Modificarea va fi operată în regim de urgenţă, în baza unei directive a Comisiei Europene, care nu a fost transpusă în legislatia naţională până la 1 noiembrie 2013, aşa cum era necesar, oficialii de la Bruxelles declanşând împotriva României procedura în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor de stat membru.

"În momentul de faţă, Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe prevede că drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi privind interpretarea sau execuţia sunt protejate pe o durată de 50 de ani. În realitate, s-a constatat că artiştii interpreţi sau executanţi debutează, în general, devreme şi, adeseori, actualul termen de 50 de ani nu le protejează executările sau interpretările pe întreaga durată a vieţii, lipsindu-i pe aceştia de veniturile necesare tocmai în perioada de sfârşit a vieţii. Ţinând cont de existenţa acestei situaţii injuste şi păgubitoare pentru o multitudine de artişti interpreti sau executanţi, la nivelul Uniunii Europene s-a elaborat Directiva nr. 2011/77/UE prin care s-a extins durata de protecţie a drepturilor acestora, astfel încât artiştii interpreti sau executanţi să poată beneficia cel puţin pe toată durata vieţii de veniturile provenind din drepturile de autor asupra interpretărilor şi execuţiilor proprii", se arată în documentul obţinut de MEDIAFAX.

Urmare a acestei situaţii, a fost elaborat actul normativ care prevede că durata de protecţie a drepturilor patrimoniale ale artiştilor interpreţi sau executanţi va fi extinsă de la 50 ani la 70 ani, tot la 70 de ani de la moartea ultimului supravieţuitor dintre textier şi compozitor fiind extinsă şi durata de protectie în cazul compoziţiilor muzicale cu text.

Astfel, va fi stabilit că termenul de protecţie a unei compoziţii muzicale cu text încetează după 70 de ani de la decesul ultimului supravieţuitor dintre textier şi compozitor, indiferent dacă aceştia au fost sau nu desemnaţi drept coautori, cu condiţia ca acea contribuţie adusă respectivei compoziţii muzicale cu text să fi fost creată în mod special pentru aceasta.

Durata de protecţie a drepturilor patrimoniale ale artiştilor interpreţi sau executanţi va fi de 50 de ani de la data interpretării sau execuţiei, dar cu o serie de excepţii, respectiv precum în cazul în care fixarea executării pe o fonogramă face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestui termen, drepturile încetând la 70 de ani de la prima astfel de publicare sau de la prima astfel de comunicare către public, în funcţie de care dintre aceste date este prima.

De asemenea, durata de protecţie a drepturilor patrimoniale ale producătorilor de fonograme va fi de 50 ani de la data primei fixări, dar, dacă în decursul acestei perioade fonograma face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări publice legale, durata de protecţie a drepturilor va fi de 70 de ani de la data la care a avut loc prima dintre acestea.

În cazul în care fixarea executării, altfel decât pe o fonogramă, face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestui termen, drepturile încetează la 50 de ani de la prima publicare sau de la prima comunicare către public, în funcţie de care dintre aceste date este prima.

În cazul în care, la 50 de ani de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, la 50 de ani de la comunicarea legală a acesteia către public, producătorul fonogramei nu oferă copii ale fonogramei spre vânzare într-o cantitate suficientă sau nu pune fonograma la dispoziţia publicului, prin cablu sau fără cablu, în aşa fel încât membrii publicului să aibă acces individual din locul si momentul ales, artistul interpret sau executant poate rezilia contractul prin care a cesionat unui producător de fonograme drepturile asupra fixării executării sale.

Dreptul de reziliere a contractului de cesiune poate fi exercitat cu condiţia ca producătorul, în termen de un an de la notificarea de către artistul interpret sau executant a intenţiei sale de a rezilia contractul de cesiune, să nu desfăşoare cele două activităţi de exploatare. Dreptul de reziliere nu poate face obiectul unei renunţări din partea artistului interpret sau executant.

În cazul în care pe fonogramă sunt înregistrate interpretările mai multor artişti interpreţi sau executanţi, aceştia îşi pot rezilia contractele lor de cesiune. În cazul în care contractul de cesiune se reziliază, drepturile producătorului de fonograme asupra fonogramei încetează.

În cazul în care contractul de cesiune prevede dreptul artistului interpret sau executant la o remuneraţie unică, acesta are dreptul de a primi de la producătorul de fonograme o remuneraţie suplimentară anuală pentru fiecare an întreg imediat următor celui de-al 50-lea an de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, celui de-al 50-lea an de la comunicarea legală a acesteia către public. Dreptul de a obţine o remuneraţie anuală suplimentară nu poate face obiectul unei renunţări din partea artistului interpret sau executant.

Suma totală pe care producătorul de fonograme trebuie să o aloce pentru plata remuneraţiei suplimentare anuale va corespunde unui procent de 20 % din veniturile pe care producătorul de fonograme le-a obţinut în cursul anului anterior celui pentru care se plăteşte remuneraţia, din reproducerea, distribuirea şi punerea la dispoziţie a fonogramelor respective, după cel de al 50-lea an de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, după cel de-al 50-lea an de la comunicarea legală a acesteia către public.

Producătorii de fonograme trebuie să furnizeze, la cerere, artiştilor interpreţi sau executanţi care sunt îndreptăţiţi la plata remuneraţiei suplimentare anuale orice informaţie necesară pentru asigurarea plăţii respectivei remuneraţii.

Dreptul de a obţine remuneraţia suplimentară anuală este gestionat de organismele de gestiune colectivă.

În cazul în care un artist interpret sau executant are dreptul la o remuneraţie plătită treptat, nici plăţile în avans, nici reducerile definite în contract nu se deduc din plăţile efectuate către artist după cel de al 50-lea an de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, după cel de al 50-lea an de la comunicarea legală către public a acesteia.

La capitolul privind dispoziţiile tranzitorii, documentul stabileşte că, până la transpunerea în legislaţia naţională a prevederilor Directivei 2011/77/UE, fixărilor de interpretări şi executări şi fonogramelor cu privire la care drepturile artistului interpret sau executant şi ale producătorului de fonograme sunt încă protejate, în temeiul dispoziţiilor în vigoare la 1 noiembrie 2013, le sunt aplicabile, în mod corespunzător, dispoziţiile din directivă. Prevederea va fi aplicată şi în cazul fixărilor de interpretări şi executări şi fonogramelor realizate între 1 noiembrie 2013 şi data transpunerii în legislaţia naţională a directivei.

Până la transpunerea în legislaţia naţională a prevederilor Directivei 2011/77/UE, compoziţiilor muzicale cu text în care cel puţin compoziţia muzicală sau textul sunt protejate în cel puţin un stat membru la 1 noiembrie 2013 şi compoziţiile muzicale cu text apărute după acea dată le sunt aplicabile, în mod corespunzător, dispoziţiile din directivă, fără a se aduce atingere actelor de exploatare ce au avut loc înaintea datei de 1 noiembrie 2013.

De asemenea, până la transpunerea în. legislaţia naţională a Directivei 2011/77/UE, contractelor de cesiune prin care un artist interpret sau executant are dreptul la plăţi treptate şi care sunt încheiate înainte de 1 noiembrie 2013 le sunt aplicabile, în mod corespunzător, dispoziţiile din directivă.

În lipsa unor clauze contractuale contrare exprese, se va considera că un contract de cesiune încheiat înainte de 1 noiembrie 2013 continuă să producă efecte şi după data la care, în temeiul legislaţiei anterioare, drepturile artistului interpret sau executant ar fi încetat să mai fie protejate.