Aud din ce în ce mai des de lipsa de echipamente în spitale - recent Preşedintele Iohannis a revenit cu promisiuni referitoare la echipamentele de protecţie pentru medicii speriaţi că în loc să oprească boala, ar putea contribui la răspândirea ei.

Un ordin al Ministerului Sănătăţii precizează chiar că „măştile trebuie folosite raţional şi corect” de către cadrele medicale (cred totuşi că sunt şi ei conştienţi de acest lucru!).

Chiar dacă ştiu că problema echipamentelor medicale este mai gravă (nu este nevoie doar de măşti de protecţie, ci şi de combinezoane medicale, izolete, ventilatoare etc.), nu pot să nu remarc discursul diferit al oamenilor din mediul privat, care se desfăşoară în paralel cu cele ale politicienilor.

La o discuţie (video - mai nou aşa se desfăşoară chiar şi conferinţele de presă) cu Lucian Băltaru, CEO-ul firmei de curierat Sameday Courier, aflu că ei au o rezervă de 250.000 de materiale unice de protecţie (măşti şi mănuşi) pentru curierii care livrează acum pe bandă rulantă, ca în perioada de Black Friday.

CEO-ul Sameday Courier mi-a spus că au urmărit evoluţia evenimentelor din China, Coreea de Sud şi Italia, iar la momentul în care criza coronavirusului a ajuns în România, erau deja pregătiţi. „Încă de pe 10 martie am echipat  curierii cu măşti sanitare şi cu mănuşi. Întâmplarea a făcut ca eu să fiu atent la ce s-a întâmplat acolo şi să începem să ne facem stocuri -  avem stocuri pentru următoarele două săptămâni; avem 250.000 de produse unice şi am făcut comenzi şi pentru alte materiale noi”, a spus Lucian Băltaru.

Exemplul Sameday Courier nu este singular. Într-o altă conferinţă video organizată recent, Miroslav Majoros, CEO-ul Telekom România, a spus că pentru cei aproximativ 2000 de angajaţi ai companiei care nu pot lucra de acasă, fiind tehniceni şi oameni din magazine, au reuşit să obţină măşti şi mănuşi. „Dacă vrei cu adevărat, poţi să obţii aceste materiale”, a spus el. Câteva sute de mii de astfel de echipamente stau la dispoziţia angajaţilor şi, mai mult decât atât, potrivit declaraţiilor lui Miroslav Majoros, de cel puţin două ori echipamentele lor au fost redirecţionate către spitale de autorităţi.

Dacă Sameday Courier a putut să prevadă ce se va întâmpla, iar Telekom are resursele necesare, cunoştinţe în toată Europa şi chiar şi în China prin care să obţină astfel de materiale, autorităţile de ce nu au putut face acest lucru?

Şi când vine vorba de fonduri mediul privat s-a mobilizat rapid pentru a dota spitalele, de la mic la mare – după primele zile de la începutul epidemiei de la noi am primit mesaje de la antreprenori care au anunţat donaţii, au urmat apoi multinaţionalele, iar acum nu trece zi în care să nu primesc informaţii despre astfel de iniţiative.

Apoi, îmi vine în minte o altă discuţie, pe care am avut-o cu Lavinia Ţânculescu, doctor în psihologie, axat pe psihologia muncii şi organizaţională. Ea spunea că la noi lipseşte cu desăvârşire „profilaxia” – adică prevenţia, de la nivelul pacientului – persoană fizică – până la organizaţiile mai mari (în mod metaforic, nu în sensul prevenţiei bolii care se răspândeşte acum în toată lumea).

Cred că pentru noi, oamenii simpli, prevenţia lipsea fiindcă eram prea ancoraţi în activităţile de zi cu zi, în planificarea momentelor de relaxare scurte, fiindcă muncim mult; voiam ca în timpul nostru liber să mergem la restaurant, la munte, în city break-uri sau să ne planificăm poate achiziţia unei locuinţe.

În ceea ce priveşte mediul de afaceri, cred că acolo profilaxia lipsea fiindcă economia mergea bine, clienţii veneau, proiectele mergeau pe bandă rulantă, angajaţii erau puţini.  

Pare însă că prevenţia lipsea şi din mediul public, or cred că acolo există oameni care ar trebui să aibă în „fişa postului” „profilaxia ţării” pentru situaţii de urgenţă. Noi toţi, oameni obişnuiţi, mici antreprenori sau multinaţionale care au investit în România, trebuie să fim protejaţi la urma urmei printr-o strategie coerentă. Poate eu, persoană fizică sau eu, antreprenor – mă uitam cu scepticism la evenimentele ce păreau atât de departe de noi la începutul anului, când a izbucnit epidemia de COVID-19 din Wuhan – dar nu ar trebui ca în cadrul unor organizaţii ale statului să existe oameni care să analizeze aceste evenimente internaţionale şi să stabilească un set de măsuri coerente pentru a minimiza daunele?

Fiindcă nu a prea fost zăpadă, am uitat puţin de clasicul „autorităţile au fost luate pe nepregătite”. Acum autorităţile au fost luate pe nepregătite de ceva care chiar era greu de anticipat – şi la „case mai mari”, în economii puternice. Acum, cred că suntem puşi într-o altă ipostază clasică a românilor - „aceea de a ne descurca”. Autorităţile par a se fi mobilizat acum (când aţi mai văzut şedinţe de Guvern organizate noaptea – în scopul protejării cetăţenilor, şi nu invers?) şi cred (sper) că vor reuşi să ia măsurile necesare ca să ieşim cu bine din această criză.  

Totuşi, mi-ar plăcea ca una dintre lecţiile acesteia să fie că e nevoie de oameni deştepţi,  conectaţi la ce se întâmplă în lume, la fel ca în unele organizaţii private - şi în organizaţiile statului. Persoane capabile să stabilească relaţii internaţionale cu cei care ne pot ajuta în astfel de situaţii – furnizori de echipamente şi, mai ales, furnizori de cunoştinţe, de acel know-how despre care vorbesc companiile.

Şi mi-ar plăcea să şi cunosc aceste personaje – să nu vorbesc generic despre „autorităţi” – să văd oameni capabili care ies în faţă şi vorbesc despre ce se întâmplă la nivel internaţional clar, ca un şef de companie. Şi mi-ar plăcea să vorbească  pe înţelesul tuturor, fără să trebuiască să ne chinuim cu toţii să descifrăm ordonanţele ore întregi  după publicarea lor, până apare încă una. Cred că dacă cer şi puţină emoţie în discurs, exagerez.

Dacă un CEO poate să citească despre ce se întâmplă în lume, să interpreteze potenţialele pericole şi să ia nişte măsuri minime de prevenţie - cu siguranţă pot şi autorităţile. Trebuie doar să vrea.