Deficitul de candidaţi este un subiect dezbătut îndelung şi constant pe piaţa muncii din România şi din regiune. An de an, temele de discuţie sunt aceleaşi: îmbătrânirea populaţiei, natalitatea scăzută, migraţia – factori importanţi despre care companiile ştiu că le lasă fără forţă de muncă. Într-un context în continuă schimbare şi cu o criză economică ce pare că bate la uşă, problema deficitului de candidaţi rămâne prezentă. Care este soluţia pentru a atrage şi ţine oamenii în companie? Răspunsul pare să vină de peste graniţe şi să se centreze pe angajat.

Industria de resurse umane trece printr-o perioadă de tranziţie imensă. Am vorbit despre «noul normal» când ne-am referit la perioada de după pandemia de COVID-19, dar adevărul este că nimic nu se simte normal. Evoluăm, trecem constant prin schimbări. În ultimii cinci-zece ani am trecut prin atâtea schimbări încât acum zece ani nu ne-am fi închipuit că se poate aşa ceva”, a spus Viktorija Proskurovska, intelligence manager pentru pieţe de muncă în cadrul Confederaţiei Mondiale a Ocupării Forţei de Muncă, cu ocazia conferinţei HR Insights Forum, organizată de Asociaţia Furnizorilor de Servicii de Resurse Umane (AFRSU). Ea citează un studiu care arată că, la nivel global, 77% dintre angajatori spun că se confruntă cu un deficit de talente, un nivel fără precedent. „Deficitul de forţă de muncă este prezent în toate industriile, nu este specific uneia dintre ele. Cred că aici tendinţele legate de îmbătrânirea populaţiei şi migraţia, precum şi evoluţia tehnologiei au toate un rol în nivelul de angajabilitate”, continuă Viktorija Proskurovska.

Conform unui raport al Manpower, România stă mai rău decât restul ţărilor din clasament în ceea ce priveşte ponderea angajatorilor care spun că se confruntă cu dificultăţi în recrutare, cu o medie de 81%. „Acesta este un subiect la care trebuie să ne gândim. De altfel, nu este singura ţară în această situaţie, sunt ţări din toată lumea care se confruntă cu probleme similare. Acesta este un punct foarte important. (...) Cum să rezolvăm aceste aspecte? Trebuie să construim o abordare a muncii centrată pe angajat”, crede Viktorija Proskurovska.

Deşi în piaţa muncii se aud zvonuri de o încetinire a recrutării sau chiar despre restructurări în anumite cazuri, Cătălin Ilie, recruitment & HR operations manager în cadrul Professional HR Agency, spune că depinde foarte mult de sectorul de activitate la care ne raportăm şi că, în funcţie de sector, există suişuri şi coborâşuri. „Deocamdată nu putem spune că există o reducere a ofertei astfel încât să se mute piaţa muncii către angajator şi mai puţin către candidat. Este încă o piaţă a muncii condusă de candidat, el decide dacă acceptă sau nu interviul sau oferta. Încă nu suntem într-o situaţie în care să primim foarte CV-uri de la candidaţi, nu pot să spun că se resimte la un nivel atât de puternic încât să anticipăm că va exista o criză similară cu cea din 2008 – 2009”, a spus el în cadrul aceleiaşi conferinţe.

La rândul său, Sorina Donisa, membru în boardul AFSRU şi CEO al companiei de recrutare în regim temporar Prohuman APT, a vorbit despre deficitul de personal, citând un studiu al AFSRU care arată că, în medie, un responsabil cu recrutarea trebuie să contacteze între 5 şi 15 candidaţi pentru a ocupa o poziţie de blue collar, iar pentru una de tip white collar media este de peste 15 candidaţi. „Dacă ne uităm la poziţiile de white collar, de specialişti, acolo efortul este şi mai mare. O majoritate de 55% dintre respondenţi au spus că trebuie să contacteze peste 15 candidaţi ca să închidă o poziţie”, afirmă ea.

Soluţia, peste graniţe

Din ce în ce mai dificil de identificat de către companii sunt candidaţii pentru roluri de operatori producţie, administrative, operatori depozit/ logistică, personal vânzări. „Ne gândim că nu sunt specializaţi, însă oamenii au plecat fie în alte ţări, fie către alte zone, şi sunt tot mai greu de găsit,” a subliniat Bogdan Gabor, country manager al AFSRU.

Astfel, angajatorii spun că au nevoie de oameni pentru acoperi joburi în producţie, IT, HoReCa, agricultură sau construcţii, poziţii care ar putea fi acoperite cu forţă de muncă din ţări non-UE, doar că procesul prin care aceşti oameni sunt aduşi în ţară este unul anevoios din cauza piedicilor şi barierelor administrative. „Când i-am întrebat (în studiul AFSRU – n. red.) care este cel mai mare obstacol, cea mai mare provocare atunci când îşi doresc să angajeze personal din afara Uniunii Europene, au spus că pe primul loc este cadrul legislativ birocratic şi descurajant. Încă mai avem de lucrat ca ţară la birocraţie, mă refer chiar la perioada în care putem aduce personal non-UE. Noi, ca agent de muncă temporară, încă nu putem să aducem direct de afară, putem să-i angajăm deja pe cei care au deja un permis reşedinţă valid în România. Sper că acest lucru se va schimba”, a mai spus Sorina Donisa. Studiul arată că din perspectiva rolurilor pe care aceste companii îşi doresc să le acopere, vorbim despre  producţie, IT, logistică, HoReCa, agricultură, construcţii, curierat, BPO/SSC şi transport. Principalele piedici de care se lovesc companiile care vor să importe forţă de muncă non-UE sunt administrative. „Majoritatea companiilor intenţionează să recruteze personal non-UE, trendul este clar. Din studiul nostru a rezultat că 70% dintre respondenţi au spus că intenţionează să angajeze personal non-UE, iar companiile care spun asta intenţionează să recruteze între 1 şi 50 de astfel de angajaţi. (...) Angajatorii intenţionează să aducă angajaţi non-UE din ţări precum Nepal, Sri Lanka, India, Ucraina, Turcia, Indonezia, Pakistan. În top trei sunt Nepal, Sri Lanka şi India”, detaliază reprezentanta AFSRU. Durata medie de angajare a cetăţenilor non-UE este între cinci şi zece luni, cu 39% dintre răspunsuri, mai arată sondajul citat.

Bogdan Gabor, preşedintele AFSRU, susţine că integrarea muncitorilor străini în cultura românească este printre principalele probleme cu care se vor confrunta angajatorii de pe piaţa locală. „Cred că principala problemă va fi integrarea muncitorilor străini, pentru că avem culturi diferite, avem modul de a aborda lucrurile diferit. Cred că trebuie să lucrăm să schimbăm un pic percepţia şi gradul de acceptare a lor, astfel încât să fie şi ei primiţi în societate.”

Aisbergul din HR

Din partea reprezentanţilor statului, Cristian Vasilcoiu, secretar de stat în Ministerul Muncii, susţine că toată Europa se confruntă cu un deficit de forţă de muncă. Este un fenomen care se întâmplă la nivel european şi unul care intervine în contextul în care avem dezvoltare economică. „Noi avem declarate locuri de muncă vacante vreo 60.000, dar şi eu sunt conştient că cererea reală este undeva la 250.000 şi, dacă s-ar găsi, s-ar putea angaja şi 500.000 de lucrători. Ei nu există şi iată că şi noi suntem nevoiţi să importăm forţă de muncă din afara spaţiului Uniunii Europene”, a spus el în cadrul aceluiaşi eveniment.

Cu toate acestea, Vasilcoiu spune că încă nu a fost luată o decizie finală cu privire la cota de muncitori străini de anul viitor. „Pot să spun că cota de 100.000 de persoane nu va scădea, dar sunt discuţii la nivelul guvernului pentru că această forţă de muncă din zone asiatice implică şi alte posibile riscuri şi sunt instituţii de profil care ar dori cumva să o lăsăm mai uşor cu importatul de forţă de muncă din diverse zone mai sensibile ale planetei. Cred că va creşte puţin contingentul, dar nu foarte mult”, susţine el.

În plus, subliniază că provocările administrative care apar în procesul de angajatorilor de a aduce muncitori non-UE în ţară vin şi din cauza lipsei de personal în instituţiile care gestionează acest proces. „Deşi am sporit şi noi numărul de angajaţi din consulate, ambasade, IGI, MAE, numărul de angajaţi nu este atât de mare încât să poată procesa multiplele cereri într-un timp rezonabil, drept pentru care există nemulţumiri în piaţă”, a concluzionat secretarul de stat.

Totodată, Romulus Badea, vicepreşedinte al Patronatului Importatorilor de forţă de Muncă din România, susţine că avizul de muncă, viza de muncă sunt nişte bariere pentru protecţia Forţei de muncă locale, unele care aveau logică atunci când discutam despre criza din 2008, când era şomajul mare. „Între timp s-a schimbat situaţia la noi şi avem o nevoie mare de forţă de muncă. Aceste măsuri funcţionează acum împotriva noastră. Eu le văd ca pe o strangulare, un blocaj la balonul de oxigen de care avem nevoie în economia românească. În Ungaria pot fi aduşi muncitori străini în 30 – 45 de zile, iar la noi cel mai repede vin în cinci luni şi jumătate. Avem cazuri în care vin şi într-un an de zile”, a declarat el în cadrul evenimentului AFSRU.

În plus, el afirmă că recrutarea de muncitori străini ar putea fi mai mult decât o soluţie de moment pentru problemele cu care se confruntă angajatorii locali în ceea ce priveşte forţa de muncă. „Mi-aş dori ca angajatorii români să înţeleagă că importul, recrutarea din străinătate nu este un pansament, este soluţia pe termen mediu şi lung pentru că nu avem alte opţiuni pe piaţa locală. În continuare românii pleacă şi atunci piaţa locală scade. Prin urmare, angajatorii trebuie să-şi dezvolte politici de retenţie şi de motivare a angajaţilor, să le gândească pe termen lung, să înceapă procesul de planificare de la recrutare, apoi angajare şi apoi motivare şi retenţie”, a concluzionat el.     ■