Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului numărul 130, emisă la finele anului trecut, prevedea, alături de multe altele, şi reducerea la 5% a cotei de TVA pentru livrarea energiei termice în sezonul rece, începând chiar cu 1 ianuarie 2022. Măsura era destinată protejării anumitor categorii de consumatori - populaţie, spitale publice şi private, organizaţii non-guvernamentale, lăcaşe de cult şi furnizori de servicii sociale. Dacă vestea a fost binevenită pentru consumatorii protejaţi, furnizorilor în schimb le-a generat o problemă serioasă, întrucât prevederea nu clarifică momentul sau chiar modul în care furnizorii pot aplica cota redusă, punând sub semnul întrebării implementarea măsurii de protecţie. 

Ideea susţinerii consumatorilor prin scăderea cotei de TVA pentru energia termica destinată populaţiei nu este una nouă, măsura fiind iniţial introdusă încă din vara lui 2021, cu aplicabilitate din ianuarie 2022. Faţă de versiunea din vară a reglementării (care, de altfel, a fost abrogată înainte de a produce efecte), ultimele dispoziţii extind categoriile de beneficiari. Pe lângă populaţie, Ordonanţa introduce şi mai multe categorii cu funcţii sociale vulnerabile, cum ar fi spitale, ONG-uri şi furnizori de servicii sociale.

Când ar putea fi aplicată cota de 5%? Ordonanţa limitează aplicabilitatea cotei reduse la sezonul rece, mai precis vizează perioada 1 noiembrie – 31 martie a anului următor. Prin urmare, în sezonul rece actual, 2021 – 2022, consumatorii nu vor putea beneficia decât parţial de reducerea TVA, întrucât cota de 5% este aplicabilă livrărilor de energie termică efectuate începând cu data de 1 ianuarie 2022.

Astfel, la o primă vedere, s-ar părea că intenţia legiuitorului a fost de a folosi cota redusă de 5% TVA pentru energia termică consumată după data de 1 ianuarie 2022. În schimb, conform regulilor ce guvernează TVA, nu ar trebui să ne uităm la data consumului efectiv, ci la data prevăzută în contract pentru plată sau data emiterii unei facturi. Cu alte cuvinte, conform regimului de aplicarea a TVA, factura primită în ianuarie 2022 va fi redusă, chiar dacă ea vizează un consum efectiv înregistrat în decembrie 2021. 

Şi, dacă privim în perspectivă, decalajul dintre consumul efectiv şi plată/ facturare se va păstra şi pentru sezoanele reci următoare. Astfel, la cum arată regulile curente de TVA şi în lipsa unor clarificări specifice în zona livrărilor de energie termică, consumul din luna octombrie s-ar putea factura în noiembrie cu 5% TVA, dar consumul din martie s-ar putea factura în aprilie la cota standard de 19%. În aceste condiţii, furnizorii de energie termică vor avea sarcina de a lucra cu două cote de TVA şi să se asigure că le aplică corect, baza fiind regulile de TVA prin raportare la prevederile contractelor de furnizare.

O altă „dilemă” cu care se confruntă furnizorii de energie termică este legată de semnificaţia termenului de „populaţie”. Mai precis, cine este şi cum se identifică populaţia, plecând de la scopul măsurii: ”de a susţine populaţia şi anumite categorii vulnerabile în contextul situaţiei economice actuale”. În lipsa unei definiţii exprese a noţiunii, precum şi a unor reguli de delimitare, va fi dificilă aplicarea legii având în vedere varietatea de cazuri practice existente. 

Spre exemplu, dacă furnizorul încheie un contract cu o asociaţie de proprietari pentru livrarea de energie termică către locatarii unui bloc în care există atât proprietari persoane fizice, cât şi persoane juridice (altele decât cele vizate de reducerea cotei), apare întrebarea dacă furnizorul va putea emite o factură cu 5% TVA către respectiva asociaţie de proprietari. Sau dacă va avea, de exemplu, obligaţia să identifice categoriile de beneficiari care reprezintă „populaţie” (am putea presupune că este vorba despre beneficiarii persoane fizice, celelalte categorii fiind excluse). Mai mult, dacă ar exista o asemenea obligaţie, cum ar putea fi aceasta îndeplinită în practică? Care sunt verificările minime necesare pe care trebuie să le realizeze furnizorii de energie termică şi până unde ar putea merge? Ar trebui să implice asociaţia de proprietari şi să îi solicite direct informaţii privind calitatea proprietarilor (persoane fizice sau persoane juridice)? Sau să solicite informaţii din partea altor autorităţi, cum ar fi direcţiile de impozite şi taxe locale sau Registrul Comerţului? În lipsa unor precizări exprese, rămâne de văzut dacă, cât de complexe şi cât de probabile ar trebui să fie aceste „investigaţii” suplimentare din partea furnizorilor.

În lipsa unei posibilităţii legale de delimitare, furnizorii ar putea fi tentaţi, din prudenţă şi din dorinţa de simplitate, să aplice cota standard de 19%. În acest caz, nu ar mai fi îndeplinit însuşi scopul reglementării - uşurarea poverii consumatorilor finali şi nu ar trebui prin urmare să fie o opţiune practică. Mai mult, aplicarea cotei reduse nu este opţională, deci furnizorii nu pot alege aplicarea cotei standard. 

Pe de altă parte, aplicarea cotei reduse de 5% pentru toate livrările de energie termică ar implica posibilitatea ca de reducerea TVA să beneficieze şi persoanele juridice neeligibile, contrar scopului măsurii. Mai mult, o astfel de abordare ar expune furnizorii de energie termică riscului ca autorităţile fiscale să impună TVA suplimentară la momentul controlului, poate chiar după câţiva ani de operare în acest mod (însoţită de dobânzi şi penalităţi).

Aceste aspecte reprezintă doar o parte dintre nelămuririle ce apar la o primă încercare de aplicare a legii. Aşteptăm cu interes cu toţii, dar mai ales consumatorii, eventuale clarificări privind modul de aplicare a legii pentru a ne bucura de costuri reduse cu încălzirea, ”scutite” de expuneri fiscale suplimentare.

Autori: Costin Manta, Partener Asociat, Departamentul de Taxe indirecte, EY România

Florina Parîng, Senior Manager, Departamentul de Taxe indirecte, EY România