O spun statisticile: jumatate din cele aproape 40 de banci prezente pe piata romaneasca au o cota de sub 1%. Dar dimensiunea intr-adevar nu conteaza, mai ales din perspectiva celor care sunt potentiale tinte de achizitii. Cine vinde? Care sunt cumparatorii? Si mai ales cum vor supravietui cei care vor sa ramana independenti?

Decizia bancii MKB (fosta banca de comert exterior a Ungariei) de a cumpara pachetul majoritar din Romexterra Bank a transformat 100.000 de mici actionari in oameni de afaceri. Banca maghiara, detinuta de nemtii de la Bayerische Landesbank, a anuntat saptamana trecuta ca acestia urmeaza sa primeasca prin posta oferte de cumparare pentru actiunile detinute. Romexterra (a 19-a banca din sistem dupa valoarea activelor in martie 2006) a fost evaluata in piata la 70-100 de milioane de euro. Cei 100.000 de actionari sunt in special angajati din industria de petrol si gaze, printre ei aflandu-se si sindicalistii de la FSLI Petrom; in total, persoanele fizice detin putin peste 77% din banca.

Chiar daca am pleca de la premisa ca intre proprietari se gasesc si persoane fizice cu influenta care pot cataliza procesul de vanzare, dispersia actionariatului nu este deloc o problema usoara pentru cumparator. Acesta este insa cel mai mic "rau" posibil care ti se poate intampla atunci cand iei in calcul varianta achizitionarii unei banci a carei cota de piata este infima.

In prima jumatate a acestui an, pe piata am asistat la preluarea unor banci a caror activitate a fost inghetata (supravietuind doar din dobanzile la creditele acordate deja) sau care au intrat in regim special de decontare, pe fondul lichiditatii scazute. Este cazul Nova Bank, cumparata in mai 2006 de compania canadiana Mass Financial - parte a unui grup din industria de utilaj minier - de la cativa oameni de afaceri rusi.

Sa facem apel la logica: de ce sa cumperi o banca ale carei dimensiuni sunt mai degraba liliputane? O posibila explicatie: asigurarea intrarii in sistemul bancar romanesc inainte de  aderarea tarii noastre la Uniunea Europeana. Surse din piata aduc in discutie in acest sens cazul celor de la Blom Bank (Liban) si Bank Leumi (una din primele doua banci din Israel), care au cumparat MISR, respectiv Eurom Bank. Rationamentul e simplu. Dupa aderare, investitorilor din afara UE le va fi greu sa obtina o licenta de operare pe piata romaneasca.

Cu alte cuvinte, nici libanezii, nici israelienii nu au cumparat cote de piata de 0,2-0,3%, ci mai degraba o licenta si perspectiva unei dezvoltari sau vanzari ulterioare catre un nume cu greutate. "Mediul bancar romanesc va fi atractiv din perspectiva profiturilor si anul acesta", explica Doru Lionachescu, partener principal la Capital Partners, apetitul investitorilor straini pentru bancile mici. Capital Partners (cu activitate in investment banking) a asistat recent Banca Agricola a Greciei (ATE) in achizitia a circa 57% din Mindbank (a 32-a banca din sistem) pentru 35,8 milioane de euro.

"Domeniul bancar continua sa inregistreze profituri bunicele, pentru ca dobanda de refinantare este buna, iar nivelul salariilor si al costurilor cu real estate-ul sunt inca rezonabile", adauga Lionachescu. Acestea ar putea fi si o explicatie a mirajului pe care l-a reprezentat pana acum mediul bancar romanesc. Avantajele au insa o importanta componenta conjuncturala.

Cresterea competitiei prin intrarea pe piata a unor nume importante din Vest (80% din activele bancare sunt detinute de multinationale) a facut - si continua sa faca - viata grea micilor jucatori. Cum vor putea ei sa-si asigure pe viitor un trai linistit? Prin specializare sectoriala sau regionala, crede Doru Lionachescu. O parere impartasita si de Ionut Patrahau, directorul general ajunct la Banca Transilvania, conform caruia sansa de supravietuire a bancilor cu o cota de piata de sub 1% ar putea fi "specializarea intr-un sector, ramura sau chiar industrie anume".

Pe de alta parte, directorul adjunct al BT considera ca o "ajustare strategica in sensul specializarii este dificil de realizat in conditiile in care majoritatea bancilor mici au pretentii de banci universale". De altfel, inclusiv Banca Transilvania (a noua banca din sistem) are in perspectiva vanzarea catre un jucator strategic. Banca, detinuta de un grup de oameni de afaceri din Cluj si cateva institutii financiare (BERD este cea mai importanta dintre ele), este listata la Bursa de Valori Bucuresti, avand o valoare de peste un miliard de euro. Luna trecuta, o parte a presei locale clujene a vehiculat ideea unei posibile preluari a Bancii Transilvania de catre grupul austriac Bank Austria Creditanstalt (BA-CA), dar informatia a fost infirmata de oficialii BT.

Cert este ca Banca Transilvania nu se afla in situatia de a cauta solutii pentru supravietuire. Aceasta este mai degraba problema bancilor mici, al caror viitor Ionut Patrahau il pune sub semnul intrebarii. "Nu cred in viitorul pe termen lung al bancilor mici independente", spune el transant.

Privita cu scepticism de analisti, independenta reprezinta insa un motiv de mandrie pentru unii dintre jucatori autohtoni ai pietei bancare. Este cazul bancii Carpatica, controlata de cel mai bogat om din zona Sibiului, Ilie Carabulea. "Banca Carpatica trebuie sa reprezinte o imagine importanta in capitalul romanesc", a declarat pentru BUSINESS Magazin Nicolae Hoanta, presedintele bancii, explicand ca varianta unei posibile vanzari este exclusa din start, mizandu-se pe cartea extinderii.

O idee intarita si de actionarul majoritar al bancii, Ilie Carabulea, conform caruia Carpatica isi va largi pana la sfarsitul anului reteaua de retail la peste de 200 de unitati. In acest sens, banca pregateste o majorare de capital in valoare de 10 milioane de euro pana in lunile noiembrie-decembrie.

Achizitiile din ultimul timp nu reprezinta o surpriza pentru Daniel Weissman, country manager al TASC, o companie de consultanta strategica din Israel care si-a deschis recent birou in Romania. "Acest proces nu ar trebui sa fie o surpriza. Piata romaneasca este formata dintr-un numar limitat de banci mari universale si o multitudine de banci mici sau foarte mici", explica Weissman. "Aceasta structura este specifica pietelor cu cresteri rapide, in care exista multe oportunitati, iar competitia este inca nedezvoltata."

Pe de alta parte, antreprenorii, fondurile de investitii sau investitorii strategici care au profitat de oportunitatile pietei si au creat o banca cu gandul ca o vor vinde unor jucatori mai mari nu se pot culca pe lauri in asteptarea unui exit profitabil. Pana la urma este vorba de un pariu. E adevarat ca o banca sanatoasa se poate vinde oricand, insa oricand poate aparea un factor "perturbator", dupa cum spune acelasi Weissman.

Totusi, posibilitatea vanzarii pachetului majoritar al unor banci cu cota de piata redusa catre un investitor strain, asa cum au facut-o anul acesta Daewoo Bank, Mindbank sau Romexterra (tranzactia este in curs de derulare) nu este insa singura cale de supravietuire atunci cand te afli sub pragul de 1% si trebuie sa faci fata mediului concurential.

Doru Lionachescu de la Capital Partners aduce in discutie si scenariul unor fuziuni intre sucursalele unor banci straine, iar Egnatia (Grecia), Emporiki (Grecia), Garanti Bank (Turcia), Veneto Banca (Italia) sunt doar cateva exemple.

Dar Romania nu este singura piata din regiune interesanta pentru investitorii strategici. Institutii bancare importante precum National Bank of Greece, EFG Eurobank, Raiffeisen International sau OTP au facut recent achizitii pe pietele din Ucraina, Turcia si Rusia. Atentie: toti cei patru jucatori si-au exprimat interesul si pentru CEC. Insa semnalul pe care il transmit prin achizitiile recente este ca nu mai au timp sa astepte.