Potrivit ONU, valurile de căldură periculoase din Europa ar putea doborî alte recorduri.

Este dificil să se facă o legătură imediată între aceste evenimente şi schimbările climatice. Studiile sunt în curs de desfăşurare, dar oamenii de ştiinţă se tem deja de unele dintre cele mai grave scenarii.

„Nu am cunoştinţă de o perioadă similară în care toate părţile sistemului climatic să se fi aflat în teritoriu de recorduri sau de anomalii”, spune Thomas Smith, geograf de mediu la London School of Economics.

„Pământul se află acum într-un teritoriu neexplorat” din cauza încălzirii globale cauzate de arderea combustibililor fosili, precum şi a căldurii provocate de primul El Niño - un sistem meteorologic natural care se încălzeşte - din 2018, spune conferenţiarul de ştiinţe climatice de la Imperial College London, Dr. Paulo Ceppi.

Iată patru recorduri climatice doborâte până acum în această vară - cea mai fierbinte zi înregistrată, cea mai fierbinte lună iunie înregistrată la nivel global, valuri de căldură marină extremă, un nivel record al gheţii marine din Antarctica - şi ce ne spun acestea.

În luna iulie, lumea a cunoscut cea mai călduroasă zi înregistrată vreodată, depăşind recordul de temperatură medie globală stabilit în 2016.

Temperatura medie globală a depăşit pentru prima dată 17 C, ajungând la 17,08 C pe 6 iulie, potrivit serviciului de monitorizare a climei din UE Copernicus.

Emisiile continue provenite din arderea combustibililor fosili, cum ar fi petrolul, cărbunele şi gazele naturale, se află la originea tendinţei de încălzire a planetei.

Este exact ceea ce se preconiza că se va întâmpla într-o lume încălzită de mai multe gaze cu efect de seră, spune cercetătorul în domeniul climei Friederike Otto, de la Imperial College London.

„Oamenii sunt 100% în spatele tendinţei de creştere”, spune ea.

„Dacă mă surprinde ceva, este faptul că recordurile sunt doborâte în iunie, deci mai devreme în an. În mod normal, El Niño nu are cu adevărat un impact global până la cinci sau şase luni de la începerea fazei”, spune Dr. Smith.

El Niño este cea mai puternică fluctuaţie climatică naturală din lume. Aceasta aduce apă mai caldă la suprafaţă în Pacificul tropical, împingând aer mai cald în atmosferă. În mod normal, aceasta creşte temperaturile globale ale aerului.

În luna iunie a acestui an, temperatura medie globală a fost cu 1,47 C mai mare decât cea obişnuită în perioada preindustrială. Oamenii au început să pompeze gaze cu efect de seră în atmosferă odată cu Revoluţia Industrială, în jurul anului 1800.

Întrebat dacă vara anului 2023 este cea pe care ar fi prognozat-o în urmă cu un deceniu, Dr. Smith spune că modelele climatice sunt bune la prezicerea tendinţelor pe termen lung, dar mai puţin bune la prognozarea următorilor 10 ani.

„Modelele din anii 1990 ne-au plasat destul de mult acolo unde ne aflăm astăzi. Dar să avem o idee despre cum ar arăta exact următorii 10 ani ar fi foarte dificil”, spune el.

„Nu se va răci”, adaugă el.

Temperatura medie globală a oceanelor a doborât recordurile pentru lunile mai, iunie şi iulie. Se apropie de cea mai ridicată temperatură de la suprafaţa mării înregistrată vreodată, care a fost în 2016.

Dar căldura extremă din Oceanul Atlantic de Nord este cea care îi alarmează în mod special pe oamenii de ştiinţă.

„Nu am mai avut niciodată un val de căldură marină în această parte a Atlanticului. Nu mă aşteptam la aşa ceva”, spune Daniela Schmidt, profesor de Ştiinţe ale Pământului la Universitatea din Bristol.

În luna iunie, temperaturile din largul coastei de vest a Irlandei au fost cu 4 C şi 5 C peste medie, ceea ce Administraţia Naţională Oceanică şi Atmosferică a clasificat ca fiind un val de căldură de categoria 5, sau „dincolo de extrem”.

Atribuirea directă a acestui val de căldură la schimbările climatice este complexă, dar această activitate este în curs de desfăşurare, spune profesorul Schmidt.

Ceea ce este clar este că lumea s-a încălzit, iar oceanele au absorbit cea mai mare parte din această căldură din atmosferă, explică ea.

„Modelele noastre au în ele variabilitatea naturală şi încă mai apar lucruri pe care nu le-am prevăzut, sau cel puţin nu încă”, adaugă ea.

Ea subliniază impactul acestei călduri asupra ecosistemelor marine, care produc 50% din oxigenul din lume.

„Oamenii au tendinţa de a se gândi la moartea copacilor şi a ierburilor atunci când vorbim despre valurile de căldură. Oceanul Atlantic este cu 5 C mai cald decât ar trebui să fie - asta înseamnă că organismele au nevoie de cu 50% mai multă hrană doar pentru a funcţiona în mod normal”, spune ea.

Suprafaţa acoperită de gheaţă de mare în Antarctica a atins un nivel minim record pentru luna iulie. Lipseşte o suprafaţă de aproximativ 10 ori mai mare decât cea a Regatului Unit, în comparaţie cu media 1981-2010.

Oamenii de ştiinţă trag semnale de alarmă în timp ce încearcă să desluşească legătura exactă cu schimbările climatice.

O lume în curs de încălzire ar putea reduce nivelul de gheaţă de mare din Antarctica, dar reducerea dramatică actuală ar putea fi cauzată şi de condiţiile meteorologice locale sau de curenţii oceanici, explică Dr. Caroline Holmes de la British Antarctic Survey.

Ea subliniază că nu este vorba doar de un record, ci şi de un record care a fost doborât cu mult timp în urmă.

„Acest lucru nu seamănă cu nimic din ceea ce am mai văzut până acum în luna iulie. Este cu 10% mai mic decât minimul anterior, ceea ce este enorm”.

Ea consideră că este „un alt semn că nu înţelegem cu adevărat ritmul schimbărilor”.

Oamenii de ştiinţă au crezut că încălzirea globală va afecta la un moment dat gheaţa de mare din Antarctica, dar până în 2015 a fost în contradicţie cu tendinţa globală pentru alte oceane, spune Dr. Holmes.

„Se poate spune că am căzut de pe o stâncă, dar nu ştim ce se află la baza stâncii”, spune ea.

„Cred că acest lucru ne-a luat prin surprindere în ceea ce priveşte viteza cu care s-a întâmplat. Cu siguranţă nu este cel mai bun scenariu la care ne gândeam - este mai aproape de cel mai rău caz”, spune ea.

Cu siguranţă ne putem aştepta ca tot mai multe dintre aceste recorduri să fie doborâte pe măsură ce intrăm în 2024, spun oamenii de ştiinţă.

Dar ar fi greşit să numim ceea ce se întâmplă un „colaps climatic” sau o „încălzire galopantă”, avertizează Dr. Otto.

Ne aflăm într-o nouă eră, dar „încă mai avem timp să asigurăm un viitor locuibil pentru mulţi”, explică ea.