The New York Times a făcut un tablou al celor şapte săptămâni cruciale ale epidemiei provocate de noul coronavirus din China, de la apariţia primelor simptome, la începutul lunii decembrie, la decizia de a închide oraşul Wuhan, prin intermediul a zeci de interviuri cu rezidenţi, medici şi oficiali.

O boală misterioasă a lovit şapte pacienţi dintr-un spital, iar un medic a încercat să îşi avertizeze colegii de breaslă. "Este carantină în secţia de urgenţe", a scris medicul Li Wenliang pe un chat, pe 30 decembrie, referindu-se la aceşti pacienţi. "Este înfricoşător", i-a răspuns un coleg, după care a întrebat de epidemia care a izbucnit în China în 2002 şi care a ucis aproape 800 de persoane. "Revine SARS (Sindromul Acut Respirator Sever, n.r.)?".

Apoi, în mijlocul nopţii, autorităţile din Wuhan l-au convocat pe Li, pentru a le spune de ce a răspândit "zvonuri", iar, trei zile mai târziu, acesta a fost forţat să semneze o declaraţie potrivit căreia avertismentul său constituie "comportament ilegal".

Boala nu era SARS, ci ceva similar, o maladie provocată de un nou tip de coronavirus, care ulterior a dus la decesul a 304 persoane şi infectarea a 14.380 de oameni la nivel mondial.

Modul în care Guvernul chinez a gestionat etapa iniţială a epidemiei - alegând să secretizeze totul în loc să confrunte în mod deschis criza în creştere, pentru a evita avertismentul public şi stânjeneala politică - a permis virusului să se răspândească rapid, scriu jurnaliştii de la The New York Times.

În acele săptămâni, autorităţile au încercat să reducă la tăcere medici şi alte persoane care au încercat să avertizeze publicul, au minimalizat pericolul, iar cei 11 milioane de locuitori ai oraşului Wuhan au fost incapabili să se protejeze, pentru că nu au fost informaţi la timp.

Autorităţile au închis o piaţă agro-alimentară presupusă a fi zona de unde s-a răspândit virusul, dar au informat că au luat acea măsură pentru a o renova.

Cititi mai multe pe www.mediafax.ro