Lisa Greenwald a lucrat timp de 12 ani lucrând într-un raion de vânzări de îmbrăcăminte şi a ajuns să aibă o colecţie destul de vastă de accesorii. Astfel, când copilul ei era bebeluş, a ajuns să se joace mereu cu un anumit colier colorat din colecţia ei. „El - şi fiecare alt copil care vedea obiectul, era fascinat de acesta”, spune ea într-un interviu acordat entrepreneur.com. „Oamenii credeau că mă pricep foarte bine la copii, nu credeau că este vorba doar despre efectul colierului”.

S-a gândit apoi să facă o versiune pentru copii a acestuia. În 2009, Grewwnwald şi soţul ei, Eric, au dezvoltat şi lansat Chewbeads - coliere similare, în varianta de ronţăit pentru copii. Au vândut 140.000 de coliere de mestescat, au dezvoltat zeci de stiluri şi colori, pe care le-au vândut cu preţuri cuprinse între 14,5 dolari şi 38 de dolari în mai mult de 2.000 de magazine răspândite la nivel naţional în Statele Unite.

Ideea nu au fost simplu de dezvoltat: Lisa a descoperit producători care erau capabili să producă fie silicon, fie coliere - niciunul nu părea să poată să le facă pe ambele. Majoritatea producătorilor de bijuterii lucrau cu metale, iar soţii Greenwald nu voiau să rişte să producă obiectele în unităţi de producţie care ar fi putut să le contamineze urme ale prelucrăii acestuia. A durat câteva luni până când au găsit soluţia: au angajat un consultant în Hong Kong, care a învăţat o fabrică de silicon cum să facă Chewbeads. „A creat practic industria pentru noi”, spune antreprenoarea.

De asemenea, fiindcă nu mai existau astfel de produse pe piaţă, soţii Greenwald nu erau siguri în legătură cu standardele de laborator pe care trebuia să le îndeplinească - au găsit un  laborator care a derulat teste precum cele legate de chimicalele conţinute şi potenţial pericol de înec.

Legislaţia americană interzicea crearea de coliere pentru copii, astfel că în marketingul acestor produse, au precizat că este vorba despre bijuterii pentru adulţi; după un an în care au vândut colierele astfel,  au adăugat şi produsele pentru bebeluşi precum inelele pentru dinţi, zornăitoarele şi jucăriile pentru cărucioare.

„Dacă ai impresia că o fabrică va înţelege ce vrei să construieşti pentru consumatorul final, te înşeli. Producătorii sunt foarte tehnici de obicei, nu sunt creativi, descrie Eric o altă provocare întâlnită pe parcursul dezvoltării afacerii.