Aceste norme, care fac parte din strategia globală antifraudă a Comisiei, protejează bugetul UE prin armonizarea definiţiilor, a sancţiunilor, a normelor privind competenţa şi a termenelor de prescripţie legate de fraudă şi de alte infracţiuni care aduc atingere intereselor financiare ale UE. Pentru a permite Parchetului European să efectueze investigaţii şi urmăriri penale eficace este nevoie de o transpunere corespunzătoare a acestor norme de către statele membre.

Termenul limită pentru transpunerea directivei respective în legislaţia naţională a fost 6 iulie 2019. În raportul său de transpunere a directivei din 6 septembrie 2021, Comisia a identificat o serie de probleme de conformitate. Acesta arată că este nevoie de îmbunătăţiri, în special pentru a asigura transpunerea consecventă a definiţiilor infracţiunilor şi a răspunderii persoanelor juridice şi a persoanelor fizice, precum şi a sancţiunilor aplicabile acestora.

Cele opt state membre notificate joi de Comisie au acum la dispoziţie două luni pentru a clarifica măsurile pe care le-au luat pentru a asigura transpunerea corectă şi completă a directivei.