Marius Gheorghe, în vârstă de 27 de ani, a contractat, în anul 2007, un credit de 10.900 de franci elveţieni, pentru a-şi cumpăra un autoturism. La momentul respectiv, francul era în jur de 2,1 lei, iar rata lunară se ridica la 450 de lei.

”Am luat creditul în anul 2007. Băncile erau înnebunite să dea împrumuturi în franci elveţieni, probabil se ştia ce se va întâmpla. În 2009, rata îmi crescuse deja de la 450 de lei la 650 de lei, ceea ce a contat foarte mult în bugetul familiei mele”, a declarat bărbatul pentru corespondentul MEDIAFAX.

Marius Gheorghe era jurnalist în momentul în care a contractat creditul în franci elveţieni, dar ulterior s-a angajat în domeniul bancar.

El spune că a fost concediat în luna ianuarie, după ce, nemaiputând să îşi plătească ratele încă din 2010, reprezentanţii băncii au început să sune zilnic la angajatorul său, reclamând că acesta nu îşi achită datoriile.

”Rata ajunsese deja la 900 de lei. Mi-au pus poprire pe salariu, au început cu telefoanele la serviciu. Deşi eu mă străduiam să am rezultate bune la muncă, m-au dat afară pentru că tot timpul mă sunau la serviciu. Mi s-a spus că ar fi bine să ne despărţim”, a mai spus bărbatul.

El susţine că anul trecut a trimis băncii o scrisoare oficială prin care a solicitat să i se ofere sprijin pentru a-şi putea achita datoria. Bărbatul a cerut băncii să-i accepte să achite aproximativ 9.100 de franci, sumă pe care o mai avea restantă, fără să fie nevoit să plătească şi dobânzile şi penalităţile aferente.

Tânărul mai spune că a încercat şi telefonic şi oficial, în scris, o negociere în acest sens, însă reprezentanţii băncii l-au refuzat, spunându-i că are de achitat o sumă totală de 15.000 de franci elveţieni.

”Am luat legătura cu banca, să facem cumva să refinanţăm în lei. Le-am spus să mă ajute să achit datoria, pentru că nu vreau să îmbătrânesc cu acest împrumut. Mi s-a spus acesta este contractul şi e un risc pe care mi l-am asumat. Asta, deşi la momentul respectiv ei mi-au spus că francul elveţian este cea mai sigură monedă. Mi s-a spus să nu fac împrumut în lei, în euro, ei m-au sfătuit să fac împrumutul în franci. Mi-au vândut foarte bine. Nimic nu a fost întâmplător. Nu mi-au oferit niciun sprijin să plătesc, deşi eu asta am vrut. Mă împrumutam la un prieten, achitam cei 9.000 de franci şi scăpam, însă ei nu au vrut. Mi-au spus că trebuie să achit 15.000 de franci”, a mai afirmat bărbatul.

Tânărul a mai susţinut că, deşi în anul 2007 a luat un credit de aproximativ 24.000 de lei, acum a ajuns să datoreze băncii 65.000 de lei. De asemenea, el susţine că nu se mai poate angaja în domeniul bancar pentru că figurează ca rău platnic, deşi tot timpul a încercat să-şi achite datoria, dar a fost refuzat, fiind obligat să achite o sumă nedrept de mare.

”Şansa mea este că nu am nimic pe numele meu, că-mi luau tot. Din păcate însă, nu mai pot intra în domeniul bancar, pentru că e primul lucru care se verifică. E o nedreptate. Am de plătit 15.000 de franci, în condiţiile în care am luat 10.700 de franci şi am plătit patru ani, nereuşind să mai achit din bani. E nedrept. E singurul meu credit, sunt tânăr, vreau să scap de el, dar nu mi-au oferit niciun sprijin. Când le-am zis să le dau cei 9.000 de euro pe care îi am de plătit fără dobânzi mi-au răspuns că banca nu poate accepta oferta pentru că nu mă încadrez în normele de plată anticipată. Dar care sunt aceste norme, nu ştiu, că nu le-am găsit nicăieri”, a declarat prahoveanul.

Marius Gheorghe spune, de asemenea, că din momentul în care a început să întârzie cu plata ratelor reprezentanţii băncii au început să îl sune continuu şi să-i trimită ”un sac de scrisori”.

”M-a sunat o doamnă o dată şi mi-a spus că am de achitat ratele la bancă. I-am spus că am nevoie de sprijin, că nu mai pot achita, având în vedere valoarea la care a ajuns francul. Mi-a spus să duc a doua zi la bancă 2.000 de franci. I-am zis că nu am şi m-a întrebat dacă nu am nimic de vânzare prin casă, vreun televizor sau poate vreun teren al părinţilor. Altădată, a răspuns soţia mea, care i-a spus angajatei că nu avem posibilitatea să achităm şi să ne înţelegem cumva, a cerut să ni se ofere o portiţă. Angaja i-a replicat: «înţeleg că v-aţi căsătorit din dragoste»”, a spus bărbatul.

El mai susţine că după toate acestea a decis să apeleze la justiţie şi să dea banca în judecată.

”Nu e normal. Mi s-a făcut o nedreptate. Nu am fost informat despre riscul de creştere a francului, din contră, mi s-a spus că e cea mai sigură monedă, iar eu am fost de bună-credinţă. Eu sunt un caz fericit, dar am un prieten care a rămas fără casă. Toată această problemă cu francul elveţian va genera o criză socială. Oamenii vor rămâne în stradă, fără case. Sunt încrezător în justiţie, a rămas singura mea speranţă şi, cum este deja creat un precedent în Europa şi în ţară, am speranţe”, a adăugat Marius Gheorghe.

Veronica Dinulescu, avocata tânărului, susţine că aprecierea francului elveţian a generat situaţii disperate, în care oamenii au ajuns să nu îşi mai poată achita ratele şi sunt la un pas de a-şi pierde locuinţele.

”Majoritatea sunt împrumuturi ipotecare, în urma cărora oamenii şi-au achiziţionat un apartament. La momentul contractării creditelor în franci elveţieni li s-a spus şi au fost convinşi că este cea mai buna variantă. Ofiţerii bancari le spuneau că doar un război poate destabiliza această monedă, că este cea mai sigură monedă, şi chiar dacă se calificau pentru obţinerea unui credit în euro sau lei, erau convinşi că aceasta este cea mai bună variantă, ofiţerii bancari argumentând că ei înşişi au astfel de credite. Astfel, din discuţiile purtate cu debitorii rezultă că aceştia au fost induşi în eroare cu intenţie să încheie astfel de contracte de credit în franci elveţieni, băncile profitând de faptul că nu toţi cetăţenii au cunoştinţe financiar-bancare”, a declarat avocata Veronica Dinulescu.

Avocata spune că este căutată zilnic de persoane care au contractat credite în franci elveţieni şi care au probleme cu băncile, ea având pe rol astfel de dosare la Judecătoria Ploieşti, Tribunalul Prahova, Judecătoriile Sector 2 şi 3 Bucureşti, Tribunalul Bucureşti şi Tribunalul Buzău.

”În toate contractele se regăseşte clauza de risc valutar, dar doar împrumutatul este cel care suportă toate riscurile, deşi contractul de împrumut este un contract bilateral, în care riscul trebuie suportat de ambele părţi si nu de o singură parte, adică doar de împrumutat, apărând astfel un dezechilibru major între drepturi şi obligaţii”, a mai spus Dinulescu.