Discutia a pornit-o pe mai multe piste false - de pilda, amenintarea cu o noua crestere de TVA daca nu se recurge la impozitarea pensiilor (desi TVA mai mare de 25% nu s-a vazut in Europa), sau cat de legitima este impozitarea pensiilor, sau ce temei are ministrul Sebastian Vladescu sa afirme ca de la anul se schimba filozofia fiscala si e necesara reintroducerea cotei unice (spre spaima unor comentatori care, in loc sa fie atenti la discutiile despre fiscalitate ce se poarta de mai bine de un an in Europa si in afara ei si care nu mai seamana deloc cu exaltarea pro-cota unica-panaceu de prin 2005 din unele medii din Vest si din SUA, se uita strict la exemplul Ungariei, unde guvernantii de acum au luat cota unica de 16% a Romaniei drept model).

In realitate, discutia despre cota unica, o inovatie est-europeana niciodata privita cu ochi buni de un FMI atent la fluxul de venituri la buget, a ramas la ora actuala pur politica. Pe de o parte, eficienta cotei unice ca instrument de a diminua deficitul bugetar (eficienta care fatalmente scade in vremuri de criza - ne amintim cum guvernul Tariceanu justifica in 2005 ca golul de venituri la buget creat de renuntarea la impozitul progresiv va fi acoperit din cresterea economica - o crestere naturala, acum absenta) este pus in paranteza de eficienta ei politica, de constanta "de dreapta" a unei guvernari PDL care si-a facut din pastrarea cotei unice o ultima reduta de rezistenta. Pe de alta parte, argumentul ca o cota unica mica (de genul celei din Bulgaria, de 10%, pusa in discutie aproape zilnic la Sofia tot din cauza lipsei de venituri la buget) atrage investitii inseamna un fel de vanzare a pieii ursului din padure, atata vreme cat investitorii se uita acum la alti factori in afara cotei unice - cat de stabil este mediul economic in general si regimul fiscal in special pe termen lung, cum arata birocratia, daca tara respectiva este solvabila (si nici o tara din Europa emergenta cu deficit bugetar mare nu e bine privita de pietele externe) si cum arata piata muncii si legislatia ei, cu tot cu nivelul impozitelor pe munca.

Faptul ca toata discutia e pur politica o dovedeste si infierarea rapida a ministrului Vladescu si negarea de catre liderii PDL a faptului ca in coalitie s-ar fi discutat renuntarea la cota unica, desi liderul UDMR Marko Bela a confirmat spusele lui Sebastian Vladescu, ca discutia exista si ca ea e inevitabila. Deocamdata, mirajul politic e mult prea mare ca sa permita o dezbatere realmente la rece a problemei, insa mai devreme sau mai tarziu ea va avea loc, iar multi se vor intoarce la interviul dat Ziarului Financiar de catre ministrul finantelor, asa cum multi s-au intors la declaratiile lui din decembrie 2008 ca vom avea nevoie de un imprumut enorm cu FMI, intr-o vreme cand toti liderii politici negau cu inversunare o asemenea posibilitate.