Statele Unite ale Americii au întors spatele Europei. Donald Tramp urăşte Europa mai mult decât urăşte China sau Rusia. Donald Trump urăşte un prieten, primul prieten, cel mai bun prieten al Americii.

Zeci de soldaţi români au murit sau au fost răniţi în războaiele care nu erau ale României, ci ale Americii. În numele solidarităţii. Mii de soldaţi europeni au luptat împreună cu americanii în războaie care nu erau ale lor. Lui Donald Trump nu-i pasă de asta.

Donald Trump este, de astăzi, instalat la Casa Albă.

Este greu de crezut că SUA vor părăsi NATO pentru că acest gest ar fi cea mai stupidă decizie luată de americani – ar însemna să renunţi la aliaţii tăi cei mai loaiali. Apoi “deep state” nu-l va lăsa, probabil, să facă asta.

Să cheltuieşti 5% din PIB pentru apărare, cât vrea Trump? Pentru America este posibil asta pentru că economia ei este enormă, dar pentru Europa este imposibil. Un singur stat american – Florida de pildă, are un PIB de 1.300 de miliarde de dolari, o treime din PIB-ul Germaniei. PIB-ul SUA este de 30 de mii de miliarde de dolari. Întreaga Europa nu are atât. Americanii au baze militare în Europa, au şi baza de la Kogălniceanu, în România. Dar au baze şi în Coreea de Sud, navele lor se plimbă prin Marea Chinei de Sud ca şi cum s-ar plimba prin Golful Mexic (pe care Trump vrea să-l redenumească “Golful Americii”).

Dar, nişte bani în plus pentru apărare trebuie daţi. O apărare comună a Europei devine o necesitate deşi, la vremea în care Franţa a propus această soluţie, ea a fost luată în râs. Avem NATO, ce ne mai trebuie o apărare comună europeană?

Iată că s-ar putea ca lucrurile să nu mai stea aşa, în viitor. Pentru că, dacă Trump începe un război comercial cu Europa, cum promite, relaţiile calde de până acum se vor răci până la îngheţ. Ar fi păcat să se întâmple asta, dar pare că spre asta ne îndreptăm. Aşa că soluţia Europei este o mai profundă integrare şi în privinţa economiei şi în privinţa apărării.

Povestea cu suveranitatea, avansată pe aici pe la noi, este o prostie. Dacă un “suveranist” ajunge în fruntea ţării, atunci noi vom fi ai nimănui. Or, România trebuie să pledeze pentru o mai strânsă colaborare cu UE, tocmai pentru a-şi întări economia şi apărarea. Nimeni nu-i va lua guvernul, nimeni nu va decide în locul ei. Tot oamenii vor decide. Cum se întâmplă în America. Fiecare stat are guvernarea lui, parlamentul lui. Guvernul federal intervine atunci când se întâmplă o catastrofă. Sunt 50 de state care se autoguvernează. Dar au o armată unică.

UE trebuie să facă la fel, dacă vrea să mai reziste 100 de ani. România trebuie să sprijine “Statele Unite ale Europei” şi nu să asculte de toţi ameţiţii care ling suveranitatea până li se umflă limba. Ce este atât de greu de înţeles că, într-o lume care se pregăteşte ca un avion de la Londra la New York să facă doar două ore, globalizarea nu poate fi oprită? Vor fi însă, în această lume globală, câteva tabere mari, iar noi trebuie să alegem în ce tabără intrăm. Ca în fotbalul nostru. Ori ţii cu Steaua, ori cu Dinamo. Nu poţi să ţii şi cu Steaua şi cu Dinamo. Iar, când joacă România, ţii cu România care are fotbalişti şi de la Steaua şi de la Dinamo. Nu poţi spune “eu sunt un fotbalist super, dar joc singur cu poarta şi aşa dau câte goluri vreau eu”.