Inflaţia şi lăcomia intră într-un bar... Sună ca începutul clasic al unui banc. Însă, dacă ne uităm la preţurile din HoReCa, bancul se transformă de fapt, rapid, în realitate. Într-un an şi jumătate, preţurile din restaurante, baruri şi cafenele au crescut şi cu mai bine de 50%. Şi nu e doar cazul industriei ospitalităţii, dat fiind că toate bunurile şi serviciile au suferit scumpiri pe bandă rulantă începând cu 2022. În acest context, întrebarea este: cât e realitate şi cât e lăcomie în ceea ce se întâmplă în economie?

În primăvara acestui an, după ce o lume întreagă deja se confruntase timp de câteva luni bune cu inflaţie record, ce a depăşit chiar şi 20% în anumite ţări, unii bancheri, economişti, antreprenori şi executivi au început să pună la îndoială necesitatea unor scumpiri atât de mari şi atât de dese. „Primim în continuare, săptămânal, notificări privind noi majorări de preţuri”, spuneau în prima parte din 2023 antreprenorii şi executivii din varii sectoare. Şi asta în condiţiile în care preţurile la energie erau stabile şi mult sub nivelul maxim atins într-un 2022 marcat de războiul ruso-ucrainean. La fel şi preţurile la carburanţi. În acest context, a apărut termenul de greedflation - o combinaţie de lăcomie şi inflaţie greu de tradus în limba română. El a sumarizat perfect ceea ce tot mai multe voci spuneau, şi anume că dincolo de cauzele economice, există şi o lăcomie din partea companiilor, care profită de situaţie să îşi rotunjească profiturile, iar asta face ca preţurile să îşi continue ascensiunea către noi şi noi culmi. „Fie că vorbim de făina de secară, fie că vorbim de gripa aviară, ambele au impact asupra producţiei de ouă. Când unul din aceste două subiecte ajunge la ştiri, producătorii din domeniu au oportunitatea de a mări preţurile fără ca oamenii să se poată plânge”, spunea recent un antreprenor – Ken Jarosch, proprietarul Jarosch Bakery -, citat de publicaţia americană Bloomberg. El făcea referire la faptul că orice producător speculează ce se întâmplă în lume pentru a putea apela la scumpiri.

În România, în 2022, un an marcat de o serie de evenimente majore precum războiul de la graniţă, inflaţia record şi majorările periodice ale dobânzii de politică monetară, firmele locale au raportat cel mai mare profit cumulat şi cele mai mici pierderi nete din ultimii ani.

Acelaşi lucru îl susţinea într-un articol al cotidianului britanic Financial Times şi Albert Edwards, global strategy manager la Societe Generale (grupul care deţine BRD în România). El spunea că, în realitate, inflaţia are drept principală cauză dorinţa companiilor de a-şi rotunji profiturile şi nu creşterea salariilor, aşa cum susţin Băncile Centrale care se tem că noi majorări de salarii ar putea duce la o spirală inflaţionistă. „Firmele au profitat de faptul că clienţii aşteptau scumpiri, după ce în presă s-au anunţat majorări de preţuri la materii prime. Companiile au profitat de aceste aşteptări pentru a opera scumpiri pe care le-au pus pe seama creşterii de costuri. Şi totul a trecut neobservat.” Este această situaţie aplicabilă şi pieţei locale? Jucătorii din producţie şi retail cred că da. Iar datele statistice vin să confirme acest lucru. În ultimul an, preţurile pentru cele mai multe bunuri de larg consum au crescut cu rate cuprinse între 20 şi 50%, conform informaţiilor din piaţă. Pentru unele produse alimentare, spre exemplu, în ultimii 2-3 ani, preţul aproape s-a dublat, lucru resimţit din plin de consumatorii ale căror salarii nu au crescut la fel de repede. În acest context, puterea de cumpărare a scăzut, adică oamenii şi-au permis mai puţin decât anterior. Producătorii şi retailerii au declarat în mod constant că scumpirile vin pe lanţ şi că îşi au justificarea în creşterea tuturor costurilor, de la materii prime la energie şi de la logistică la transport. Mai mult, ei au declarat că a trebuit să îşi taie din marje pentru a absorbi din scumpirile pe care nu au putut să le dea mai departe integral către consumatori.

Totuşi, în România, în 2022, un an marcat de o serie de evenimente majore precum războiul de la graniţă, inflaţia record şi majorările periodice ale dobânzii de politică monetară, firmele locale au raportat cel mai mare profit cumulat şi cele mai mici pierderi nete din ultimii ani, soldul net al profitului sărind de 200 mld. lei, dublu faţă de 2020 şi cu 32% peste nivelul din 2021. Astfel, câştigul net la nivelul întregului mediu de business a crescut de două ori mai repede decât cifra de afaceri şi decât inflaţia, arată calculele Business Magazin pe baza datelor de la Registrul Comerţului. Mai exact, scumpirile record au tăiat din puterea de cumpărare a românilor, dar nu şi din câştigurile şi marjele companiilor. „Eu am semnalat încă din februarie că există un val de scumpiri nejustificate, iar fenomenul persistă. Preţul la sticlă e mult mai mult decât dublu faţă de 2021. Şi nu scade”, spune Dan Balaban, cofondatorul producătorului de vin Davino, unul dintre cei mai importanţi actori din industria de profil. Sticla e un produs energofag, aşa că ea s-a scumpit odată ce preţul energiei s-a dus în sus în 2022. Acum, că el a coborât drastic faţă de maxime, preţul la sticlă tot nu scade. „Din noiembrie, preţul la energie a început să coboare, dar acest declin nu a fost corelat cu altele. Nu m-a anunţat nimeni de vreo ieftinire. Din tot ce cumpărăm noi în volume mari – sticle, dopuri, etichete, furniruri – la nimic nu am văzut scăderi de preţuri”, completează omul de afaceri. Feliciu Paraschiv, antreprenorul care deţine lanţul de magazine Paco, unul dintre cei mai mari retaileri independenţi din România, afirmă că apar ieftiniri la anumite produse, dar e vorba de acele bunuri pe care le împinge piaţa acerb de la spate. „Spre exemplu, la ulei, am pornit de la 12 lei pe litru în ianuarie, am ajuns la 8,4 lei în martie, iar acum preţul s-a stabilizat la 5,5-6 lei pe litru. E vorba de un produs al cărui preţ a fost dat şi de context. Similar e la roşii.” El face referire la faptul că trebuie să existe o diferenţă mare între cerere şi ofertă pentru ca preţul să o ia în jos. Mai exact, oferta trebuie să fie mult mai mare decât cererea. „Odată cu Programul Tomata, fermierii au plantat mult – nu a existat un control sau o planificare raportată la cerere – aşa că acum există roşii în exces. Fermierii le dau pe câmp cu 30-40 de lei. La raft preţul a scăzut de la 8 la 2 lei.”

De regulă, vara, scăderi de preţ apar la produsele de sezon, la legume şi fructe, pentru că vin cele româneşti în piaţă şi oferta e mult mai mare decât până atunci. La restul, preţul rămâne în bună parte în picioare, completează Feliciu Paraschiv. „Dacă raportăm numărul de scumpiri la numărul de ieftiniri, în aceeaşi unitate de timp, primele sunt în continuare mai multe. Da, s-au mai temperat ca număr şi scumpirile, dar în continuare nu înţeleg, dacă energia e ieftină, dacă preţul la carburant a scăzut, dacă euro stă pe loc, de ce mai există?” În esenţă, conform teoriei economice, poţi vinde cu maximul cât îţi permite piaţa. Mai exact, raportul cerere-ofertă stabileşte preţul. Totuşi, concurenţa joacă însă şi ea un rol major aici. Cu cât competiţia e mai acerbă, cu atât preţul creşte mai greu. „Sunt unele industrii unde există o mână de actori importanţi care fac jocurile, mă gândesc la ciment, la zahăr, la ulei sau la lapte. Dacă luăm cazul laptelui, fermierii zic că de la ei pleacă materia primă de la poarta fabricii cu 1,7 lei per litru. Iar la noi, produsul finit ajunge la 8-9 lei la raft. Dar, la noi, de fapt, de la procesator ajunge cu 6-7 lei. Noi nu ne permitem să punem adaos mai mare de 10-15%. Mă refer la retailerii mici şi mijlocii. Noi dacă punem adaos mai mare, avem preţuri peste cele ale marilor jucători şi ne omorâm singuri.”

Antreprenorul afirmă că se întâmplă să primească şi lapte cu 4 lei per litru, dar doar când sunt supra-cantităţi în piaţă, iar procesatorii vor să scape de el. „Atunci, ei bagă o promoţie. Dar e ceva punctual, doar când există exces.” În cazul laptelui de consum, preţul a coborât recent sub media de 8-9 lei per litru, după ce autorităţile locale au discutat cu retailerii şi procesatorii reducerea preţului pentru consumatorul final cu cel puţin 20%. Aceste negocieri au apărut după ce acest bun de bază în coşul de cumpărături a suferit scumpiri de până la 50% în doar un an. La scurtă vreme după implementare, guvernul a mai anunţat că de la 1 august, pâinea, laptele, făina, uleiul, zahărul, fructele şi legumele, mai exact o serie de alimentele de bază, ar urma să se ieftinească pentru următoarele trei luni, ca urmare a unui proiect de ordonanţă de urgenţă, prin care se limitează adaosurilor comerciale ale procesatorilor şi retailerilor. Conform acestuia, cotele de adaos comercial pentru produsele alimentare de bază vor fi de maximum 20% la procesator, faţă de costul de producţie al produsului, maximum 5% pe întreg lanţul de distribuţie, indiferent de numărul de mâini prin care trece, şi de maximum 20% la comerciant, faţă de preţul de achiziţie. Această măsură a fost salutată de unii reprezentanţi din mediul de business, care consideră că este benefică pentru menţinerea puterii de cumpărare şi a apetitului de consum al populaţiei. Există şi voci care afirmă că nu e sănătoasă o implicare a statului în economie. „Demersul guvernului (de a limita adaosul comercial – n.red.), menit a da o speranţă consumatorilor, eu îl înţeleg. Dar trebuie să fim atenţi, pentru că implicarea statului în economie poate crea dezastre. După cum spunea un economist, ignorarea legilor economice poate crea probleme mai mari decât ignorarea legilor justiţiei”, explică Grigore Horoi, preşedintele grupului Agricola din Bacău, unul dintre cei mai mari producători de carne de pui, mezeluri şi produse ready meal din România.

El mai spune că o bună parte din inflaţie are cauze clare, dar recunoaşte că sunt şi unele companii care şi-au rotunjit câştigurile în această perioadă. „Criza sanitară a blocat foarte multe activităţi, iar planeta a avut de suferit. Guvernele, ca să ţină economiile în continuare funcţiionale, au venit cu ajutoare, au injectat bani în pieţe. Adam Smith spunea încă de acum câteva sute de ani că dacă arunci cu bani în pieţe, rezultatul va fi inflaţia. Acum, aceasta e principala cauză a inflaţiei record. Miliardele pompate în pandemie se văd astfel.”  În plus, în ceea ce priveşte Europa, un factor suplimentar a fost şi războiul de la graniţa României, care a săltat preţul energiei, iar energia e prezentă peste tot când vine vorba de producţie, completează Horoi. Deşi România şi, în general, ţările din estul continentului s-au confruntat cu o inflaţie mai mare tocmai din cauza războiului– circa 16% în cazul pieţei locale în 2022 -, această problemă a afectat de fapt întreaga lume, începând cu Europa Occidentală şi continuând cu SUA. Motivele invocate de jucători pe aceste pieţe au fost, în bună parte, aceleaşi  ca şi în România. Astăzi, când încep să apară public rezultatele financiare pe 2022, ele indică totuşi profituri record. De aceea, tot mai multe voci pun sub semnul întrebării afirmaţiile iniţiale. „Sigur, au fost şi unele companii care pe aceste fonduri au marcat profituri mai mari decât în mod normal. Acum însă, pare că lucrurile se aranjează, pare că încep să apară şi scăderi de preţuri. Dar e o mişcare cu bătaie mai lungă.” Spre exemplu, dacă preţul grâului scade acum, declinul se va vedea în preţul cărnii sau al ouălelor abia la toamnă. Plus că grâul reprezintă doar o componentă din preţ. „Semnalele sunt însă în sensul acesta, al ieftinirilor.”

Această tendinţă e confirmată şi de Bogdan Irsik, coproprietar al constructorului Wincon din Cluj. Antreprenorul afirmă că există exemple de produse unde au apărut scăderi de preţuri. La metale au fost cele mai mari scumpiri, dar şi cele mai mari ieftiniri. „Deşi au apărut scăderi de preţuri, nu ne-am întors de unde am pornit.” Există însă şi situaţii unde preţul nu dă semne că ar vrea să coboare de pe culmile pe care le-a cucerit în ultimul an. „Nu putem vorbi de un fenomen generalizat de greedflation la nivelul întregii industrii a materialelor de construcţii. El este însă vizibil în cazul sectoarelor cu concurenţă redusă, acolo unde jucătorii au poziţii de monopol. Un exemplu este industria cimentului.” Deşi preţul la energie e plafonat, deşi preţul la carburant a scăzut – acestea fiind două elemente de bază în formarea preţului la ciment -, România cel mai mare preţ din Europa la acest produs, explică Bogdan Irsik. De vină e poziţia dominantă a companiilor din sector. „Aceasta nu este o situaţie nouă, doar că acum jucătorii profită şi mai mult.” Totodată, manoperele au crescut şi nu au mai coborât. La oameni e greu însă să mai scazi câştigurile odată ce ele au urcat.  „La salarii o să avem probleme, pentru că ele au crescut în timp ce productivitatea muncii a scăzut. E o problemă globală. Deşi avem tehnologii noi, deşi avem inteligenţă artificială, productivitatea e cu 20% mai redusă decât acum 30 de ani.”

Chiar şi aşa, anul trecut a fost unul bun pentru business. În 2022, un an marcat simultan de mai multe evenimente majore, companiile de pe plan local au adunat afaceri de 2.422 mld. lei (490 mld. euro), în creştere cu 16% faţă de anul anterior, arată calculele Business Magazin pe baza datelor de la Registrul Comerţului. Avansul este în linie cu inflaţia generală anunţată de Institutul Naţional de Statistică, semn că nu a existat un declin în volume. Datele se referă la companiile care şi-au depus rezultatele financiare la Ministerul de Finanţe până la începutul lunii iulie. Deşi toate sectoarele au fost afectate de inflaţie, deşi antreprenorii şi executivii din multinaţionale au zis în cor că nu mai fac faţă scumpirilor pe care nu le transferă integral către consumatori pentru că aceştia nu le pot suporta, datele economice spun o altă poveste. Mai exact, cifra de afaceri cumulată a companiilor din economie a crescut la un nivel record. În doar cinci ani, mediul local de business este mai mare cu 1.000 de miliarde de lei. Iar faţă de 2008-2009, ani etalon pentru toată lumea, businessul total s-a mai mult decât dublat.

Şi asta în condiţiile în care numărul de firme a crescut mult mai lent, cu 13% în cinci ani şi cu sub 30% în 15 ani. Asta înseamnă că firmele existente au devenit tot mai mari. Şi mai profitabile.