Francezii au umplut din nou strazile, gandind ca asa il vor putea forta pe presedintele Jacques Chirac sa retrimita in parlament asa-numita "CPE". E vorba de legea primului contract de angajare, potrivit careia, timp de doi ani, angajatorii pot concedia fara un motiv anume persoanele sub 26 de ani aflate in perioada de proba. 

Adrien Reynaud e revolutionar - dar unul cu jumatate de norma. Tanarul de 20 de ani, student la istorie la Universitatea din Avignon din sudul Frantei, a pus umarul la protestul non-stop impotriva noii legi privind angajarea tinerilor si a si dormit, alaturi de alti protestatari, in cele doua duzini de corturi intinse pe pajistea din campus. Dar in dupa-amiaza de 24 martie, Reynaud avea o zi de nastere de sarbatorit si niste rufe de spalat. Asa ca a plecat acasa la parinti. "Sunt tintuit aici de 16 zile", spune el, "aveam si eu nevoie de un week-end liber".

Dispozitia lui relaxata reflecta natura bizara a protestului national impotriva unei legi care va permite companiilor sa concedieze fara nici un motiv angajatii cu varsta sub 26 de ani in primii doi ani de munca. Pe de o parte, e o drama care te tine cu sufletul la gura. Pentru ca premierul Dominique de Villepin e hotarat sa puna legea in aplicare, grevele si demonstratiile se tin lant in Franta. Daca protestele vor continua si violentele si vandalismul se vor extinde, increderea in guvern se va eroda si mai mult si, cobesc unii, asta il va impinge pe Villepin sa-si paraseasca postul de premier.

Iar in spatele actualei crize politice pare sa fie nimic altceva decat intrebarea cruciala care framanta azi Europa: poate rezista plasa ei de siguranta intr-o lume mai competitiva? Dar Franta nu e cucerita de vreun imbold spre sacrificiu: acesta e un protest care se foloseste de metodele revolutionare ale strazii - care s-au dovedit atat de convingatoare in timpul revoltelor de toamna trecuta din suburbiile dezavantajate ale oraselor - pentru apararea unui status quo.

Dupa cum spunea presedintele gigantului de asigurari Axa si unul dintre cei mai mari antreprenori ai Frantei, Claude Bebear, la iesirea de la o intalnire pe care a avut-o, alaturi de alti oameni de afaceri, cu premierul de Villepin: "Suntem doar intr-una dintre acele psihodrame pe care francezii le adora, dar care nu se justifica". Diferentele sunt vizibile si in campus. Afisele prezic nici mai mult nici mai putin decat caderea guvernului de centru-dreapta si inevitabilul triumf al progresului colectiv asupra individualismului.              

Dar pe langa asta se mai si canta la chitara, se joaca fotbal si unii chiar isi fac bronzul. Intr-o nota de compromis, universitatea a fost inchisa doar cu intermitente, pentru a le permite unora dintre studenti sa isi dea si examenele de absolvire. "Vreau ca studentii sa priveasca inainte, sa spere si sa viseze la lucruri mai importante", spune Emmanuel Ethis, vicepresedintele universitatii si profesor de sociologie. "E o rebeliune - una a micii burghezii."

Este, in acelasi timp, si un conflict care transcende generatiile. Cei nascuti in perioadele de expansiune demografica - asa-numitii "baby-boomers" -, tinuti pe palme de generosul sistem de protectie sociala din Franta, vor sa-si pastreze pretioasele avantaje pana spre pensie. Iar copiii lor vor sa conserve sistemul, dar numai daca vor putea beneficia si ei de el. "Este un esec colectiv al sistemului francez", spune Louis Chauvel, un sociolog care studiaza felul in care se schimba generatiile. "Castigi mai bine nefacand nimic ca pensionar la 60-65 de ani decat lucrand full-time la 35 de ani. Si ne-am organizat societatea astfel incat acum nu mai e loc pentru nou-veniti."

Sondajele arata ca francezii privesc globalizarea ca pe o amenintare, nu ca pe o oportunitate. Un sondaj extins care a cuprins 22 de tari, publicat in ianuarie, arata ca Franta e singura care nu e de acord cu premisa ca cel mai bun model economic ar fi "sistemul concurential si economia de piata libera".

In cadrul sondajului, realizat de Program on International Policy Attitudes din cadrul University of Maryland, doar 36% dintre francezi au raspuns afirmativ, comparativ cu 59% in Italia, 65% in Germania, 66% in Marea Britanie, 71% in SUA si 74% in China.  Actuala criza vine dupa categorica respingere a Constitutiei Europene de catre electoratul francez in mai anul trecut - o reflectare a ingrijorarii generalizate potrivit careia tara isi va pierde locurile de munca si beneficiile, care vor migra spre noii membri ai Uniunii Europene. 

De asemenea, criza coincide cu un val de nationalism economic. Recenta decizie a guvernului francez de a orchestra fuziunea rapida intre doi giganti francezi de utilitati pentru a impiedica posibila preluare a unuia dintre acestia de catre italieni a fost criticata fara inconjur de Uniunea Europeana ca fiind protectionista si antieuropeana. Dispretul pentru asa-numitul "model anglo-saxon" se confunda uneori cu un criticism rezidual pe tema proiectiei puterii americane asupra lumii.

"Respect lumea lui Shakespeare si a lui Hemingway", spune Bernard Reynes, in varsta de 52 de ani, primarul candva infloritorului oras Chateaurenard de langa Avignon. "Respect mai putin cultura Coca-Cola. La trei ani dupa razboiul din Irak, americanii isi recunosc acum greselile de acolo. Modul american de viata, care judeca sever restul lumii, nu este si singurul." 

Intr-un sondaj publicat in saptamanalul de week-end "Le Journal de Dimanche", 83% dintre repondenti au spus ca vor ca presedintele Chirac sa intervina pentru a rezolva criza din jurul noii legi a muncii, care a fost adoptata pentru a reduce somajul, incurajand firmele sa angajeze oameni tineri, cu experienta putina sau fara experienta. Dar Chirac, seful statului, a fost mai degraba absent de pe scena politica, in vreme ce popularitatea lui de Villepin, seful guvernului - care e raspunzator in mare masura de problemele interne -, s-a prabusit, din aceasta cauza, in sondaje.

De Villepin spera sa fie, dupa decenii intregi, primul premier care reuseste sa schimbe legislatia muncii si a promis ca nu va da inapoi. Dar evitarea unei confruntari prelungite, totale, e prioritatea ministrului de interne, Nicolas Sarkozy, care e raspunzator de respectarea legilor si de pastrarea ordinii si care, ca si de Villepin, nutreste ambitii prezidentiale.

"A fi capabil sa gasesti un compromis inseamna sa fii curajos si sa servesti Franta", a spus la un miting Sarkozy, liderul partidului de guvernamant Uniunea pentru o Miscare Populara. Paradoxal, Sarkozy este si cel mai ne-francez dintre politicieni - unul care crede cu tarie in globalizare, multa munca si ambitie pura. Cand vorbeste despre viitorul Frantei, Sarkozy nu priveste spre gloriosul trecut al tarii, ci peste ocean, spre SUA.

"Visul familiilor franceze este sa-si trimita copiii la studii la universitati americane", a spus el la o intrunire la Columbia University in octombrie 2004, o marturisire surprinzatoare pentru un oficial francez. "Cand mergem la film, o facem pentru a vedea filme americane. Cand ne deschidem radiourile, o facem pentru a asculta muzica americana. Noi iubim Statele Unite!"

Sarkozy a prezentat o formula foarte simpla pentru a cobori rata cronica, de 10%, a somajului din Franta. "Exista doar o singura cale de a reduce somajul in Franta", a spus el. "Trebuie sa le explici francezilor ca trebuie sa munceasca mai mult."

* Acest articol a fost publicat in The New York Times si este reprodus de BUSINESS Magazin printr-un partaneriat intre cele doua publicatii

* Articolul poate fi preluat partial/integral numai cu acordul scris al The New York Times

* Copyright 2006 New York Times News Service