Serhi Nikolaiciuk s-a trezit devreme în ziua aceea. La telefonul care suna isteric era mama sa, plecată în străinătate. Zborul ei înapoi la Kiev fusese anulat, iar de la ştiri a aflat că tancuri ruseşti au trecut graniţa. Era pe 24 februarie 2022. Câteva minute mai târziu, traversând un oraş panicat, Serhi era în drum spre birou pentru o întâlnire de urgenţă. Aşa a început un an în care el şi colegii săi – mai obişnuiţi să supravegheze băncile şi să ia la ţintă inflaţia din paşnice săli de consiliu decât să dezbată în celule de război – au învăţat să conducă o economie sub asediu, trăgând pârghiile de politică monetară din buncăre şi locaţii secrete cu tot atâta speranţă pe cât credinţă. Serhi este viceguvernatorul Băncii Naţionale a Ucrainei, scrie Bloomberg.

„Am avut mai multe sentimente amestecate: unul a fost frica pentru familia mea, iar al doilea a fost un imens simţ al responsabilităţii”, îşi aminteşte tânărul bancher de doar 41 de ani. „Mi-am dat seama că se întâmplă ceva cu adevărat oribil şi că menţinerea sistemului financiar pe linia de plutire va fi provocarea vieţii mele.”

A fost un an dificil pentru toţi cei care iau decizii de politică monetară, fie că este vorba de bănci centrale mari ca Fed sau BCE, fie de instituţii mărunte, având în vedere inflaţia necruţătoare şi ameninţarea recesiunii. Dar astfel de probleme pălesc în comparaţie cu impulsul de a fugi dintr-un oraş asediat, cu a evalua ratele dobânzilor din adăposturi secrete şi cu a negocia un împrumut dintr-un buncăr antirachetă. Serhi şi colegii săi au devenit bancherii din buncăre (bankers in bunkers), un sugestiv joc de cuvinte făcut de Bloomberg pentru a arăta cum este viaţa pe timp de asediu şi război a celor care conduc banca centrală ucraineană.

Banca Naţională de la Kiev avea deja o misiune destul de grea în a ghida o economie dependentă de ajutor extern prin dispute politice interne şi corupţie endemică. Aceste provocări au fost înlocuite cu a trăi şi munci sub ameninţarea bombelor şi asasinilor, cu a se asigura că evenimentele de pe frontul unui război fără final la orizont nu întunecă judecăţi.

În timp ce Vladimir Putin încerca să zdrobească ordinea mondială de după Războiul Rece cu un război fulger, consiliul de administraţie al băncii centrale ucrainene şi mai mulţi şefi de departament s-au adunat în prima zi a invaziei în palatul în stil renascentist rusesc, cu roşu şi gri, din cartierul guvernamental al capitalei. Sarcina iniţială a fost aprobarea rapidă a Decretului nr. 18, o listă de 16 măsuri de urgenţă pentru a preveni panica, a consolida sistemul bancar şi a impune controale de capital.

Documentul, a cărui formulare a fost finalizată rapid într-un grup de brainstorming, includea o limită zilnică de 100.000 grivne (2.708 dolari) pentru retragerile de numerar pentru gospodării, o interdicţie de retragere a valutei şi îngheţarea cursului de schimb oficial. La ora 10 dimineaţa actul era în vigoare. „Următorul pas a fost să ne asigurăm că sistemul de tranzacţii continuă să funcţioneze”, povesteşte Katerina Rojkova, prim-viceguvernatoare în vârstă de 50 de ani. „Eram concentrată total – nu simţeam nicio teamă”, a adăugat ea. Aveau cu ce să pornească la drum. Prima invazie rusească, din 2014, în care Rusia a anexat Crimeea, a provocat Ucrainei o criză financiară acută. Dar apoi economia s-a reechilibrat, iar banca centrală şi-a construit rezerve valutare de peste 27,5 miliarde de dolari, a spus viceguvernatoarea. „De data aceasta, am avut un amortizor care includea rezerve valutare şi sustenabilitatea financiară şi le-am folosit.”

Apoi a venit rândul efortului de război: banca a creat un cont pentru donaţii către armată şi a coordonat chiar şi livrarea de camioane blindate de transport de numerar de la băncile comerciale către armată.

După aceea, totul s-a oprit. Invazia lui Putin a dat peste cap economia, întrerupând liniile de aprovizionare. A închis industrii întregi, deoarece milioane de ucraineni au fugit din zonele de luptă pentru a căuta siguranţă în vestul Ucrainei sau în străinătate. Rojkova şi-a amintit cum se grăbea printr-un Kiev pustiu, printre capcane metalice pentru tancuri şi cratere fumegânde produse de rachete.

„Asta pe fondul veştilor despre ocuparea oraşelor ucrainene precum Mariupol şi Melitopol. Se întâmplau lucruri oribile”, a spus Rojkova. „Realizezi că nu se întâmplă undeva departe, ci că este aproape de tine şi ştii asta nu din ziare, ci îţi spun propriile simţuri.”

Preşedintele Volodimir Zelenski şi anturajul său au câştigat preţuire internaţională – precum şi mai multe runde de ajutor militar – pentru rezistenţa lor în faţa Rusiei, ca şi soldaţii ucraineni din prima linie. Dar între vârful guvernamental şi rezistenţa ucrainenilor de rând, acţiunile oamenilor de la banca centrală şi ale birocraţilor de stat sunt cele care au reuşit să menţină ţara funcţională. Uşor nu a fost şi nu este pentru nimeni. Povestea recentă din The Times, cu primele zile de război ale preşedintelui Zelenski, când ucigaşii paraşutaţi de Rusia în Kiev pentru a-l elimina au ajuns la distanţă de câteva minute de mers de palatul prezidenţial, este grăitoare.

În timp ce forţele ruse atacau Kievul, pe 3 martie consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a amânat o decizie de politică monetară, îngheţând rata cheie la 10%. A spus că va reveni la activităţi mai normale, cum ar fi ajustarea inflaţiei şi un curs de schimb flotant, după ce Ucraina va fi „eliberată de invadatorii ruşi”.

Următoarea mişcare a venit pe 2 iunie, când dobânda a fost urcată la 25%, un salt imens, disperat. Banca a spus că a trebuit să dubleze costurile de împrumut pentru a susţine moneda, a stabiliza economia şi a stopa accelerarea inflaţiei.

În acelaşi timp, a recunoscut că instrumentele obişnuite de politică monetară şi-au pierdut eficienţa din cauza războiului, care a pus pe drumuri peste o treime din ucraineni şi a blocat afaceri. Mai mult, invazia a făcut ca sarcina oricărui economist de a încerca să previzioneze viitorul prin intermediul unor indicatori tehnici precum şomajul şi vânzările cu amănuntul să fie aproape imposibilă. Chiar şi în ţările care se bucură de pace o astfel de misiune pare să ţină mai degrabă de darul ghicitului decât de vreo ştiinţă exactă, aceasta tot din cauza incertitudinilor create de război, dar şi a inflaţiei şi perturbărilor de pe lanţurile de aprovizionare.

Dobânda de referinţă este astăzi la acelaşi nivel, cu hrivna ancorată de dolar după ce banca a trebuit să o devalorizeze cu 20% în iulie pentru a-şi proteja rezervele de valută.

O altă problemă care subminează politica monetară este o dispută cu ministerul de finanţe. În timp ce banca centrală a majorat ratele dobânzilor, ministerul a refuzat să le egaleze la vânzarea de obligaţiuni  pentru a evita plata unor costuri mult mai mari. Rezultatul este că creditorii preferă să-şi parcheze fondurile în exces în certificatele de depozit cu randament mai ridicat ale băncii centrale în loc să împrumute guvernul la preţuri mai aproape de ratele pieţei.

„Costul unei greşeli, date fiind circumstanţele, a crescut”, a declarat AndriI PişnIi, guvernatorul băncii centrale, într-un interviu în decembrie făcut în timp ce sirenele de raid aerian sunau la Kiev. „Acest lucru mă face să petrec mai mult timp cu analizarea şi gândirea deciziilor decât atunci când era pace.”

Acea pace a dispărut într-o clipă. Nikolaiciuk şi-a avertizat prietenii că totul indică spre o invazie şi să fie pregătiţi. Toţi cei din banca centrală au fost informaţi şi s-au pregătit – bagaje pline cu lucruri esenţiale lângă uşă şi planuri de evacuare din Kiev, dacă era necesar.

Cu toate acestea, a fost un şoc când s-a întâmplat, a spus el. „Chiar dacă am dat sfaturi tuturor, nu eram deloc pregătit”, a spus el râzând la cină la un restaurant din capitală.

Banca a evacuat personalul, într-o operaţiune care a durat 18 ore, într-o locaţie nedezvăluită din vestul Ucrainei. Ulterior, echipa s-a mutat la Lvov, un oraş aproape de graniţa cu Polonia. Zelenski n-a părăsit Kievul. În primele zile de invazie a rămas acolo, baricadat în palatul prezidenţial, alături de prieteni şi aliaţi, în timp ce gărzile sale se luptau pe străzile oraşului cu paraşutiştii ruşi trimişi să răstoarne guvernul. Abia după îndepărtarea acestui pericol a acceptat să-şi mute cartierul general într-un buncăr, părăsit uneori pentru a vizita trupele de pe front sau cartierele bombardate, spre exasperarea gărzilor personale. Războiul a fost ceva nou şi şocant şi pentru el. Dacă Nikolaiciuk se aştepta la o invazie, preşedintele a crezut până în ultima clipă că nu există acest pericol.

Între timp, pentru echipa băncii centrale au fost multe momente în adăposturi, departe de masa din lemn masiv lăcuit din sala lor obişnuită de consiliu de la sediul principal. În martie, o alarmă de raid aerian a întrerupt o convorbire crucială pentru obţinerea unui acord de ajutor de urgenţă de 1,4 miliarde de dolari de la Fondul Monetar Internaţional. Oficialii ucraineni s-au refugiat în subteran pentru siguranţă.

„Consiliul s-a reunit în faţa unui laptop într-o cameră îngustă de patru metri pătraţi şi aşa au continuat consultările”, a spus Nikolaiciuk. „Cred că echipa FMI a fost impresionată.”

A fost loc şi pentru o nouă formă de afişare a solidarităţii profesionale. Fostul guvernator Kirilo Şevcenko şi-a supărat colegii şi a atras critici din partea lui Zelenski şi a FMI pentru stilul său autoritar şi pentru că a descurajat personalul reformator.

Rojkova a spus că au reuşit să lase dezacordul deoparte citând o frază din „Cartea junglei” a lui Rudyard Kipling: Duşmanii nu se luptă la băltoacele cu apă în vremuri de secetă. „Acum vom avea un armistiţiu pentru apă”, povesteşte Rojkova că i-a spus lui Şevcenko. „Când războiul se va fi terminat, ne vom întoarce pe fostele noastre poziţii.”

Asta nu s-a întâmplat, totuşi. Şevcenko a fost acuzat de deturnare de fonduri de la o bancă de stat pe care a condus-o cândva. El a demisionat şi a fost înlocuit de Pişnii în octombrie, după care a părăsit Ucraina.

Un an mai târziu, economia este devastată de război. Bilanţul final al anului 2022 include o scădere de peste 30% a Produsului Intern Brut, inflaţie ce depăşeşte 26% şi o bancă centrală care-şi topeşte rezervele. Pe măsură ce conflictul a căpătat alte dimensiuni, la fel s-au schimbat şi îngrijorările băncii centrale. În ciuda unei campanii de atacuri cu rachete şi drone împotriva infrastructurii civile, inclusiv a reţelei energetice, ucrainenii sunt acum obişnuiţi cu bombardamentele şi cu avertismentele de raiduri aeriene, ignorând adesea adăposturile.

La banca centrală, teama de bombardament sau că ucrainenii care fug de război vor declanşa un exod al capitalului din bănci a fost înlocuită cu îngrijorarea că întreruperile curentului ar putea paraliza băncile. Rata creditelor neperformante din sistemul bancar a atins 37% şi va mai creşte deoarece  războiul a distrus sursele de venit ale multora. Mulţi clienţi ai băncilor sunt plecaţi din ţară, iar creditele nu mai sunt o prioritate atunci când pe primul loc este supravieţuirea. Cum sfârşitul războiului nu pare aproape, există temeri că băncile vor rămâne fără bani şi nu vor mai avea cu ce credita economia când va reveni pacea. Ucraina încă aşteaptă jumătate din ajutorul financiar promis de Vest. Este vorba de 33 de miliarde de euro. Pentru comparaţie, guvernul SUA a cheltuit 50 de miliarde de dolari pentru a scoate General Motors din falimentul în care compania auto a intrat în 2009. Peste 30 de miliarde de euro au costat doar bailouturile a două companii financiare irlandeze doborâte de criza datoriilor suverane.

Pentru a-şi ţine personalul în siguranţă – şi pregătit – banca centrală are acum un adăpost bine echipat sub centrul Kievului, care include spaţii de locuit pentru familii, astfel încât angajaţii esenţiali să poată rămâne peste noapte.

În timp ce ucrainenii caută modalităţi de a ajuta la efortul de a-i scoate pe ruşi din ţară, Nikolaiciuk este recunoscător că are un scop clar definit departe de negura războiului. „A fost un mare avantaj să avem această misiune”, a spus el. „Trebuie să fii concentrat pe a lua decizii în cel mai eficient mod. Aceasta este contribuţia ta la rezistenţa ţării şi la victoria care va veni.”