Nu vă e ruşine? Dacă statul greşeşte, nu păţeşte nimic. Dacă privatul greşeşte, îl vreţi în puşcărie!
În opinia mea, în România, nu se va putea vorbi prea curând despre vreun gen de parteneriat public-privat adevărat. Corectitudinea e „floare rară”!
Sunt „n” cazuri cunoscute prin care reprezentanţi ai statului au recunoscut public că există greşeli flagrante ale statului în raport cu mediul privat, în multiple chestiuni economice şi sociale. Ce s-a întâmplat? Nimic” Statul şi-a văzut de treabă. Angajaţii statului, la fel. Atâta timp cât răspunderea nu este nominală/individuală, bugetarii cu funcţii de răspundere, plătiţi cu bani grei-în multe situaţii, îşi văd nestingheriţi dejob, sfidând logica elementară. Şi lucrurile s-au perpetuat în timp. Acum chiar au degenerat...
Ca şi în mediul privat, statul este reprezentat de oameni. Ei au un nume, prenume şi ocupă funcţii temporare. Ceea ce nu prea au se cheamă „responsabilităţi”. De bun simţ nu mai poate fi vorba. Lipseşte un fel de „fişă a postului”, pe care orice antreprenor serios o are în propria companie, cam pe toate posturile care contează. Şi mediul privat, chiar contează fiecare post. Pentru că, privatul lucrează cu banii lui. Reprezentanţii statului învârt banii altora. Adciă lumea, ce surpriză!, tot ai privaţilor!