Pe cine bucura liberalizarea?
2006 e anul in care piata de energie se va deschide la 100%, dar si anul cu ultimele luni in care va fi reglementata. Asteptata cu nerabdare de unii consumatori, liberalizarea e privita cu scepticism de altii, pentru care va aduce majorari de preturi - sau chiar falimentul.
2006 e anul in care piata de energie se va deschide la 100%, dar si anul cu ultimele luni in care va fi reglementata. Asteptata cu nerabdare de unii consumatori, liberalizarea e privita cu scepticism de altii, pentru care va aduce majorari de preturi - sau chiar falimentul.
De cele mai multe ori legile si deciziile noi aduc schimbari bune pentru unii si "ciume" pentru altii. Nici deschiderea pietei de energie nu va scapa de impartirea pietei intre avantajati, dezavantajati si indiferenti. Cu alte cuvinte, efectele liberalizarii se vor imparti la toti consumatorii, producatorii, furnizorii, la toata lumea cate un pic. Teoretic, liberalizarea inseamna posibilitatea tuturor consumatorilor de a alege de la cine vor cumpara curent electric. Inseamna facturi mai mici pentru unii si mai mari pentru altii. Inseamna posibilitatea producatorilor de a vinde energia la cel mai bun pret negociat, mai inseamna si o lupta de supravietuire pentru cei ineficienti.
Cei mai avantajati de deschiderea totala a pietei vor fi marii consumatori de energie si producatorii eficienti. Marii consumatori vor putea sa isi negocieze tarife avantajoase la electricitate si sa isi scada astfel costurile. Pentru cel mai mare consumator de energie, ALRO Slatina, momentul liberalizarii va permite sa incheie contracte directe de achizitie cu producatorii pentru toata energia consumata. "Efectele simtite atat pe termen scurt, cat si pe termen lung vor fi siguranta alimentarii constante cu electricitate la preturi stabilite clar si predictii bugetare mai exacte.
In felul acesta, ALRO va putea fi, in continuare, competitiv si isi va putea realiza un plan de afaceri recunoscut inclusiv de institutiile de creditare internationale", spune vicepresedintele CA al companiei, Marian Nastase. ALRO consuma 8% din productia de energie a Romaniei (avand consum constant, indiferent daca e zi sau noapte), iar majorarile tarifelor s-au reflectat de fiecare data in rezultatele financiare, dat fiind faptul ca energia electrica reprezinta 35% din costurile de productie ale companiei, mai spune Marian Nastase.
De aceea companii mari ca ALRO, Mittal Steel Galati - un alt mare consumator de energie -, combinatele chimice sau cele din industria celulozei si hartiei asteapta liberalizarea totala a pietei pentru a putea incheia contracte directe de achizitionare a energiei direct cu producatorii, mai ales ca pana acum, in conditiile pietei reglementate, statul nu a luat nici o masura de protectie a preturilor pentru marii consumatori, care au platit si inca mai platesc preturi cu mai mult de 50% mai mari fata de concurentii lor din alte tari. Ceea ce a afectat in timp competitivitatea produselor romanesti pe piata externa, dar a fost si un minus in calcularea unei investitii cu consum mare de energie in Romania. Tari europene, cum ar fi Franta, au luat masuri de sprijinire a industriilor pentru care energia electrica reprezinta materie prima, dar care au si particularitati in consum.
Pe urmatoarea treapta a avantajatilor stau consumatorii medii, care de asemenea pot sa isi negocieze contractele, daca nu direct cu producatorii, cel putin cu furnizorii alternativi, care le pot oferi pachete atractive. "Nu putem spune ca ne asteptam la preturi mai mici, dar ne asteptam sa incheiem contracte care sa ne asigure ca nu ne vom mai trezi la mijlocul anului ca trebuie sa scoatem bani in plus pentru ca s-a scumpit curentul. De asemenea, ne asteptam sa avem siguranta in alimentare si remedieri rapide ale defectiunilor", spune Aurel Rizea, presedintele executiv al Asociatiei Producatorilor de Mobila. Consumatorii medii spre mici sunt insa cei care au avut probleme si pana acum si sunt si cei care trebuie sa faca mai multe eforturi pentru a beneficia de tarife mai bune. Pana acum, desi erau consumatori eligibili, nu prea puteau sa isi negocieze tariful, deoarece erau mici si nu reprezentau un profit deosebit pentru producatori/furnizori. Odata cu liberalizarea, ei vor putea sa negocieze un tarif mai bun la nivel de asociatii de consumatori.
"Pana acum, nu a fost un cadru legal care sa ne permita sa facem acest gen de negociere", spune presedintele Federatiei Producatorilor si Importatorilor de Textile din Romania (FEPAIUS), Maria Grapini. Aceasta adauga insa ca, in ultima luna, producatorii din industrie au cumparat energie de pe bursa, ceea ce le-a adus intrucatva un pret mai bun. "Producatorii de textile sunt in mare majoritate mici consumatori, cu consum de la 20 MWh pana la 120 MWh, in functie de profilul activitatii", spune Maria Grapini.
Consumatorii eligibili mici care nu vor reusi sa isi negocieze contractele vor ramane in randul consumatorilor captivi. Odata cu liberalizarea, si consumatorii captivi ar putea sa isi negocieze contractele, ca si asociatiile de locatari (nu in forma unora actuale, ci sub forma largita, deoarece este nevoie de un numar minim de consumatori) sau se pot baza pe reglementarile ANRE pentru captivi. Deocamdata, ANRE nu a precizat care va fi modalitatea aleasa pentru captivi.
Un posibil scenariu l-a facut pentru BUSINESS Magazin Jean Constantinescu, presedintele Institutului pentru Folosirea si Amenajarea Surselor de Energie (IRE). "Se ia o regiune a tarii (fie in actuala impartire in opt regiuni de distributie, fie in alta), se pregateste un caiet de sarcini in care pe prima pozitie se afla pretul la consumator, pe urmatoarele pozitii fiind intreruperile, remedierile etc, mai precis un pachet coerent, in care fiecare element are punctajul sau. Se scoate acest caiet la licitatie si va castiga un furnizor, care poate fi furnizorul local sau altul, iar astfel se da siguranta consumatorului ca, chiar daca pretul pe care il plateste este mai mare decat cel pe care il platea inainte, este totusi varianta cea mai prietenoasa pentru el", spune Jean Constantinescu.
Dar de ce exista varianta ca pretul sa fie mai mare? In primul rand, studiile arata ca prima faza postliberalizare aduce cresteri de pret pana la un punct, cauzate in special de eliminarea totala a subventiilor, pentru ca apoi pretul sa se aseze. In al doilea rand, pretul va depinde si de evolutia pretului gazului si a combustibililor lichizi, deoarece mare parte din productia necompetitiva se produce pe gaz, pacura si pe huila.
"Daca productia pe huila nu va mai fi subventionata, preturile vor deveni mari. Intr-adevar, preturile in amonte pe pietele combustibililor vor avea o pondere mare si vor duce la cresterea pretului la consumatorul final, fie ca ne place, fie ca nu", spune presedintele IRE.
In al treilea rand, odata cu liberalizarea, producatorii vor incerca sa vanda cat mai profitabil energia. Vorbim aici de producatorii competitivi, si anume, Hidroelectrica, Nuclearelectrica si complexurile energetice Rovinari, Turceni si Craiova, a caror productie are costuri mici (maxim 30-35 euro/MWh) si este cautata pe piata. "Acesti producatori dau pe piata aproximativ 70% din productie la preturi europene", spune Jean Constantinescu. Pentru ei, liberalizarea va insemna ca nu vor mai fi obligati sa furnizeze catre Electrica o parte din productie la preturi stabilite de stat si vor putea vinde toata productia la preturi avantajoase pentru ei. Inca un avantaj pentru producatorii eficienti va fi accesul la finantare fara utilizarea garantiilor de stat, va mai insemna stabilitate in operare si predictibilitatea planului de afaceri.
Pentru producatorii necompetitivi insa (care furnizeaza aproximativ 30% din energia produsa, in special de Termoelectrica), liberalizarea va fi mai mult albastra. "Este de asteptat ca intrarea in piata europeana sa fie o mare amenintare pentru acesti producatori, mai precis cei din zona termo. Daca ei nu vor gasi solutii pentru a deveni competitivi, in mod cert o parte din ei vor falimenta", spune Jean Constantinescu. Acesti producatori vand la preturi reglementate de circa 100 euro/MWh, iar un astfel de producator nu poate ramane pe piata, atata vreme cat acest pret este chiar mare pentru consumatorul final. Asta in conditiile in care in piata reglementata consumatorul captiv platea 70 euro/MWh.
Primul gand care vine in minte este ca, daca nu exista destula productie romaneasca la preturi competitive, sa luam necesarul din import. Aici apare insa problema numita "capacitatea de interconexiune", care poate suporta doar 15-20% din necesarul de consum al tarii. Dar pentru a importa atat ar fi nevoie sa fie liber consumul dinspre Est, iar, dupa toate probabilitatile, Ucraina si Rusia nu vor fi membre UCTE (organizatie europeana care permite utilizarea infrastructurii transfrontaliere) mai devreme de 2010-2012, deci importul dinspre Est se va putea face in cantitati limitate.
Dinspre Europa Centrala nu se pot face importuri mari, pentru ca si acolo echilibrele productie/consum sunt destul de precare. "Asadar, in ciuda faptului ca avem 30% productie total necompetitiva, va trebui ca, pe termen mediu, adica intre 3 si 5 ani, sa o cumparam, ceea ce va creste pretul la consumatorul final", spune presedintele IRE. Cresterile de preturi, inchiderile de productii sau vinderea pe bursa sunt rezultate prin care au trecut aproape toate tarile care au liberalizat piata energiei. In Europa de Est, doar Slovenia (care oricum e o piata mica) a avut o liberalizare de succes. In rest, tari ca Ungaria, Polonia si Cehia au demarat programul mai devreme, insa sufera din cauza contractelor de achizitie cu garantii de pret pe termen lung (PPA-uri) care au deformat pietele.
"Estul Europei nu se compara cu pietele din Vest", spune Jean Constantinescu, care crede ca Romania este, dupa Slovenia, cea mai functionala piata de energie din Europa de Est. Spre vest insa, lucrurile se schimba. Liberalizarea a inceput devreme, la inceputul anilor 90, iar cele mai multe tari membre ale UE au piata energiei electrice liberalizata total. Exceptie face Franta, care isi protejeaza cu tarie producatorii de stat Electricite de France (EDF) si Gaz de France.
Rezultatele liberalizarii pietelor energetice au depasit in prima faza chiar si cele mai optimiste prognoze: se parea ca acesta este unul din relativ putinele cazuri cand teoria economica se verifica imediat in practica: pretul energiei electrice a scazut fulgerator (de exemplu, in Germania preturile s-au diminuat cu peste 30%) si adevarata competitie intre producatorii particulari independenti nici nu a inceput inca. Entuziasmul a inceput insa sa scada simtitor dupa criza fara precedent care a afectat statul California din Statele Unite ale Americii (unde piata era destul de asemanatoare cu piata romaneasca) si care a pus problema renationalizarii sectorului.
Indiferent cum va reactiona piata, un lucru este sigur: nu va mai fi la fel. Curentul nu va mai veni pur si simplu prin invartirea/apasarea comutatorului, ci dupa negocieri si decizii pe care le va lua fiecare. Iar la fiecare invartire/apasare vom plati in functie de ceea ce am acceptat in momentul semnarii contractului.
Urmărește Business Magazin
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe mediafax.ro
Citeşte pe Alephnews
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe prosport.ro
Citeşte pe Gandul.ro
Citeşte pe MediaFLUX.ro
Citeşte pe MonitorulApararii.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
Citeşte pe zf.ro