La Gomera sau The Whistlers, aşa cum a fost filmul prezentat la Festivalul de la Cannes, unde a fost acceptat în selecţia oficială, este cel mai nou lungmetraj semnat de Corneliu Porumboiu şi primul filmat (parţial) în afara României.

Filmul spune povestea lui Cristi (Vlad Ivanov), un poliţist român corupt care ajunge atras într-un joc ciudat care are ca scop eliberarea din arest a traficantului Zsolt. Pentru a-şi îndeplini misiunea, Cristi trebuie să meargă pe insula Gomera, din arhipelagul Canarelor, pentru a învăţa un limbaj ciudat care nu se rosteşte, ci se fluieră. Deşi filmul combină mai multe stiluri, l-aş descrie ca un film de acţiune cu accente de comedie neagră.

Absurditatea e un atribut care poate fi alăturat mai multor situaţii din filmele lui Porumboiu, uneori fiind chiar elementul central al poveştii. Aici lucrurile nu stau chiar aşa, pentru că limbajul fluierat e folosit destul de puţin. Şi cu toate că scenariul are destul de multe probleme, trebuie totuşi aplaudat pentru modul în care a reuşit să dea o notă de umor unei poveşti cu mafioţi şi crime şi care tratează, în general, un subiect delicat.

În ceea ce priveşte distribuţia filmului, aş spune că aceasta e una interesantă. Vlad Ivanov e un actor excelent, care m-a impresionat anul trecut cu interpretarea din Un pas în urma serafimilor. Este genul de artist care poate aborda o gamă extrem de largă de personaje şi pare că este prea puţin pus în evidenţă în rolurile pe care le acceptă. A nu se înţelege că Ivanov nu a jucat bine - dimpotrivă, el se achită onorabil de sarcină -, dar Cristi nu este un personaj multifaţetat, care să necesite o analiză (fie ea şi elementară) a spectatorului. Am fost plăcut impresionat de Catrinel Marlor, care a reuşit să intre bine în pielea personajului Gilda - cea care îl convinge pe Cristi să intre în joc, dar care îi poate fi şi premiu dacă lucrurile se termină cu bine.

Proiecţia de la TIFF a avut loc cu casa închisă, iar asta spune multe atât despre apetitul românilor pentru filme realizate de cineaştii din noul val, cât şi despre gradul de anticipare pe care îl generează prezenţa unui film românesc la un festival precum cel de la Cannes.

În concluzie, La Gomera e un film care merită apreciat din multe puncte de vedere, şi mai ales pentru faptul că se apropie de producţiile din ţări cu o industrie cinematografică superioară mizând nu pe elemente care să şocheze, ci pe unele care oferă pur şi simplu o perspectivă nouă, inedită asupra unui subiect care este, la bază, unul simplu. Filmul va ajunge la finalul acestui an în cinematografe şi vă invit să îl urmăriţi.

Nota: 7.5/10

​La Gomera

Regia: Corneliu Porumboiu

Distribuţie: Vlad Ivanov, Catrinel Marlon, Rodica Lazăr

Durată: 1 oră 37 minute

Data lansării: ecembrie 2019