Istoria acestuia începe în lacul Chiemsee din Bavaria. A fost găsit aici de un scafandru amator. Obiectul, cu un diametru de aproximativ 50 de centimetri este făcut din 11 kilograme de aur, decorat cu ornamente celtice şi are mai mult de 2.000 de ani vechime. Se pare că scafandrul nu a realizat de importanţa descoperirii sale, timp de săptămâni întregi vasul a fost abandonat.

Un vânător de comori contemporan cunoscut drept Jens E. s-a gândit la potenţialul acestuia şi i-a oferit scafandrului serviciile lui de agent. Obiectul misterios şi proaspăt lustruit a ajuns astfel la dealerul de obiecte de artă Thorsten K. şi apoi la Colecţia Arheologică a Statului Bavarez din Munchen unde a fost analizat.

Valoarea acestuia a fost exprimată de experţi la circa 1,4 miliarde de dolari. Acestea sunt şi motivele pentru care investitoarea Svetlana K. Din Kazahkstan, una dintre cele mai importante femei ale lumii şi partenerul ei de afaceri, Vladimir T. au transferat 1,5 milioane de dolari în Elveţia printr-o bancă din Moscova, în schimbul unei acţiuni în schimbul intrării în posesie a unei părţi din acest "loz de aur" al investitorilor.

De la începutul descoperirii, o aură de mister a înconjurat evenimentul, fie că vorbim despre speculaţii legate de grupuri naziste oculte, ritualuri celtice sau chiar magie neagră. Se spunea chiar că guvernul bavarez ascunde secrete despre vasul păgân din cauza unor presiuni ale bisericii catolice. Alţii pretindeai că vasul ascunde mesaje condate.

Singura certitudine în legătură cu această descoperire sunt complicaţiile create de investiţiile în vasul de aur. Procesul prin care a fost creat le-a indicat specialiştilor bavarezi că ar fi fost făcut în secolul XX, probabil în perioada celui de-al Treilea Reich. Zvonurile despre identitatea proprietarului sunt numeroase, circulă chiar şi o gluma despre vas, care ar fi fost numit"oala de noapte" a lui Hitler.

Chiar dacă ministerul finanţelor din Bavaria neagă provenienţa nazistă a acestuia, directorul companiei de bijuterii Theodor Heiden spune că vasul ar fi fost făcut între 1925 şi 1939, la cererea companiei din Elektrochemische Werke München. Directorul acesteia, Albert Pietzsch, ar fi intrat în legătură cu Hitler în 1920 şi i-ar fi oferit de atunci numeroase donaţii.

Membru al partidului nazist din 1927, investiţia l-a transformat pe Pietzsch, în 1927, în liderul economiei militare şi, ulterior, în preşedintele Camerei de Comerţ a Reich-ului. Pietzsch a fost arestat de aliaţi la sfârşitul războiului, iar informaţiile pe care le-ar fi avut despre vas au murit odată cu el, în 1957.

După ce a fost vândut de Ministerul de finanţe bavarez, vasul a trecut, în primăvara lui 2005, în proprietatea lui Morgan Stanwick, un director de companie cu un trecut destul de colorat din cauza tranferurilor de capital îndoielnice pe care le-ar fi făcut.

A fost acuzat şi pentru că ar fi spus că valoarea vasului ar putea să atingă nivelul măştii funerare a lui Tutankhamon, crescând astfel interesul investitorilor asupra obiectului. În prezent, atât vasul cât şi Stanwick au intrat în atenţia oficialilor elveţieni şi germani, posibilitatea unei fraude fiind ridicată.