Pentru toti care inca nu sunt la curent cu noua schema a Ministerului Finantelor Publice privind stimularea investitiilor cu impact in economie sau pentru cei care injura Guvernul ca lasa pacientii fara medicamente mai sus este linkul noii scheme, poate decid unii sau altii sa construiasca o fabrica in Romania – asadar, in loc sa atace sau sa critice Guvernul prin campanii media foarte scumpe mai bine de aceeasi bani la care adauga ajutorul de stat din noua schema a lui Marcel Bolos se pun pe treaba si construiesc o fabrica de medicamente.

Oricum, schema este un pas inainte fata de 807 si 959, prima data in istoria post-decembrista se garanteaza o directie strategica pentru industria farmaceutica printr-o intensitate mai mare a ajutorul de stat si prin punctarea seminificativa a activitatilor de tehnologizare si diversificare.

Doua comentarii, cu specificitate.

1. Era utila o valoare minima a investitiei mai mica de 50 de milioane Ron (fara TVA) – o valoare asa mare insemand de fapt o unitate noua de productie. Daca valoarea era mai mica atunci era posibila accesarea si pentru echipamente individuale – de exemplu, o masina de ambalare produse solide orale ultrarapida costa circa 15 milione Ron (fara TVA), nu va fi eligibila chiar daca veniturile rezultate s-ar incadra in restul prevederilor schemei. O linie de umplere produse injectabile costa sub 15 milioane Ron (fara TVA), din nou, aceeasi problema.

2. Era utila o conditionare a investitiei, o intensitate mai mare data catre cei care vor investi in productia de medicamente strategice. Austria a dat bani tintit pentru antibiotice iar Franta pentru paracetamol. Astfel incat daca, sa spunem, vine un investitor pentru a fabrica sau doar impacheta imunoglobuline, chimioterapice, antidiabetice, injectabile de urgenta, etc., adica medicamente deficitare, intensitatea schemei de ajutor sa fie mai mare decat 40%. A mai dat Romania ajutor de stat pentru fabricarea unor produse pentru care deja exista capacitati de productie sau pentru unitati de impachetare produse orale care nu aduc valoare adaugata in sistemul sanitar. Conditionarea este un fel de “cine da banii de petrecere pune muzica”.

Era utila si o schema de off-set intre investitiile industriale si taxa clawback, nici acum nu este tarziu pentru o astfel de abordare.

Productia industriala din Romania si din Uniunea Europeana au picat in ultimii ani din cauza competitiei producatorilor asiatici si americani iar in urmatorii ani se va adauga complexitate din cauza perturbarilor lanturilor de aprovizionare. Toate tarile se vor bate pentru atragerea de investitii industriale in mancare, medicamente, energie si aparare, va conta cine muta foarte rapid.

Noua schema, daca ar include cele doua observatii de mai sus ar fi aproape perfecta, dar chiar si asa sper ca cele mai importante companii locale si internationale sa aplice proiecte si banii sa se consume doar pentru fabricarea medicamentelor. Sigur, avem un deficit in formarea de specialisti in industria farmaceutica dar consortiile de invatamant dual vor intelege oportunitatea schemei tintite de ajutor si se vor pune pe treaba.

Acum, cum spuneam in titlu, a mai ramas sa convingem Ministerul Sanatatii si Casa Nationala de Asigurari de Sanatate sa inceteze sa urasca medicamentele generice, adica exact cele care ar putea fi fabricate in Romania. Nu este o observatie tip cultul personalitatii, insa, si am mai spus-o si anul trecut, daca nu erau Nicolae Ciuca, Marcel Ciolacu si Alexandru Rafila nimeni nu aducea niciodata atentia asupra acestui sector economic si probabil schema despre care vorbim aici nu ar fi existat nici acum. Teama mea cea mai mare este ca dupa ce Alexandru Rafila va pleca din pozitia pe care o detine functionarii de la Ministerul Sanatatii si Casa Nationala de Asigurari de Sanatate vor incepe din nou sa-si bata joc de producatorii industriali de medicamente din Romania si de medicamentele generice la modul general, asa cum au facut-o cu maxima eficienta pana in urma cu doi ani.