La finalul lunii martie, Eurostat, Institutul de Statistică al Uniunii Europene, a prezentat raportul legat de evoluţia ţărilor membre ale UE în funcţie de indicatorul PIB per capita, exprimat în paritatea puterii de cumpărare.

România se afla pe locul 18 în UE, cu un PIB per capita de 79% din media UE, faţă de 78% din media UE în 2023.

Cu acest indicator statistic, România este peste Grecia, Croaţia, Ungaria, Slovacia sau Bulgaria şi se află la egalitate cu Polonia şi Estonia, considerată cea mai digitalizată ţară a Europei.

Pe primele locuri la PIB per capita în PPP se află Luxemburg, care are 141% peste media UE, Irlanda, cu 111% peste media UE, Olanda, cu 35% peste media UE, şi Danemarca, cu 28% peste media UE.

Germania, cea mai puternică ţară a Europei, se situează la 15% peste media UE. PIB per capita la paritatea puterii de cumpărare înseamnă o împărţire a PIB-ului nominal al unei ţări la numărul de locuitori, iar rezultatul este ajustat cu un anumit nivel al preţurilor.

Când am intrat în Uniunea Europeană, în 2007, eram la jumătate faţă de media Uniunii Europene.

În ultimii ani, când am recuperat teren depăşind Ungaria şi ajungând la acelaşi nivel cu Polonia, am fost ajutaţi de creşterea nominală a PIB şi de stabilitatea incredibilă a cursului valutar leu/euro.

În ultimii cinci ani, PIB-ul a crescut în valoare nominală în lei cu 65%, de la 1.066 de miliarde de lei la 1.766 de miliarde de lei (355 mld. euro) anul trecut, în timp ce cursul valutar leu/euro a crescut, în acelaşi interval, cu numai 4%, de la 4,77 lei/euro la 4,97 lei/euro la finalul anului trecut.

Să ai o creştere în euro a PIB de 61% în cinci ani este un lucru remarcabil. Numai Mugur Isărescu ştie cum ţine cursul valutar leu/euro stabil. Creşterea PIB, adică a valorii adăugate aduse în economie de companii şi de administraţia publică, a permis şi creşterea salariilor, cel puţin a salariului mediu, care a crescut cu 70%. Indicatorul PIB per capita la PPP este doar un indicator statistic şi nu reflectă nivelul de dezvoltare al unei ţări. Nu reflectă nivelul de educaţie, cultură, administraţie al ţării respective, nu reflectă calitatea vieţii.

De asemenea, fiind un indicator statistic, unii pot sta mai bine, peste media naţională, alţii pot sta sub media naţională.

Spre exemplu, conform Eurostat, zona Bucureşti-Ilfov era în 2023 la un PIB/capita de 190% din media UE.

Regiunea Nord-Est din România se află la jumătate din media UE, regiunea de Vest fiind la 78% din media UE, în timp ce regiunea Nord-Vest era la 71%, iar sudul şi estul ţării se află la 60–61% din media UE. La nivel european, Bucureştiul, care se află la 190% din media UE, este aproape de Praga, care are 193% din media UE, depăşeşte Budapesta, care are 168%, şi Viena, care are 138%. Pentru cineva care nu lucrează cu date statistice, în nicio situaţie Bucureştiul nu ar fi peste Budapesta sau Viena. Datele statistice sunt reci, seci – sunt doar o împărţire a unor indicatori. Deşi multă lume nu crede, preţurile în România sunt mici, sub media UE, într-un coş de consum mai amplu care include alimentele, serviciile, transportul, preţul apartamentelor etc. Pentru un străin care vine în România, care stă câteva zile în Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi, ceea ce găseşte aici este mult mai bine decât la el în ţară şi devine, dintr-odată, surprins de situaţia economică a României – cel puţin cea din oraşele mari. Sunt foarte mulţi români care lucrează în afară şi care constată că se trăieşte mai bine în România decât acolo unde muncesc şi locuiesc în oraşele europene.

O parte dintre ei chiar decid să se întoarcă. Un indicator la care se uită este legat de preţul apartamentelor/caselor, care în România este încă jos. În Europa de Vest, foarte greu reuşeşti să-ţi cumperi o locuinţă, mai ales în oraşele europene cunoscute.

În Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi, Sibiu, Braşov poţi să găseşti o locuinţă rezonabilă, cu mult sub preţurile din Vest. Când mergi la muncă în afară sau chiar să te stabileşti acolo, chiria unei locuinţe sau o rată la bancă pentru un credit imobiliar îţi consumă o mare parte din salariul lunar. Iar în final s-ar putea să nu-ţi mai rămână mare lucru după toate cheltuielile pe care le ai. Dar, ca să fim corecţi, creşterea PIB per capita la paritatea puterii de cumpărare are o parte reală datorită creşterii salariilor în valoare nominală, datorită creşterii PIB-ului în valoare nominală, în lei, şi stabilităţii cursului valutar leu/euro. Dacă mai prindem încă un deceniu de creştere a PIB în valoare nominală şi o stabilitate a cursului valutar leu/euro, vom ajunge, statistic, la media UE. Până când vom ajunge la nivelul şi condiţiile din Europa de Vest, măcar să semnalizăm că, statistic, stăm mai bine.  

(cristian.hostiuc@zf.ro)