Conform modelelor de prognoză ale Coface, este de aşteptat ca numărul de insolvenţe în toată Europa să crească brusc, în a doua jumătate a anului 2020 şi în 2021. 

Germania, ţara cel mai puţin afectată, este încă pe un trend de creştere a insolvenţelor cu 12% între sfârşitul lui 2019 până la sfârşitul anului 2021. Franţa (+21%) şi Spania (+22%) vor fi mai afectate de criză. Cu toate acestea, cele mai mari creşteri ale numărului de insolvenţe sunt aşteptate să apară în Olanda (+36%), Regatul Unit (+37%) şi Italia (+37%).

Deşi prognozele privind insolvenţele sunt aproximativ în linie cu previziunile de creştere, unele discrepanţe sunt vizibile. Ţările de Jos şi Germania ar trebui să fie cel mai puţin afectate, cu un PIB în 2021 mai mic cu până la 2% decât în 2019. Franţa şi Spania ar avea o situaţie mai problematică, cu o scădere a PIB-ul de sub 3% şi 4%. PIB-urile Regatului Unit şi al Italiei vor fi probabil cu 5% şi cu 6% mai mici faţă de anul trecut.

În unele cazuri, aceste discrepanţe pot fi explicate prin lipsa unei modificări temporare a procedurii de insolvenţă (ca în Olanda). Reacţia de răspuns la insolvenţe în perioadele de contracţie economică este, de asemenea, legată de costul procedurii (mai mic în Regatul Unit şi Ţările de Jos).

Consecinţele economice ale pandemiei de COVID-19 se află la un nivel fără precedent în Europa, arată Coface. Şocul dublu asupra cererii şi ofertei a determinat oprirea producţiei (cel puţin parţial) în multe companii, deoarece angajaţii nu pot merge la muncă, precum şi scăderea consumului din cauza restricţiilor de mobilitate. Declinul veniturilor a deteriorat poziţiile companiilor în ceea ce priveşte numerarul, încurajând o creştere a întârzierilor la plată - şi, în cele din urmă, a incapacităţii de plată.

În majoritatea ţărilor europene, incapacitatea de plată trebuie să fie raportată autorităţii competente într-un anumit termen de către directorul companiei, care, în caz contrar, ar fi considerat răspunzător în mod direct pentru situaţia dată. Autoritatea va iniţia apoi procedurile de insolvenţă. Cu toate acestea, pentru a proteja simultan structura şi capacitatea de redresare a economiilor lor odată ce pandemia va fi controlată, majoritatea guvernelor europene au luat două măsuri: implementarea de măsuri pentru susţinerea fluxului de numerar corporativ - cum ar fi amânările (sau anularea) contribuţiilor şi impozitelor la asigurările sociale sau garanţiile de stat pentru împrumuturile acordate de bănci - şi modificarea temporară a cadrului legal care reglementează procedura de insolvenţă.

Guvernul german a propus suspendarea, până la 30 septembrie 2020, a obligaţiei pentru administratorii companiei de a iniţia procedurile de intrare în insolvenţă în termen de trei săptămâni de la descoperirea situaţiei de insolvenţă sau de supra-îndatorare. Această măsură ar putea fi prelungită până la 31 martie 2021 printr-un decret al Ministerului Federal al Justiţiei. Spania a ales să renunţe la această cerinţă până la 31 decembrie (iniţial la două luni de la încetarea plăţilor). În Italia, numai Parchetul este împuternicit să deschidă procedurile de insolvenţă până pe 30 iunie.

În Franţa, până pe 24 august, directorul companiei nu mai este obligat să înceapă procedura de insolvenţă în termen de 45 de zile de la suspendarea plăţilor, în lipsa căreia va fi responsabil pentru întârzierea declarării ulterioare a falimentului. Până la acea dată, existenţa sau absenţa suspendării plăţilor va fi evaluată pe baza situaţiei companiei din 12 martie. În ceea ce priveşte Marea Britanie, în marja intrării în vigoare a proiectului de lege privind insolvenţele, depusă la 20 mai, creditorii nu vor putea iniţia proceduri de insolvenţă. Dacă măsurile din acest proiect de lege ar intra în vigoare în iunie, acestea ar expira în iulie.

Olanda este o excepţie în Europa: guvernul nu a implementat nicio măsură implicită de urgenţă privind acest subiect de la începutul pandemiei.

Totuşi, având în vedere amploarea şocului economic şi caracterul temporar al acestor măsuri, acestea din urmă nu vor împiedica o creştere substanţială a insolvenţelor odată ce expiră.

Se prefigurează o creştere diferenţiată şi întârziată a insolvenţelor în Europa, în ciuda modificărilor reglementărilor