Privatizarea EMS, inceputa cu mari sperante in septembrie 2005, a atras zece mari companii straine si a continuat in ritm sustinut cu momentul anuntarii celor cinci finalisti, cand Electrica SA a comunicat si pretul de la care i s-ar parea normal, "conform valorii de piata a EMS", sa inceapa tratativele: 750 mil. euro.

Doi dintre finalisti, italienii de la Enel si spaniolii de la Iberdrola, au depus oferte peste plafonul avansat de statul roman (circa 820 de milioane de euro, respectiv 770 de milioane de euro), in vreme ce sumele avansate de ceilalti trei - cehii de la CEZ, francezii de la Gaz de France si germanii de la RWE - nu au fost mai mici de 550 de milioane de euro, conform unor surse din piata.

Ce inseamna aceasta? "In primul rand, cred ca aceste preturi vehiculate pentru vanzarea EMS, care nu sunt deloc exagerate pentru o companie profitabila, arunca o lumina favorabila asupra Romaniei: in estul Europei nu s-a vandut nici o distributie de energie cu o suma atat de mare, sume apropiate de un miliard de euro fiind incasate doar pe distributiile din Marea Britanie", spune analistul Jean Constantinescu.

In al doilea rand, un pret peste cele practicate pana acum pe piata va creste cota mai multor companii romanesti care vor fi scoase la privatizare in viitor. Asta in conditiile in care anul acesta vor fi scoase la vanzare si celelalte trei distributii de energie (Electrica Muntenia Nord, Transilvania Sud si Nord - pentru ultimele doua existand deja un interes exprimat al E.ON, care controleaza si Electrica Moldova, dar si Distrigaz Nord), precum si complexele din Craiova, de care s-au aratat interesate aproape toate companiile din energie prezente in Romania.

Dar de ce este EMS atat de atractiva? In primul rand, are clienti multi si mari intr-o zona restransa - visul oricarui distribuitor de energie electrica. EMS are putin peste un milion de clienti (1,075 mil. clienti) si a vandut anul trecut 12,75% din electricitatea consumata la nivel national (4,3 mil. MWh). Spre comparatie, Electrica Moldova (intrata in portofoliul E.ON Energie a.g. anul trecut) are 1,371 mil. clienti si a vandut 12,30% din electricitatea consumata in tara. In al doilea rand, EMS are profit: e prima dintre distributiile vandute de Romania (si nu numai) cu o situatie financiara buna si, mai ales, in crestere. In 2005, a raportat  un profit net de 24,7 mil. euro, dupa un 2004 incheiat cu pierderi de 8,3 mil. euro, potrivit standardelor internationale de raportare financiara (IFRS). Cifra de afaceri in 2005 a fost de 391,6 mil. euro, cu 40% mai mare fata de 2004.

Nu numai EMS a avut profit anul trecut, ci toata compania Electrica SA, care a raportat  un profit net de 197 mil. euro - valoare record pentru o companie 100% de stat si care, cu aceste rezultate, a intrat in top 5 companii din Romania dupa cifra de afaceri. In al treilea rand, indiferent ca se numeste EMS sau altfel, analistii de la Morgan Stanley sunt unanimi in a spune ca o companie cu activitate total sau partial reglementata nu are cum sa nu fie atractiva.

"Business-urile reglementate reprezinta si vor reprezenta in continuare tinte foarte atractive pentru investitori: cash flow mare si posibilitatea de a plati dividende mari. Iar guvernele trebuie sa profite si sa ia bani buni din aceste privatizari."

Nivelul preturilor vehiculate, de la cel mai mic pana la cel mai mare, este peste sumele cu care s-au vandut pana acum distributiile de electricitate in Europa de Est. Pana mai saptamana trecuta, o distributie de electricitate costa intre 100 si 400 mil. euro.

Tari ca Cehia, Polonia, Ungaria sau chiar Bulgaria au vandut distributii de electricitate la preturi destul de scazute sau, mai bine zis, comparabile cu cele la care Romania vindea in aceeasi perioada primele sale patru distributii (110 mil. euro - pretul platit de Enel pentru Electrica Banat si Electrica Dobrogea, 151 mil. euro - cu cat a cumparat CEZ Electrica Oltenia si 130 mil. euro - cat a dat E.ON pe Electrica Moldova). "Atat era ratingul Romaniei atunci", isi explica analistul Jean Constantinescu. Dar nu numai al Romaniei, deoarece, la inceputul lui 2005, Bulgaria isi vindea la pachet toate cele sapte distributii de electricitate, cu 693 mil. euro, iar in 2003, E.ON cumpara doua distributii din Cehia cu 207 mil. euro.

Preturile sunt tot mai mici pe masura ce ne intoarcem in timp: in 1998, Polonia vindea pachetul majoritar din compania-omolog a EMS, Elektrocieplownie Warszawskie, cu 79 mil. dolari, iar ungurii vindeau in 1995 Elmu - Budapest Electricity cu 360 mil. dolari. Ungaria a fost printre primele tari din fostul bloc comunist care a vandut distributiile de electricitate, starnind ulterior mai multe critici. O tara est-europeana in care privatizarea distributiilor a fost facuta doar pe jumatate este Slovacia, unde statul a vandut pachete de 49% din cele trei distributii nationale, cu sume de 130-330 mil. euro.

Martin Kona, analist slovac, spune ca, dupa alegerile din iunie, statul va ceda actiunea majoritara actualilor actionari minoritari (E.ON, EdF si RWE). Obisnuiti cu evolutia de pana acum a pietei est-europene si cu preturile aferente, doi dintre primii inscrisi in cursa pentru EMS (EnBW Germania si E.ON Energie a.s.) au depus armele. Motivul? "Asteptarile si ofertele vehiculate au fost mult peste ceea ce credem ca este rezonabil (...) pentru piata romaneasca."

Asadar, zvonurile despre privatizarea care se apropie de un miliard de euro i-au facut pe unii nu sa fluiere admirativ, ci sa se retraga inainte ca oferta lor financiara sa fie spulberata de cea a primilor ofertanti. Cu atat mai mult cu cat, spun autoritatile, oferta financiara va cantari cel mai mult in desemnarea, peste mai putin de o luna, a  numelui in dreptul caruia va figura un nou record.