În timp ce preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, pregătea o vizită istorică în China, cu gândul de a-l convinge pe liderul chinez, Xi Jinping, să-şi tempereze prietenia cu Putin, un colos francez, TotalEnergies, şi o companie chinezească finalizau prima tranzacţie cu gaze naturale lichefiate în yuani din istorie. Ce înseamnă aceasta?

Francezii au explicat că tranzacţionarea în moneda chineză a fost cerută de cumpărător, compania chinezească China National Offshore Oil Company. Este un amănunt care arată două tendinţe: pe de o parte, şi premierul german Olaf Scholz a făcut un cadou Chinei anul trecut – o parte din portul de marfă Hamburg - înainte de a-l vizita pe Xi Jinping la el acasă, iar pe de alta acordul de vânzare de GNL în yuani înseamnă că francezii au acceptat înlocuirea dolarului, moneda folosită în mod normal în astfel de tranzacţii, cu moneda Chinei.

Cu alte cuvinte, TotalEnergies participă la ceea ce a devenit cunoscut ca dedolarizare. Astfel, Franţa se alătură Rusiei, Iranului, Indiei, Arabiei Saudite şi altor economii mari emergente sau certate cu Occidentul care caută să reducă importanţa dolarului în tranzacţiile internaţionale, fie din motive ce ţin de rivalitatea cu SUA şi geopolitică, fie din nevoia de diversificare pentru reducerea dependenţei de moneda americană. Dedolarizarea are sens mai ales în condiţiile actuale, când preţurile ridicate ale petrolului şi dolarul puternic devin un amestec nociv deoarece cele mai multe state cumpără ţiţei folosind dolari, un efort care creează inflaţie şi creşte costul vieţii. În prezent, dedolarizarea are mai ales forma internaţionalizării yuanului.  Iar viteza fenomenului creşte.

Brazilia şi China au încheiat un acord pentru a renunţa la dolarul american în favoarea propriilor monede în tranzacţiile comerciale, scrie Modern Diplomacy. Acordul va permite Chinei, a doua economie ca mărime a lumii, şi Braziliei, una dintre cele mai mari economii emergente, să efectueze tranzacţii comerciale şi financiare în mod direct, schimbând yuani cu reali – sau invers – în loc să îşi convertească mai întâi monedele în dolari americani. Agenţia braziliană de promovare a comerţului şi a investiţiilor (ApexBrasil) a anunţat că noul aranjament este de aşteptat să „reducă costurile, să promoveze şi mai mult comerţul bilateral şi să faciliteze investiţiile”. Mutarea făcută s-ar justifica  şi prin faptul că China este cel mai mare partener comercial al Braziliei, reprezentând mai mult de o cincime din totalul importurilor, Statele Unite fiind pe locul doi. China, cu apetitul ei uriaş pentru mâncare, este, de asemenea, cea mai mare piaţă de export a Braziliei, reprezentând mai mult de o treime din toate exporturile. China a depăşit Statele Unite ca principal partener comercial al Braziliei în 2009. Astăzi, Brazilia este cel mai mare beneficiar al investiţiilor chineze în America Latină, banii ducându-se în special pe dezvoltarea infrastructurii de transport de electricitate de înaltă tensiune şi pe extracţia petrolului.

Preşedintele brazilian, Luiz da Silva, care a depus jurământul în ianuarie, a decis să consolideze legăturile cu Beijingul după o perioadă de relaţii dificile sub predecesorul său, Jair Bolsonaro, care a folosit o retorică anti-China pentru a atrage alegători şi poate pentru a-şi cimenta prietenia cu fostul preşedinte american Donald Trump. De altfel, Bolsonaro este cunoscut şi ca Trump de la Tropice. Recent, Indonezia a găzduit o întâlnire oficială a tuturor miniştrilor de finanţe şi guvernatorilor băncilor centrale din ASEAN, Asociaţia Naţiunilor din Sud-Estul Asiei, unde s-a discutat despre reducerea dependenţei de dolarul american, de euro, yen şi lira sterlină în tranzacţiile financiare şi trecerea la decontări în monedele locale. În cadrul şedinţei s-au discutat eforturile de reducere a dependenţei de principalele valute internaţionale prin scheme de tranzacţii în monedă locală (LCT). Aceasta este o extensie a schemei anterioare de decontare în monedă locală (LCS), care a început deja să fie implementată între membrii ASEAN. Aceasta înseamnă că un sistem de plăţi digitale transfrontaliere ASEAN va fi extins şi va permite statelor membre să utilizeze monedele locale pentru comerţ internaţional. Un acord privind o astfel de cooperare a fost stabilit între Indonezia, Malaysia, Singapore, Filipine şi Thailanda în noiembrie 2022. În acest context, autoritatea de reglementare bancară din Indonezia a anunţat pe 27 martie că Banca Indoneziei se pregăteşte să introducă propriul sistem de plăţi intern.

Preşedintele indonezian, Joko Widodo, a îndemnat administraţiile regionale să înceapă să folosească cardurile de credit emise de băncile locale şi să înceteze treptat să mai folosească sistemele de plată străine. El a spus că Indonezia trebuie să se ferească de perturbările geopolitice, invocând sancţiunile care vizează sectorul financiar al Rusiei impuse de SUA, UE şi aliaţii acestora pentru a o forţa să-şi retragă armata din Ucraina. Prin urmare, îndepărtarea de sistemele de plată occidentale este necesară pentru a proteja tranzacţiile de „posibile repercusiuni geopolitice”, a spus Widodo. Dintre naţiunile ASEAN, doar Singapore a impus sancţiuni Rusiei, în timp ce toate celelalte naţiuni continuă să facă comerţ cu ţara care a atacat Ucraina. China, aflată în plină ofensivă pentru extinderea influenţei comerciale şi politice, ceea ce nu poate face decât atacând supremaţia SUA, insistă acolo unde influenţa americană  este vulnerabilă. Irakul pare că alege yuanul ca monedă pentru plata importurilor din China. Banca centrală irakiană a anunţat în februarie că intenţionează să permită ca mărfurile aduse din China să fie decontate în moneda chineză, potrivit Reuters. Ar fi o premieră, deoarece până acum importurile din China erau plătite cu dolari. Arabia Saudită,  cel mai mare exportator de petrol din lume şi cel mai puternic stat din Orientul Mijlociu, a decis să adere ca partener de dialog la Organizaţia de Cooperare Shanghai (SCO) condusă de China. SCO este o alianţă politică, de securitate şi comercială creată în 2001 pentru a contracara influenţa occidentală. Printre membrii săi se numără China, Rusia, India, Pakistan şi patru ţări din Asia Centrală. Mai mult, China şi Arabia Saudită au semnat acorduri majore pentru petrol. Printr-unul,  gigantul petrolier de stat Saudi Aramco va prelua o participaţie în valoare de 3,6 miliarde de dolari la Rongsheng Petrochemical pentru a-şi spori prezenţa în China. De asemenea, cele două ţări au convenit să construiască o rafinărie integrată şi un complex petrochimic în nord-estul Chinei. „Arabia Saudită pare să se întoarcă spre Beijing şi să se îndepărteze de Occident”, apreciază Jason Tuvey, economistul-şef adjunct al pieţelor emergente Capital Economics. „Această manevră a alimentat discuţii că saudiţii ar accepta şi yuanul pentru vânzările sale de petrol către China, aşa-numitul petroyuan.” Însă avansul petroyuanului cel mai probabil se va împotmoli în nisipurile statelor din Golf, deoarece nu este în interesul acestora să-şi schimbe avuţia pe bani chinezeşti. 

Când preşedintele Chinei, Xi Jinping, s-a întâlnit cu regele Arabiei Saudite în decembrie anul trecut, s-a vorbit mult despre relaţiile tot mai apropiate în toate domeniile dintre cele două naţiuni, dar nu s-a spus nimic despre ideea intens vehiculată ca saudiţii să-şi vândă petrolul în yuani. Dar de ce ar face-o? Dolarul este convertibil fără restricţii, yuanul nu este, aminteşte Bloomberg. Apoi dolarul este lichid, yuanul nu. Cu dolari se pot face achiziţii şi tranzacţii oriunde, cu yuani, doar din China. Însă libertatea pe care o oferă dolarul poate fi îngrădită de SUA. Unul dintre scopurile dedolarizării este tocmai ieşirea din spaţiul financiar supravegheat de Washington. Propaganda chineză spune că tot mai multe economii încearcă să înlocuiască sistemul SWIFT, creat de băncile americane şi europene pentru a face transferurile de bani cât mai sigure posibil,  cu servicii mai echitabile şi mai ieftine pentru a evita constrângerea monetară din partea SUA, sancţiunile ample impuse de SUA asupra Rusiei arătând clar cum Washingtonul poate transforma dolarul în armă. Rezerva Federală americană a aplicat o politică monetară ultralaxă agresivă după izbucnirea pandemiei de COVID-19 în 2020.  Profitând de hegemonia dolarului, SUA au inundat lumea cu măsuri masive de stimulare şi apoi au recurs la cea mai rapidă înăsprire a politicii monetare din ultimele decenii pentru a stopa inflaţia ridicată, tulburând grav pieţele financiare mondiale. Drept urmare, multe economii în curs de dezvoltare care exportă materii prime şi se împrumută în dolari se confruntă cu pericole create de dolarul puternic, inclusiv inflaţie, deprecierea monedei locale şi ieşiri de capital. În schimb, cursul de schimb al yuanului este mult mai stabil, menţinându-se la aproximativ 7 unităţi pentru un dolar, în ciuda înăspririi politicii monetare mai rapide din SUA, şi asigurând costuri mai mici pentru ţările care au nevoie să se împrumute. Această nevoie transformă China în creditor internaţional, sau mai degrabă o forţează să accepte această transformare deoarece ţările cu probleme de finanţare sunt adesea clienţi ai iniţiativei sale Belt and Road, de expansiune a influenţei economice şi comerciale a Beijingului prin construirea de infrastructură. Până acum, singura cucerire notabilă a yuanului este Rusia. Moneda chinezească a înlocuit dolarul drept cea mai tranzacţionată valută acolo.