În fiecare dimineaţă, primul meu reflex este să iau telefonul de pe noptieră şi să verific notificările. Ştirile, ce s-a mai postat pe social media, e-mailurile – toate îmi trec prin faţa ochilor înainte ca măcar 

să-mi beau cafeaua. Vă sună familiar? Sunt convinsă că da, pentru cel puţin 80% din cei care vor citi acest text. Trăim într-o eră în care suntem constant bombardaţi cu informaţii şi în care a devenit o „obsesie” să nu rămânem în urmă cu vreo informaţie – fear of missing out (un alt termen incredibil de real pentru zilele noastre). Şi nici măcar nu mai e vorba de o anumită generaţie. Părinţii noştri, care acum câţiva ani priveau cu scepticism această dependenţă de ecrane, sunt la fel de prinşi în vârtejul notificărilor ca şi noi. Bunicii noştri, odată abonaţi fideli la ziarele tipărite, primesc acum ştiri pe telefon şi dau scroll cu aceeaşi curiozitate cu care noi o facem pe Instagram.

E ironic, nu? Aveam impresia că tehnologia ne va elibera, că ne va oferi mai mult timp liber, dar am ajuns să fim prizonierii unui flux nesfârşit de informaţii. Simţim nevoia să ştim tot, să vedem tot, să fim la curent cu orice – şi toate astea cât mai repede posibil. Cândva, ştirile erau o experienţă de dimineaţă, la cafea, sau de seară, la televizor.

Acum sunt un zgomot de fundal care ne însoţeşte permanent, din momentul în care deschidem ochii până adormim.

Dar ce efect are această suprasaturare informaţională asupra noastră? Când a fost ultima oară când ai citit o ştire cap-coadă, fără să dai scroll rapid peste paragrafe? Sau când ai reţinut cu adevărat ceva din valul de informaţii care te asaltează zilnic? Problema nu e doar cantitatea uriaşă de informaţii, ci şi modul haotic în care le consumăm. Citim pe diagonală, sărim de la un articol la altul, absorbim frânturi de informaţie şi apoi ne simţim obosiţi, anxioşi, fără să ştim exact de ce. Sorin Pâslaru, redactorul-şef al Ziarului Financiar, spunea într-o intervenţie la ZF eCommerce Summit că indivizii nu mai ştiu nici măcar sursa ştirilor sau unde anume au citit. Informaţiile sunt peste tot, pe toate platformele, nesemnate de niciun jurnalist / editor - aşa cum sublinia el. 

Suntem suprasaturaţi informaţional. În majoritatea cazurilor nu mai ştim unde am citit, ce exact am citit, dacă era sau nu o sursă de încredere. Nici nu mai punem în discuţie verificarea a cel puţin trei surse. 

Într-o lume în care orice persoană cu un cont de social media poate deveni „expert” peste noapte, devine din ce în ce mai greu să ne dăm seama ce este real şi ce este doar zgomot de fundal.

Schimbarea care s-a întâmplat în ultimul deceniu şi pe care nu am observat-o decât recent a fost că nu mai căutăm noi informaţiile, ci pur şi simplu informaţiile ne găsesc pe noi - peste tot: Instagram, TikTok, clasicul Facebook, Threads, chiar şi pe WhatsApp. 

Şi poate cel mai frustrant este că de multe ori nici măcar nu ne dăm seama cât de mult ne influenţează acest flux constant de informaţii. Intrăm pe social media „doar pentru câteva minute” şi, înainte să ne dăm seama, au trecut 40 de minute în care am parcurs o avalanşă de postări, articole, video-uri, opinii şi păreri. Ce rămâne în urma acestui maraton informaţional? Exact ce spune redactorul-şef al ZF – nu mai ştim nici măcar unde am citit informaţia respectivă.

Astfel, trăim într-un paradox cel puţin trist: accesul la atât de multe surse de informaţie ar trebui să ne ajute să fim mai bine documentaţi, însă, de fapt, ajungem să ne informăm mai superficial ca oricând. Citim titluri, ne bazăm pe algoritmii platformelor sociale care ne servesc conţinut personalizat şi, fără să ne dăm seama, cădem pradă unor bule informaţionale care ne confirmă propriile convingeri. Lucru demonstrat şi de alegerile prezidenţiale de anul trecut.

Un alt efect al acestei suprasaturări informaţionale este că devenim tot mai sceptici şi confuzi. Dacă într-o zi vedem trei postări care spun că o anumită problemă este gravă şi trebuie să ne îngrijoreze, iar a doua zi dăm peste alte trei postări care spun exact contrariul, ce mai credem? Care este adevărul? Într-o lume în care orice persoană cu un cont de social media poate deveni „expert” peste noapte, devine din ce în ce mai greu să ne dăm seama ce este real şi ce este doar zgomot de fundal. 

Fustrarea se naşte şi în rândul nostru - pentru că devine din ce în ce mai greu să ne dăm seama ce este real şi ce este doar zgomot de fundal, dar şi în rândul presei, ale căror ştiri şi articole nu mai ajung la publicul ţintă deoarece se pierd într-o mare de informaţii publicate sub anonimat.