De ce trebuie să susţină guvernul creditul comercial? Soluţii europene sau medievalism electoral?
A apărut în dezbaterea publică proiectul susţinut de guvern de susţinere a creditului comercial printr-o schema de reasigurare. Aş vrea să explic mai întâi ce înseamnă acest lucru pentru cititorii acestui ziar.
Creditul comercial este scutirea de plată imediată a facturii către furnizor. Adică, dacă eşti brutar şi cumperi făină, iar producătorul de făină aşteaptă trei luni până să îi dai banii, brutarul primeşte timp de trei luni credit comercial. Această practică este foarte des întâlnită în România, mulţi comercianţi sustinandu-şi afacerile tocmai prin acest credit comercial.
Ca să înţelegem volumul de credit comercial din economia noastră este de trei ori mai mare decât creditul bancar, respective 383 de miliarde (credit comercial) versus 117 de miliarde de lei (credi bancar). În acelaşi timp, termenul mediu de plată al facturilor în România a ajuns la 114 zile, de două ori peste media europeană şi faţă de nivelul înregistrat în urmă cu un deceniu.
Cifrele din tabelul următor ilustrează amplificarea creditului comercial în ultimul deceniu, în contextual în care companiile active în România au migrat accentuat dinspre creditul financiar (imprumutiri de la bănci) către creditului comercial (aprovizionarea de la furnizori cu termen de plată în viitor).
Tabel 1. Evolutia creditului bancar vs comercial unic (cifre exprimate in miliarde RON)
