„Este cel mai bun moment din istoria acestei ţări să îţi faci un start-up. Sunt între 220-250 milioane de euro în piaţă care trebuie să fie investiţi în următorii cinci ani”, spune Cristian Munteanu, managing partner şi cofondator al fondului de venture capital Early Game Ventures (EGV). Prin urmare, aproape 250 de milioane de euro sunt împărţiţi în piaţă între fonduri care vor să intre în faza incipientă a unui business şi să asiste la o dezvoltare exponenţială şi fonduri de private equity care vor să intre mai târziu în companie.

Însă care este problema? Cum poate aproape un sfert de miliard de euro să stea în piaţă fără să găsească o masă la care să se aşeze? Din perspectiva investitorilor, una dintre probleme ar fi lipsa educaţiei antreprenoriale în România şi în special lipsa cizelării antreprenorilor în ceea ce înseamnă atragerea de finanţări. „Noi nu avem un sistem de educaţie care să scoată antreprenori, ci doar executanţi. La noi lipsesc nişte şcoli pentru că universităţile nu au înţeles, nu au transfer tehnologic. Avem oameni care vin la noi cu tot felul de nebunii, care vin cu

OZN-uri. La propriu, am primit o aplicaţie pentru un avion rotund care se poate deplasa în orice direcţie. Sau exprimarea din mailurile pe care ni le trimit atunci când caută finanţare. Am primit mail cu: «Salut. Ce faci?». Dacă eşti om de business, pui mâna pe o carte şi citeşti şi te educi”, spune Cristian Munteanu, un om cu o experienţă de peste 15 ani în marketing şi care are în CV fondarea mai multor startup-uri americane.

El este unul dintre cofondatorii celui mai nou fond de investiţii din piaţă, care ţinteşte o dimensiune de 28 milioane euro. Early Game Ventures este finanţat în majoritate prin Programul Operaţional de Competitivitate şi confinanţat de Fondul European de Dezvoltare Regională. Alături de FEI, un alt investitor important al Early Game Ventures este Globalworth, o companie înfiinţată în România în 2013, listată pe segmentul AIM al Bursei de Valori de la Londra. Cu un portofoliu de 35 de proiecte în Polonia şi România şi o valoare de 2,1 miliarde de euro, Globalworth este cel mai mare investitor de pe piaţa de birouri din Europa Centrală şi de Est.  

Cei trei parteneri ai Early Game Ventures sunt Cristian Munteanu, Dan Călugăreanu şi Radu Stoicoviciu. Cristian Munteanu a înfiinţat la rândul lui start-up-uri de tehnologie pe Coasta de Vest din Statele Unite, în Seattle şi San Francisco. Dan Călugăreanu este preşedinte al TechAngels, cea mai mare asociaţie de business angels din ţară, şi a contribuit de-a lungul anilor la crearea ecosistemului de start-up-uri din România. Radu Stoicoviciu vine cu o experienţă de 25 de ani în consultanţă, în ultimii 10 ani conducând divizia de Mergers & Acquisitions a PwC în România şi Europa de Sud-Est.

Fondul cu capital de risc îşi propune să investească anual în companii inovative din România, unde vrea să intre cu un tichet cuprins între 50.000 euro şi 4 milioane euro în funcţie de potenţialul şi specificul companiei. „Am lansat fondul pe 7 decembrie, dar ne întâlnim de multe luni cu start-up-uri. Am văzut peste 150 de echipe şi aş spune că am aranjat discuţii cu şase dintre ele şi sperăm ca măcar patru să se fructifice în investiţii semnate. (...) Avem un program de accelerare şi luăm doar 5-6 start-up-uri pe an. De aici dăm între 50.000 şi 200.000 de euro”, explică Munteanu.

În găsirea start-up-urilor cărora le oferă finanţare, accentul este pus pe proprietatea intelectuală şi pe valoarea adăugată pe care o poate aduce un proiect, iar fondatorii îşi propun să împartă eventualele oportunităţi de finanţare în funcţie de necesarul de capital cu care pot contribui. „Avem o plajă largă. Avem programul de accelerare, unde intrăm cu investiţii între 50.000 euro şi 200.000 euro pe an. Aici am vrea să investim din prima 100.000 de euro. Pe lângă aceste investiţii mici, căutăm companii în care putem intra cu 500.000 – 4 milioane euro, iar pentru România 4 milioane euro este o investiţie de Şeria A”, spune investitorul.

În perspectiva fondului, companiile în care vor investi vor fi împărţite clar în trei categorii: losers (n.red.: pierzătorii), money-back (n.red.: banii înapoi) şi winners (n.red.: câştigătorii). „Împărţim în trei categorii: losers – unde ştim că băgăm bani şi că nu vom scoate niciodată, iar aici se va situa cea mai mare parte din investiţii, şi unde vom face exit abia după doi-trei ani. Mai departe avem categoria money-back, unde investim, avem speranţe şi ieşim în vreo cinci ani pentru a obţine puţin mai mult decât investiţia, iar categoria care contează cel mai mult sunt câştigătorii – unde menţinem o participare mai lungă, de 7-8 ani. Acele companii au potenţialul să întoarcă tot fondul”, explică Munteanu.

Venture capital (capital de risc - n.red.) reprezintă o clasă de investitori mai puţin exploatată în România, care presupune un apetit de risc, ce vine în ecosistemul de finanţare al start-up-urilor fix după capitalul propriu al fondatorilor, în acelaşi timp cu momentul pe care îl vânează şi un business angel. Rolul capitalurilor atrase de la fondurile de tip venture capital este acela de a da un impuls businessurilor prin capitalul suplimentar pe care îl oferă. „Noi încercăm să accelerăm businessurile. Pe noi ne interesează ca acele start-up-uri să investească timp, deoarece capital investim noi. Ne interesează viteza.

Dacă luăm ceva micuţ şi venim şi băgăm noi jumătate de milion de euro, deodată un start-up poate exploda. De câte ori o echipă ne întreabă cum se poate dezvolta mai departe, noi îi sfătuim să cheltuie banii. Ne interesează ca firmele să salveze timp, că bani le dăm noi.” Mai mult, EGV vrea să încurajeze întregul ecosistem de finanţare, şi, pentru că Dan Călugăreanu, fostul şef al celei mai mari asociaţii de business angel din România, face parte din fondatori, EGV va păstra în fiecare investiţie şi un tichet disponibil pentru un business angel. „Vrem ca la fiecare investiţie să punem un tichet deoparte pentru un angel care vrea să intre cu noi în rundă. În loc să îşi asume singuri, le dăm confortul că investesc alături de un fond, ceea ce generează o siguranţă mai mare.”

În ceea ce priveşte finanţările pentru oamenii de afaceri la început de drum, Munteanu susţine că băncile ar putea juca un rol mai activ în acest segment de economie, încât nimeni nu îndrăzneşte să ceară bani la bancă pentru a pune pe picioare o afacere. „Băncile joacă foarte sigur acum. Dacă e un lucru cert este că nu vei lua bani de la bancă decât dacă îţi pui casa garanţie. Nu cred că trimite nimeni mailuri la bănci. Lumea a învăţat cum funcţionează băncile. Ele nu au nici măcar înţelegerea acestei clase de investitori, venture capital. România pare mai mult o ţară de retail banking”, conchide confondatorul. Fondul îşi asumă 4-6 start-up-uri pe an, în condiţiile în care doar în ultimele luni au fost contactaţi de aproape 200 de businessuri ce caută finanţare. „Rata de acceptare este foarte mică. Sunt multe lucruri rele în faptul că nu există deja o cultură investiţională în România, dar sunt şi lucruri bune. Faptul că sunt puţini investitori de early stage, cum suntem noi, ne dă avantajul de a avea un flux mare de businessuri care apelează la noi.”

Cu toate acestea, din perspectivă investiţională, capitalul trebuie să vadă dincolo de antreprenorii neavizaţi sau care doar aleargă după finanţări fără un produs solid şi serios. „Start-up-urile pe care le găseşti la toate concursurile, care discută cu toată lumea fără niciun fel de discernământ, nu sunt neapărat cele mai bune. Dar ăsta e stratul vizibil de companii care vor să ridice bani din piaţă. Sub acest strat mai este unul concentrat pe dezvoltarea produselor şi la care trebuie să ai cumva acces. Accesul este un cuvânt cheie în venture capital”, spune Munteanu.