"Am fost campion şi vicecampion naţional la atletism, secţia viteză şi lungime. În liceu m-au atras multe sporturi, iar visul meu era să particip la jocurile olimpice”, îşi descrie Gabriel Andronescu, în vârstă de 44 de ani, ambiţiile din adolescenţă.

Între timp, a ajuns la un alt tip de performanţă, în carieră, marcată recent prin numirea într-un rol regional de conducere: de la începutul lunii septembrie, el este de director de strategie comercială şi inovaţie pentru mai multe divizii din Europa ale CHEP, cel mai mare furnizor global de soluţii pentru suppy chain (lanţuri de aprovizionare – n.red.).

Din această funcţie, Andronescu va crea şi va susţine implementarea strategiei de dezvoltare a unor divizii esenţiale pentru afacerea europeană a grupului logistic, cu impact asupra tuturor subsidiarelor locale ale CHEP, inclusiv pe cea dedicată marilor lanţuri de magazine.

Gabriel Andronescu a preluat această funcţie după ce a condus, vreme de opt ani, filiala locală a CHEP, fiind artizanul dezvoltării businessului CHEP în România, care a generat anul trecut venituri de aproximativ 11 milioane de euro.

Cum a ajuns să îşi dezvolte cariera în domeniul logisticii? După ce a absolvit Administrarea Afacerilor în limba franceză la Academia de Studii Economice din Bucureşti, Andronescu a obţinut un post într-o bancă din Ploieşti, oraşul său de origine. „Mi-a plăcut, a fost frumos şi acolo, dar am luat tot ce era pozitiv şi bun pentru mine şi am plecat să urmez programul de MBA de la Barcelona. A fost o experienţă frumoasă şi în bancă, dar aşa mi-am dat seama că nu este ceva ce îmi doresc să fac”, descrie el motivele pentru care s-a înscris la un MBA de administrarea afacerilor şi management la instituţia cu origini spaniole IESE Business School.

În perioada MBA-ului din Barcelona, a ajuns să cunoască CHEP prin intermediul dezbaterilor libere, la care participau şi alte companii mari, globale, organizate cu scopul promovării acestora în rândul participanţilor la MBA. Îşi aminteşte că CHEP a organizat o zi dedicată lor unde tinerii puteau să depună un CV, iar ulterior, dintre aceştia aveau să fie selectaţi cei care aveau să ia parte la discuţii despre o potenţială carieră în companie.

„Am participat la acel eveniment pentru că mi s-a părut bizar ca o companie care se ocupă cu livrarea de paleţi să vină la un MBA unde noi discutam despre bănci. Acest lucru m-a atras, am vrut să văd despre ce este vorba şi nu am regretat că am fost acolo, mi s-a părut fascinant ceea ce am descoperit că se poate întâmpla în spatele unui simplu palet”, descrie Andronescu atracţia pentru domeniul în care şi-a construit cariera.

Astfel, a discutat cu reprezentanţii CHEP, însă era ferm convins că după terminarea studiilor din Barcelona se va întoarce în ţară şi îşi va deschide propria firmă de consultanţă.

Aşa s-a şi întâmplat: „CHEP nu era la acel moment decisă să investească în piaţa locală, aşa că eu mi-am văzut de treaba mea, am deschis firma mea de consultanţă. Am consiliat alţi investitori străini care erau interesaţi să afle ce oportunităţi sunt în regiune, nu doar în România, iar la un moment dat m-am întâlnit cu un prieten şi un posibil investitor şi am discutat despre mai multe subiecte, printre care «pallets», vorbeam în engleză”.

La început, i se părea interesant că în România începe să se dezvolte industria de fabricare a paleţilor, spune el. La distanţă de trei săptămâni de la acea discuţie, prietenul său, care nu este român, l-a contactat şi l-a anunţat că o companie care lucrează cu paleţi vrea să studieze regiunea în vederea extinderii.

„Şi aşa am ajuns aici, complet întâmplător. Am început să lucrez cu CHEP din calitatea mea de consultant şi am demarat procesul de studiere a pieţei, lucru care a fost destul de complex şi a durat peste opt luni. Nu exista un set de date care să descrie piaţa; trebuia să înţelegem stadiul de dezvoltare a acelei pieţe.”

Spune că activitatea lui de atunci a reprezentat un proces „anevoios şi complex” de interviuri, discuţii cu foarte multă lume, începând cu mari producători şi ajungând la mici producători de bunuri.

„A fost un proces prin care am coagulat informaţiile. Scopul nu era doar piaţa locală, aşa că am extrapolat şi am luat informaţii şi din Bulgaria. Concluziile au fost optimiste şi am mers cu planul de afaceri la boardul companiei-mamă pentru aprobare. S-a aprobat deschiderea în şapte ţări la acel moment”, descrie Gabriel Andronescu anul intrării pe piaţă al companiei, 2011. România era atunci ancora de dezvoltare a businessului, care se extindea şi în Bulgaria, Serbia, Croaţia şi ţările baltice.

Întorcându-ne la realizările recente, Andronescu menţionează o investiţie de 600.000 euro, direcţionată în extinderea şi modernizarea service centerului din depozitul Mainfreight din Ploieşti, printr-o linie semi-automată de recondiţionare a paleţilor, care va susţine pe termen lung dezvoltarea activităţii companiei. Compania  operează prin două depozite, unul în Ploieşti şi altul aflat în Timişoara, şi o reţea care cuprinde 1.200 de puncte de livrare la nivel naţional.

Dezvoltarea subsidiarei din România în continuare vizează o extindere atât pe plan local, cât şi în afara graniţelor:  „Vizăm dezvoltarea infrastructurii proprii de depozite (pentru a ajunge pe plan local la trei sau patru locaţii) şi există premisele extinderii activităţii şi înspre Republica Moldova”.

Ce face country managerul când nu se află la birou?

Când vine vorba despre timpul său liber, acesta este împărţit în jurul celor trei mari pasiuni ale sale: mâncarea, lectura şi călătoriile.

Gabriel Andronescu se autodescrie drept un gurmand căruia îi este greu să aleagă un preparat pe care să îl califice drept preferat.

„Râd părinţii mei de mine când le spun: «Ţineţi minte când am fost în septembrie 1990 la prietenii noştri de familie care stau în Sicilia?». Am mers cu trenul, a fost o călătorie lungă, dar cele mai multe amintiri sunt legate de bucatele pe care le-am mâncat acolo. Ştiu exact când am coborât în Veneţia, ce am făcut, de unde şi ce am mâncat. Astea sunt amintiri foarte bine definite prin intermediul papilelor gustative.”

Îi place să citească şi regretă că are o bibliotecă de cărţi noi pe care nu are timp să le citească. „Din păcate, s-a strâns un teanc mare de cărţi cumpărate care stau acolo şi mă mustră din bibliotecă.”

Îi place să călătorească, iar una dintre ţările lui preferate este Spania. „Barcelona este pentru mine ca a doua casă. Toată ţara mi se pare superbă, nu doar ca peisaje şi ce poţi vedea, dar ca şi cumul de lucruri, oameni, locuri, experienţe, felul în care ştiu ei să se simtă bine, să se relaxeze, să se distreze.”

Iar în ceea ce priveşte visul său de a fi concurent la jocurile olimpice, s-a aflat mai aproape de acesta în urmă cu şase ani, când a fost prezent ca spectator la jocurile olimpice de la Londra. „Este un sentiment aparte să fii acolo şi să susţii sportivii români. De altfel, cred că atunci când eşti înconjurat de o diverstate culturală înveţi cel mai mult.”

În opinia lui, în momentul în care sunt mai multe culturi într-o sală, pe un stadion, precum cel de la jocurile olimpice, acea diversitate contribuie foarte mult la dezvoltarea psihică, culturală, dar şi personală.