Acordul obţinut în cadrul Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) cu privire la stabilirea unui impozit minim pe profit la nivel global de 15% pentru marile companii, semnat de peste 130 de state, a fost prezentat ca fiind „cel mai important acord privind fiscalitatea internaţională încheiat într-un secol” şi „un pas colosal către o mai mare justiţie fiscală”. Însă înţelegerea, care a fost susţinută şi prin acordurile recente obţinute la nivelul G8 şi apoi G20, se dovedeşte a fi încă fragilă, având în vedere că vizează doar unul dintre cei doi piloni ai iniţiativei OCDE privind taxarea internaţională, cel referitor la impozitul minim pe profit.

Pilonul care prevede impunerea unei taxe pe companiile din domeniul digital nu numai că nu a întrunit consensul marilor puteri, ci riscă să dezechilibreze din nou relaţiile dintre Uniunea Europeană (UE) şi Statele Unite ale Americii (SUA).

Consensul în cadrul OCDE a fost obţinut după un deceniu de dezbateri intense pe marginea reformei fiscalităţii internaţionale, cu scopul de a implementa un sistem echitabil de taxare a profiturilor companiilor multinaţionale în beneficiul tuturor statelor care contribuie la obţinerea acestora. Dar noile reguli, asupra cărora s-a convenit în cadrul organizaţiei, se aplică unui număr limitat de companii şi ocolesc domeniul care, în ultimii ani cel puţin, a căpătat o poziţie dominantă la nivel global.

Concret, statele semnatare au convenit o reformă a impozitării multinaţionalelor axată pe două direcţii: una privind o rată globală de impozitare a profiturilor de cel puţin 15%, iar cealaltă, o nouă distribuire între state a drepturilor la impozitarea multinaţionalelor.

Astfel, un stat va putea impozita profiturile obţinute de o companie naţională din străinătate dacă impozitul plătit acolo este mai mic de 15%, pentru a compensa diferenţa. Această regulă se aplică societăţilor cu o cifră de afaceri de peste 750 de milioane de euro. În schimb, distribuirea unor cote din profit către statele de unde se obţin veniturile se va putea solicita, în anumite condiţii, doar multinaţionalelor care generează peste 20 de miliarde de euro în cifra de afaceri globală şi a căror rentabilitate este mai mare de 10%. Aşadar beneficiile statelor din care se extrag veniturile vor fi limitate.

Anumite ţări cu cote de impozitare a profiturilor sub cea stipulată în acord, printre care se numără Irlanda şi Ungaria, au refuzat să semneze convenţia, dat fiind că le diminuează avantajul competitiv dat de taxarea redusă în atragerea investitorilor. 

Semnatarii acordului şi-au dat termen luna octombrie 2021 pentru finalizarea detaliilor tehnice şi pentru pregătirea unui plan de implementare efectivă în 2023.

Această iniţiativă vine să oprească acea cursă de reducere a cotelor de impozit pe profit („race to the bottom”), în care statele lumii s-au întrecut în ultimii 30 de ani, şi va avea ca şi consecinţă firească o aliniere a cotelor naţionale minime la sau peste nivelul de 15%.

Taxa digitală reaprinde conflictul dintre SUA şi UE

Parafarea acordului se datorează, fără îndoială, faptului că noua conducere a SUA a anunţat, în prima parte a acestui an, că sprijină iniţiativa OCDE privind impunerea unui impozit minim pe profit la nivel global, după mai mulţi ani de opoziţie. Dar şi forma finală a înţelegerii a fost influenţată tot de administraţia americană, care respinge în continuare aplicarea unei taxe digitale la nivel global, care ar afecta în principal marii giganţi IT din SUA. Mai mult, americanii condiţionează menţinerea acordului de eliminarea taxei digitale din ţările care au impus-o unilateral şi de abandonarea de către UE a planurilor în această direcţie. Secretarul trezoreriei americane, Janet Yellen, a respins afirmaţia UE potrivit căreia această taxă ar putea fi complementară acordului privind impozitul minim pe profit la nivel global.

Pe de altă parte, vicepreşedintele Comisiei Europene, Margrethe Vestager, a declarat recent că salută acordul OCDE, însă UE va merge înainte cu taxa sa digitală, care are obiective diferite faţă de ce s-a stabilit la reuniunea OCDE, iar domeniul de aplicare „este mai extins”. În plus, oficialii europeni încep să dezvăluie detalii cu privite la viitoarea taxă care ar urma să se aplice pe teritoriul UE, în cazul în care nu se ajunge la un acord global în acest sens. Se vehiculează aplicarea unei cote de 0,3% pe vânzările online de produse şi servicii ale companiilor care activează pe piaţa comună, cu cifră de afaceri anuală de peste 50 de milioane de euro. Aşadar, nu sunt vizaţi doar giganţii din tehnologie, ci mult mai multe companii.

La rândul său, ministrul francez al Finanţelor, Bruno Le Maire, a anunţat, în cadrul reuniunii G20, că Franţa (care a impus unilateral o taxă pe veniturile companiilor din sectorul digital) este dispusă să renunţe la taxa naţională imediat ce este implementată una la nivel global.

Cu toate acestea, pentru a nu compromite planurile privind introducerea impozitului minim la nivel global, oficialii europeni s-au arătat dispuşi să amâne anunţul privind taxa digitală până în toamnă.

Ce ar putea avea de câştigat România?

În aceste discuţii globale, Romania are un rol mai degrabă de spectator. Totuşi, rămâne întrebarea dacă aceste acorduri internaţionale vor afecta si companiile care activează în ţara noastră.

Pentru România, care are un impozit pe profit de 16%, impactul acordului OCDE asupra cotei minime este aproape inexistent. Companiile româneşti nu sunt afectate deloc de noile prevederi stabilite la nivel global, iar pentru companiile multinaţionale care activează pe piaţa locală este posibil să apară anumite influenţe mai degrabă din potenţiale reorganizări interne ale grupurilor multinaţionale ca urmare a introducerii impozitului minim.

Spre exemplu, se poate renunţa la utilizarea unor societăţi din grup localizate în circumscripţii cu fiscalitate mai permisivă, ceea ce ar putea, cel puţin teoretic, să ducă la menţinerea mai multor activităţi sau profituri în România şi, în consecinţă, să fie mai multe impozite plătite local. În plus, pentru bugetul de stat ar putea apărea efecte pozitive şi din alocarea profiturilor marilor companii multinaţionale care vând în România, fără a avea prezenţă fizică în ţară. Însă este încă prematur de estimat acest impact, având în vedere că încă nu s-a stabilit mecanismul de alocare către statele de unde se obţin veniturile.

Un impact mai mare în România ar putea avea aplicarea unei taxe digitale la nivel european, dacă şi când se va implementa. Totuşi, trebuie să ţinem cont de faptul că pot fi şi companii româneşti din sfera digitală care ar trebui să plătească o astfel de taxă în România, dar şi în străinătate, dacă operează transfrontalier.

În concluzie, acordul OCDE asupra impozitului minim este extrem de important la nivel de semnal politic, chiar dacă nu rezolvă toate inechităţile privind taxarea la nivel global. Rămân multe detalii care trebuie clarificate şi sunt de aşteptat negocieri politice şi tehnice intense în perioada următoare.

Să nu uităm, totuşi, că OCDE nu are rol de legiferare şi trebuie ca fiecare stat să aprobe şi să implementeze local legislaţia necesară pentru aplicarea în practică a prevederilor cuprinse în acord. Aşadar, rămâne de văzut dacă va exista o aliniere în implementarea legislaţiei în fiecare ţară semnatară, precum şi dacă vor fi eventuale diferenţe faţă de propunerea OCDE. În plus, cel puţin în relaţia SUA-UE, rămâne problema spinoasă şi nerezolvată a taxei digitale, asupra căreia nu s-a ajuns la un acord.