”În multe ţări, sectorul financiar are încă slăbiciuni, iar pe pieţele financiare riscurile sunt în creştere. Toate acestea înseamnă că creşterea economiei globale va fi dezamăgitoare şi inegală în 2016”, afirmă directorul general al FMI, Christine Lagarde, într-un articol publicat miercuri în jurnalul german Handelsblatt.

Ea a adăugat că productivitatea scăzută, îmbătrânirea populaţiei şi efectele crizei financiare globale frânează dezvoltarea economiei mondiale, care are perspective slabe pe termen mediu.

Economia mondială va trăi periculos

Redresarea bazată pe pe creşterea puternică a preţurilor activelor, majorarea slabă a profiturilor companiilor şi adâncirea îndatorării personale vor conduce la o nouă criză financiară gravă, chiar dacă nu în următoarele 12 luni, potrivit unei analize publicate de The Guardian.

Economia mondială va trăi periculos în 2016, an în care vor fi peticite crăpăturile şi va fi câştigat timp, înainte ca vechile probleme să iasă la suprafaţă, notează publicaţia.

Preţurile petrolului vor continua să scadă

Subiectul principal al ultimei luni a fost prăbuşirea cotaţiilor petrolului, la niveluri nemaiîntâlnite din 2004.

Acest fapt a avut două efecte benefice pentru economia globală, a mărit puterea de cumpărare pentru populaţie şi companii şi a redus inflaţia.

Întotdeauna există un decalaj între declinul preţurilor petrolului şi creşterea cheltuielilor ca reacţie, parţial pentru că oamenii vor să se asigure că preţurile scăzute se vor menţine.

Au trecut 16 luni de când preţurile petrolului au început să scadă, de la un vârf de 115 dolari pe baril atins în august 2014, fiind posibil ca declinul să continue până la 30 şi ceva de dolari pe baril.

În lipsa unui semnal că OPEC are voinţa politică să scadă producţia, este destul de posibil ca preţurile să coboare chiar şi sub 30 de dolari pe baril, la începutul anului 2016.

Inflaţia şi dobânzile rămân scăzute

Impactul declinului preţurilor petrolului va fi că inflaţia va fi mai scăzută decât au anticipat marile bănci centrale ale lumii.

Reprezentanţii Rezervei Federale (Fed) americane, ai Băncii Angliei şi ai Băncii Centrale Europene (BCE) insistă că urmăresc fluctuaţiile preţurilor petrolului şi ale altor mărfuri, ajustând dobânzile în funcţie de ceea ce se întâmplă cu inflaţia core, care exclude costurile energiei şi alimentelor.

Dar va fi dificil de majorat dobânzile dacă, din orice motiv, inflaţia va continua să se menţină sub estimările oficiale.

Mai important este faptul că există dovezi că declinul inflaţiei cauzat de petrolul ieftin are efect asupra salariilor.

Înainte de criză, inflaţia din Marea Britanie se afla la nivelul ţintei Băncii Angliei de 2%, iar angajatorii ofereau majorări salariale de 4%. Cu o inflaţie aflată în prezent în jurul nivelului zero, angajatorii nu văd niciun motiv să ofere creşteri ale salarilor de peste 2%.

Acest fapt contează, întrucât băncile urmăresc semnele de accelerare a majorării salariilor, după mai mulţi ani de creştere economică constantă şi de scădere a şomajului.

Dacă creşterea salariilor nu accelerează, sunt motive mai puţine pentru scumpirea creditelor.

În aceste condiţii, inflaţia şi dobânzile vor rămâne la un nivel scăzut o perioadă mai lungă decât s-a crezut iniţial.

Fed a majorat în decembrie dobânda de politică monetară pentru prima oară în 10 ani, dar va fi extrem de precaută în privinţa următoarei măsuri de acest gen.

Banca Angliei nu va creşte încă dobânzile, iar banii ieftini vor susţine atât creditarea cât şi creşterea economică, pentru o perioadă.

Cât va încetini economia Chinei?

O altă temă a anului 2016 va fi China, unde întrebarea este nu dacă ritmul de creştere va încetini, ci în ce măsură.

Opiniile în legătură cu starea celei de-a doua mari economii a lumii diferă. Unii analişti spun că Beijing-ul are totul sub control, alţii că ţara trece deja printr-o aterizare dură, după ani de zile de investiţii în fabrici nerentabile şi afaceri imobiliare speculative.

Este greu de spus ce se întâmplă în China, o ţară mare cu reputaţia că datele statistice nu prezintă garanţii.

Datele oficiale arată că economia chineză înregistrează în prezent o creştere anuală de 7%, dar cele privind consumul de electricitate şi transportul de mărfuri sugerează un ritm mai scăzut.

Dar în timp ce dobânzile cheie din ţările dezvoltate sunt aproape zero, în China sunt de peste 4%, ceea ce dă spaţiu de intervenţie Băncii Chinei, să scadă costul împrumuturilor, dacă vrea să stimuleze creşterea.

Cursul de schimb valutar poate fi folosit la rândul său pentru ca exporturile să devină mai ieftine, iar autorităţile de la Beijing au şi opţiunea de a creşte cheltuielile publice.

Riscul este însă ca China să scape de problemele provocate de spargerea unei bule speculative prin crearea alteia, ceea ce a făcut şi fostul şef al Fed, Alan Greenspan, la începutul anilor 2000.

O altă predicţie este că economia Chinei va încetini în 2016, dar relaxarea politicii monetare va preveni un colaps.

Riscurile zonei euro

Zona euro a dovedit în ultimii şase ani o mare abilitate ”de a smulge o înfrângere din ghearele victoriei”.

De fiecare dată când criza părea să se fi sfârşit, s-a întâmplat ceva rău. În 2016, acest ceva ar putea fi Grecia, prinsă în capcana datoriilor şi a austerităţii, Spania, deocamdată fără direcţie în lipsa unui guvern stabil, sau muribunda Franţă, notează The Guardian.

Există totuşi câteva motive pentru care zona euro ar putea să nu se împiedice înainte de 2017.

Primul este că va beneficia de întârzierea înăspririi politicii monetare în SUA şi Marea Britanie şi de măsurile pro-creştere din China.

Al doilea este că BCE va continua programul de suplimentare a lichidităţilor în speranţa că băncile vor creşte creditarea.

BCE vrea şi devalorizarea euro pentru susţinerea exporturilor, dar acest fapt ar putea fi dificil dacă Fed va majora dobânzile mai lent decât anticipează pieţele în prezent.

Există o probabilitate destul de ridicată ca dolarul mai degrabă să se deprecieze decât să se aprecieze în raport cu euro.

Pieţele emergente, principalul risc pentru economia lumii

Cel mai mare risc imediat pentru economia globală provine de pe pieţele emergente, în special cele afectate de prăbuşirea preţurilor materiilor prime.

Brazilia este cea mai mare economie din America Latină şi are probleme serioase, Economia se contractă cel mai mult după anii 1930, inflaţia depăşeşte 10%, moneda s-a prăbuşit, ministrul de Finanţe tocmai şi-a dat demisia, iar o vizită din partea FMI pare inevitabilă.

Este un caz în care istoria riscă să se repete, întrucât acumularea crizei din 2008 a început tot la periferia economiei mondiale.

În aceste condiţii, economia mondială nu va exploda în 2016, dar va fi aprins un fitil, conchide analiza realizată de The Guardian.