Privatizarea CEC nu va aduce un nume nou pe piata bancara, asa cum s-a intamplat in cazul BCR si cum ar fi fost posibil daca nu s-ar fi retras din cursa investitori potentiali precum Monte dei Paschi sau Dexia. CEC va juca insa un rol in stabilirea ierarhiei in sistemul bancar dupa activele totale.

Mai exact, preluarea controlului CEC ii poate aduce pe grecii de la National Bank of Greece (NBG) sau pe ungurii de la OTP in topul celor mai mari zece banci sau ii poate ajuta pe austriecii de la Raiffeisen sa-si pastreze pozitia a treia, rezistand atacului ce va veni din partea HVB/Tiriac/UniCredit. Desigur, cu conditia ca macar unul din ofertanti sa plateasca un pret apropiat de asteptarile autoritatilor, probabil undeva intre 600 si 900 mil. euro pentru pachetul de 69,9%.

Din pacate, privatizarea CEC a intarziat atat de mult incat fiecare dintre cele trei grupuri a apucat sa cheltuiasca sume importante pe alte achizitii in ultimele luni, in conditiile in care nu aveau nici o garantie ca statul va duce procesul de privatizare pana la capat dupa ezitarile din iarna. Din aceasta cauza, OTP s-a aflat chiar in situatia ca odata cu confirmarea oficiala a depunerii ofertei angajante sa anunte ca va avea nevoie de o majorare de capital pentru a finanta eventuala preluare a pachetului majoritar la CEC. In prezent, grupul maghiar are un capital social echivalent cu 1,9 mld. euro.

La randul sau, NBG vine la CEC dupa efortul cumpararii a 46% din Finansbank din Turcia, pentru care a cheltuit 2,8 mld. dolari. Pentru asta, grecii au recurs deja la o majorare a capitalului social cu 678,5 mil. euro, lansand si o emisiune de obligatiuni din care ar putea acoperi si achizitia a 69,9% din CEC. In fine, Raiffeisen a cheltuit in ultimele 12 luni circa 1,6 mld. dolari pentru preluarea celei mai mari banci din Ucraina, Aval, si a bancii rusesti Impexbank. In schimb, austriecii au si incasat 650 mil. euro din vanzarea fostei lor subsidiare din Ucraina, pe care le-au plasat-o chiar ungurilor de la OTP, nedorind sa-si mai bata capul cu fuzionarea filialei cu Aval.

In asemenea conditii, NBG si Raiffeisen s-au detasat din start ca principali candidati pentru confruntarea ofertelor imbunatatite. Fara CEC, ungurii de la OTP nu au practic nici o sansa sa intre in topul celor mai mari zece banci intr-un interval rezonabil, oricat de mult ar investi. OTP Bank Romania se afla la sfarsitul trimestrului I pe locul 22 in clasamentul activelor, continua sa inregistreze pierderi si nici macar exoticul credit ipotecar in franci elvetieni nu a facut furori.

In cazul NBG, cresterea organica pe care a finantat-o la Banca Romaneasca, incepand mai ales din 2005, a inceput sa dea rezultate. Filiala e pe locul 13, cu o cota de piata de 1,9%, beneficiind si de notorietatea unui brand vechi pe piata. Prin preluarea CEC, grecii de la NBG ar reusi sa-si intreaca dintr-o data conationalii de la Alpha Bank, precum si pe cei de la EFG Eurobank, care detin Bancpost, aterizand pe locul al saselea, chiar in coasta HVB/Tiriac si putin inaintea olandezilor de la ING, conform datelor de la sfarsitul trim. I. Inversari de pozitii ar fi insa posibile intre timp ca urmare a miscarilor permanente de pe piata.

Intr-un asemenea scenariu, nu mai putin de trei banci cu capital grecesc s-ar pozitiona in top 10, alti trei jucatori din liga mare avand capital austriac (Erste/BCR, Raiffeisen, HVB/Tiriac). Ponderea austriecilor ar putea creste insa si mai mult in situatia in care CEC ar fi preluat de Raiffeisen. Cel putin dupa valoarea cotei de piata in functie de active, Raiffeisen ar reusi ceea ce a tot visat in ultimii ani: sa ameninte locul al doilea ocupat de BRD-SocGen. Pana acolo ar fi insa cale lunga chiar ca urmare a preluarii CEC, care va absorbi resurse importante pentru restructurare si modernizare. Probabil tocmai in aceasta perspectiva Raiffeisen a inceput anul trecut un proces propriu de restructurare, inclusiv prin redimensionarea personalului.

Deocamdata, restructurarea s-a reflectat intr-o scadere vizibila a cotei de piata, care a scazut cu 0,7 puncte procentuale in trei luni, inclusiv din cauza exportului de credite spre bilantul bancii mama, sub presiunea restrictiilor impuse de BNR creditarii in valuta. Ramane de vazut daca banca va reusi sa revina la tonusul din 2003-2004, asa incat sa poata sustine si modernizarea CEC in cazul castigarii competitiei cu NBG.

Pana la confruntarea ofertelor, austriecii de la Raiffeisen pot revendica trofeul competitiei de imagine, fiind cei mai consecventi in a se prezenta drept investitorul ideal pentru CEC. Raspunzand grijii autoritatilor pentru pastrarea profilului CEC, Raiffeisen a repetat in ultimul an ca va mentine denumirea CEC si va pastra produsele simple si ieftine, dedicate mai ales zonei rurale.

Herbert Stepic, presedintele Raiffeisen International, anunta in premiera in vara lui 2004 intentia grupului de a cumpara CEC, declarandu-se la vremea respectiva gata de confruntarea cu Erste Bank, care avea in vizor pe-atunci tot CEC. Intre timp, Raiffeisen a scapat de Erste, fiind in situatia de a se lupta cu NBG si OTP, ungurii remarcandu-se in 2003 prin nonsalanta cu care au venit la privatizarea BCR impreuna cu HVB, fara a avea nici atunci forta financiara necesara.

NBG a descoperit piata din Romania in octombrie 2003, cand a cumparat Banca Romaneasca, dupa cinci ani in care functionase in regim de sucursala. Investitiile au pornit destul de lent, extinderea retelei venind abia in 2005. De asemenea, grecii au pastrat imaginea initiala a bancii, desi combinatia de culori negru pe galben compune si blazonul Raiffeisen. In jurul bancii au construit anul trecut o structura de grup financiar, care include companiile Eurial Leasing, Alpha Insurance Romania si ETEBA Romania, firma de consultanta si brokeraj. Tot in 2005, grecii au alergat si in cursa pentru BCR, fara a intra insa in finala.

Spre deosebire de BCR, la CEC oferta tehnica - data de experienta in preluari si restructurari similare, precum si de planul de afaceri propus - cantareste in proportie de 25%. Adica un prilej in plus ca Raiffeisen sa se laude cu reusita restructurarii fostei Banci Agricole. E drept ca prin procesul de curatare banca a ramas fara mare parte din reteaua situata in zona rurala, care ar fi ajutat-o astazi sa concureze cu pozitia detinuta de CEC pe acest segment.

NBG nu a avut o munca la fel de grea la Banca Romaneasca, insa poate invoca experienta data de achizitiile facute in Albania, Bulgaria sau Serbia. De altfel, NBG se defineste ca un grup sud-est european, extins spre Est odata cu achizitia de la Finansbank, in timp ce Raiffeisen a reusit sa acopere toata Europa Centrala si de Est. La nivelul regiunii, Raiffeisen International este al treilea grup, cu active de peste 24,7 mld. euro, urmat de OTP, cu aproape 20 mld. euro.

Pentru austrieci, o victorie ar insemna si reintalnirea cu Eugen Radulescu, presedintele CEC, de la care preluau in 2001 Banca Agricola. Radulescu nu a fost pastrat in functie, el parasind insa banca cu un pachet compensatoriu substantial. Intr-o situatie similara, grecii de la NBG au continuat sa lucreze cu Petru Rares, fostul presedinte al Bancii Romanesti, pe care l-au numit country advisor.

In ceea ce-l priveste, Radulescu sugereaza ca viitorul cumparator va prelua "un potential", avand in vedere recenta evolutie a CEC. "Schimbarile produse in ultimul an la CEC ii maresc foarte mult sansa de a creste vizibil atat ca volum al activitatii proprii, cat si ca pondere pe piata bancara", afirma Radulescu. La jumatatea anului, banca avea un portofoliu de credite in valoare de 2,55 miliarde de lei (710 milioane de euro). Radulescu afirma ca in fiecare zi soldul creste, in medie, cu 11 milioane de lei.

El sustine ca actuala configuratie a bancii - cu sistem IT functional la nivelul retelei - nu ar avea nevoie de investitii mai mari de 100-200 de milioane de euro pentru modernizare, considerand ca suma de 300 de milioane de euro vehiculata pe piata in acest sens ar fi exagerat de mare.