"Lichiditatea limitată produce probleme băncilor greceşti şi economiei naţionale şi a contribuit la reducerea intervalului de timp pe care noul guvern îl are la dispoziţie pentru a ajunge la un acord cu creditorii săi oficiali pentru un program de finanţare", se arată într-un comunicat al S&P.

Miniştrii Finanţelor din zona euro se vor reuni miercuri la Bruxelles într-o şedinţă extraordinară pentru a discuta situaţia datoriilor Greciei, al cărei acord de împrumut cu troica creditorilor UE-BCE-FMI, în valoare de 240 miliarde de euro, expiră la sfârşitul lunii februarie.

"În opinia noastră, o prelungire a discuţiilor cu creditorii oficiali ar putea pune o presiune suplimentară pe sistemul financiar, afectându-i stabilitatea prin retragerea depozitelor şi, în cel mai rău caz, prin impunerea controlului asupra capitalului şi pierderea finanţării din partea creditorilor, rezultând, în ultimă instanţă, în ieşirea Greciei din zona euro", se arată în comunicatul S&P.

Premierul grec Alexis Tsipras şi ministrul de Finanţe Yanis Varoufakis au vizitat şapte ţări europene în această săptămână, pentru a obţine sprijinul necesar pentru renegocierea datoriei Greciei, însă propunerile lor au întâmpinat opoziţie, mai ales din partea guvernului german.

Banca Centrală Europeană (BCE) a decis miercuri să nu mai permită băncilor din Grecia folosirea obligaţiunilor guvernamentale ca garanţii pentru noi credite accesate de la BCE.

În aceste condiţii, banca centrală a Greciei va trebui să furnizeze băncilor lichidităţile de care acestea au nevoie, prin accesarea facilităţii de finanţare de urgenţă. Prin acest program, împrumuturile sunt mai scumpe şi sunt oferite de banca centrală a Greciei, nu direct de către BCE.

Premierul Alexis Tsipras a renunţat la cererea de restructurare a datoriei de 315 miliarde de dolari, echivalentă cu 175% din PIB, şi a propus oficialilor europeni şi FMI înlocuirea obligaţiunilor guvernamentale deţinute de creditorii internaţionali fie cu unele al căror randament variază în funcţie de evoluţia economiei ţării, fie cu aşa-numitele titluri "perpetue", care nu au o dată de maturitate şi al căror preţ fluctuează odată cu modificarea dobânzilor pe termen lung.