Un magazin alimentar modern, ale cărui rafturi sunt pline cu de toate, de la paste la vin, ocupă în centrul Havanei un loc unde cândva a fost o florărie de stat. Tavanul şi pereţii sunt reparaţi şi revopsiţi. O fostă fabrică de sticlă care a aparţinut statului dintr-o suburbie din Havana găzduieşte acum un showroom pentru o afacere privată care vinde mobilier cubanez.

Şi în portul capitalei motostivuitoarele descarcă cu grijă ouă americane dintr-un container frigorific. Ouăle sunt destinate unui supermarket privat online care, la fel ca Amazon Fresh, oferă livrare la domiciliu.

Aceste afaceri sunt parte a unei explozii de mii de businessuri private care s-au deschis în ultimii ani în toată Cuba, o schimbare remarcabilă într-o ţară în care astfel de întreprinderi nu au fost permise şi în care Fidel Castro a urcat la putere conducând o revoluţie comunistă cu hotărârea de a elimina noţiunile capitaliste precum proprietatea privată.

Dar   Cuba de astăzi se confruntă cu cea mai gravă criză financiară din ultimele decenii, cauzată de ineficienţa guvernamentală şi de un embargo economic de zeci de ani impus de SUA. Acestea au dus la prăbuşirea producţiei interne, la creşterea inflaţiei, la întreruperi constante de curent şi la penurii de combustibil, de carne şi de alte bunuri şi servicii normale în alte ţări.

Revoluţia comunistă din Cuba a lovit în afacerile private, făcându-le în mare parte ilegale. Astăzi, ele proliferează în timp ce economia socialistă se erodează, scrie The New York Times.

Aşadar, liderii comunişti ai insulei dau ceasul înapoi şi îmbrăţişează antreprenoriatul privat, o clasă de oameni pe care cândva i-au catalogat drept capitalişti „împuţiţi”.

Profitând de relaxarea restricţiilor guvernamentale care le acordă cubanezilor dreptul legal de a-şi înfiinţa propriile firme, aproximativ 10.200 de noi afaceri private s-au deschis începând cu 2021, creând o economie alternativă dinamică, deşi incipientă, alături de modelul socialist gripat al ţării. Subliniind creşterea întreprinderilor private - şi a greutăţilor economice ale guvernului - importurile din sectorul privat şi cele guvernamentale au totalizat fiecare anul trecut aproximativ 1 miliard de dolari, potrivit datelor oficiale. O mare parte din importurile din sectorul privat au venit din Statele Unite şi au fost finanţate prin banii trimişi rudelor de acasă de cubanezii care muncesc în străinătate. Aproximativ 1,5 milioane de oameni lucrează pentru afaceri private, un salt de 30% faţă de 2021. Acum aceştia reprezintă aproape jumătate din forţa de muncă totală de pe insula din Caraibe.

„Niciodată sectorului privat nu i s-a oferit atât de mult spaţiu pentru a funcţiona în Cuba”, a spus Pavel Vidal, care studiază economia Cubei şi este profesor universitar în Cali, Columbia. „Guvernul este în faliment, aşa că nu are altă opţiune decât să invite la joc alţi actori.”

Foto: Hepta

În ciuda creşterii sectorului privat, contribuţia sa generală la economia Cubei, deşi în creştere, rămâne modestă, reprezentând aproximativ 15% din Produsul Intern Brut.

Cu toate acestea, transformarea economică este suficient de profundă pentru a duce la diviziuni mari în sistemul comunist al insulei, pe măsură ce o nouă elită de afaceri dobândeşte avuţie, ceva ce reprezintă o anatemă pentru ideologia revoluţionară a Cubei.

Cubanezii care lucrează pentru stat, inclusiv funcţionarii publici, medicii şi profesorii, câştigă echivalentul a aproximativ 150 dolari pe lună în pesos cubanezi, în timp ce angajaţii din sectorul privat pot câştiga de cinci până la zece ori mai mult.

Un salariu de la guvern nu face faţă prea mult în noile magazine private, unde o pungă cu chipsuri italiene de cartofi costă 51,25 pesos, sau 3 dolari, şi o sticlă de vin italian bun trece de 20 dolari. Chiar şi produsele de folosinţă zilnică sunt scumpe. Hârtia igienică costă 6 dolari pachetul cu 10 rulouri.

Majoritatea clienţilor care îşi permit astfel de preţuri primesc bani din străinătate, lucrează pentru alte afaceri private sau sunt diplomaţi.

„Trebuie să fii milionar ca să trăieşti în Cuba astăzi”, a spus Yoandris Hierrezuelo, în vârstă de 38 de ani, care vinde fructe şi legume dintr-un cărucior în cartierul Vedado din Havana, câştigând aproximativ 5 dolari pe zi. „Statul nu mai poate satisface nevoile de bază ale populaţiei.”

Oficialii guvernamentali cubanezi au spus că legalizarea afacerilor private nu reprezintă acceptarea cu jumătate de inimă a capitalismului de dragul supravieţuirii economice, arătând clar că industriile conduse de stat încă mai diminuează rolul sectorului privat în economie.

Un salariu de la guvern nu face faţă prea mult în noile magazine private, unde o pungă cu chipsuri italiene de cartofi costă 51,25 pesos, sau 3 dolari, şi o sticlă de vin italian bun trece de 20 dolari. Chiar şi produsele de folosinţă zilnică sunt scumpe. Hârtia igienică costă 6 dolari pachetul cu 10 rulouri.

„Nu este o strategie improvizată”, a explicat Susset Rosales, directorul de planificare şi dezvoltare la Ministerul Economiei, într-un interviu. „Avem o idee foarte clară despre calea de recuperare treptată a economiei cu încorporarea de noi actori economici care sunt complementari economiei de stat socialiste.” Dar oficialii americani spun că creşterea afacerilor private ar putea schimba jocul, deschizând calea pentru o mai mare libertate democratică şi economică. „Întrebarea este – sunt suficiente?” spune Benjamin Ziff, şeful diplomaţiei Statelor Unite în Cuba. „Cuba se destramă mai repede decât este reconstruită. Nu este cale de întoarcere.''

O întrebare cheie, a adăugat el, este dacă guvernul va permite sectorului privat „să se extindă suficient de rapid şi suficient de liber pentru a face faţă provocărilor”. Sectorul privat în expansiune rapidă al Cubei este întâmpinat cu un scepticism profund de comunitatea cubaneză anticomunistă aflată în exil în Miami. Mulţi cred că este un şiretlic al liderilor comunişti din Cuba folosit pentru a scăpa de criza economică şi a se agăţa de putere.

Maria Elvira Salazar, republicană şi unul dintre cei trei cubano-americani din Florida de Sud membri ai Congresului SUA, a condus în ianuarie o audiere în Congres despre afacerile private intitulată „Mitul noilor antreprenori cubanezi” şi a sugerat că licenţele pentru astfel de întreprinderi erau rezervate rudelor oficialilor guvernamentali cubanezi.

„Regimul cubanez încă mai caută putere şi nu există nimic care să-mi demonstreze că este dispus să cedeze o parte lor din acea cotă de piaţă altcuiva în afară de ei înşişi”, a spus ea într-un interviu.

De când a interzis afacerile private în anii 1960, Cuba a mai experimentat practicile pieţei libere în alte perioade dificile doar pentru a le retrage mai târziu, când presiunile economice s-au diminuat. Când Uniunea Sovietică s-a prăbuşit la începutul anilor 1990 şi a lăsat Cuba fără principalul său binefăcător economic, guvernul a eliberat un număr limitat de licenţe pentru „activităţi independente” pentru unii meseriaşi cu venituri mici, inclusiv frizeri şi reparatori de anvelope. După ce preşedintele Barack Obama a restabilit relaţiile diplomatice cu Cuba în 2015 şi a relaxat embargoul SUA, turiştii americani au inundat insula, iar companiile americane au început să exploreze investiţii. Cu toate acestea, Partidul Comunist nu a îmbrăţişat niciodată pe deplin sectorul privat, considerându-l un posibil cal troian al „imperialiştilor yanqui”.

În ciuda creşterii sectorului privat, contribuţia sa generală la economia Cubei, deşi în creştere, rămâne modestă, reprezentând aproximativ 15% din Produsul Intern Brut.

*

Profitând de relaxarea restricţiilor guvernamentale care le acordă cubanezilor dreptul legal de a-şi înfiinţa propriile firme, aproximativ

10.200 de noi afaceri private s-au deschis începând cu 2021, creând o economie alternativă dinamică, deşi incipientă, alături de modelul socialist gripat al ţării.

*

Aproximativ 1,5 milioane de oameni lucrează pentru afaceri private, un salt de 30% faţă de 2021. Acum aceştia reprezintă aproape jumătate din forţa de muncă totală de pe insula din Caraibe.

Apoi a venit o lovitură dublă. Alegerea lui Donald Trump în 2016 a condus la restabilirea sancţiunilor împotriva Cubei, inclusiv interzicerea liniilor de croazieră americane care navighează în acea direcţie. Trei ani mai târziu, pandemia de Covid-19 a închis sectorul turistic al Cubei, cea mai mare sursă de monedă străină. De atunci, financiar Cuba a fost în cădere liberă. Producţia de carne de porc, orez şi fasole – alimente de bază – a scăzut cu mai mult de jumătate între 2019 şi 2023, potrivit guvernului. Anul acesta, Cuba a cerut pentru prima dată ajutor de la Programul Alimentar Mondial al Naţiunilor Unite, pentru a primi suficient lapte praf pentru copii, a informat presa de stat. Lipsa petrolului şi o reţea electrică îmbătrânită au dus la întreruperea furnizării de curent electric în întreaga ţară. Înrăutăţirea condiţiilor de viaţă a declanşat o manifestare publică rară a nemulţumirii în martie, când sute de oameni au ieşit pe străzile din Santiago de Cuba, al doilea oraş ca mărime al ţării, scandând „Putere şi mâncare”, potrivit reţelelor sociale şi rapoartelor oficiale ale guvernului. Dificultăţile economice au declanşat o creştere enormă a emigraţiei. Din 2022, aproximativ 500.000 de cubanezi au părăsit insula, un exod extraordinar pentru o ţară cu 11 milioane de locuitori, iar majoritatea cubanezilor plecaţi s-au dus în Statele Unite. Pe fondul privaţiunilor, întreprinderile mici administrate privat oferă o mică doză de speranţă celor care au banii necesari pentru a le înfiinţa şi angajaţilor lor. Mulţi profită de reglementările introduse în 2021 care le acordă cubanezilor dreptul legal de a-şi înfiinţa propriile întreprinderi, care sunt limitate la 100 de angajaţi. În Havana apar noi delicatese şi cafenele, în timp ce blocuri întregi de birouri închiriază spaţiu tinerilor antreprenori plini de planuri de afaceri şi idei de produse, de la construcţii şi software până la haine şi mobilier. Diana Sainz, care a trăit în străinătate o mare parte a vieţii ei şi a lucrat pentru Uniunea Europeană, a profitat de schimbările economice din ţara natală şi a deschis două pieţe Home Deli în Havana, oferind un amestec de produse preparate local, cum ar fi paste şi îngheţată, precum şi mărfuri importate, cum sunt berea şi cerealele.

Sainz spune că Cuba nu a mai avut un supermarket privat de zeci de ani. „Acum este frumos să vezi un magazin la fiecare colţ de stradă”, a spus ea. „Faţă de acum cinci ani, este total diferit.” Cu toate acestea, mulţi proprietari de afaceri au spus că guvernul cubanez ar putea face mai mult pentru a construi sectorul privat. Băncile de stat din Cuba nu permit titularilor de conturi să acceseze depozite în dolari pentru a plăti importatorile deoarece guvernului îi lipseşte valuta pentru a-şi plăti propriile facturi. Sancţiunile SUA interzic, de asemenea, operaţiunile bancare directe între Statele Unite şi Cuba. Şi guvernul cubanez a interzis principalele industrii de proprietate privată, inclusiv mineritul şi turismul. Totuşi, au rămas o mulţime de oportunităţi. Obel Martinez, în vârstă de 52 de ani, un decorator de interioare cubanezo-american din Miami, s-a asociat recent cu proprietarul unui restaurant local pentru a redeschide o locaţie emblematică din Havana, La Carreta, care a fost abandonată de stat în urmă cu un deceniu.

„Tavanul cădea şi a trebuit să demolăm complet interiorul şi să-l reconstruim”, a spus el. Martinez a crescut în Cuba şi, după ce a lucrat în Spania şi Mexic, s-a reinstalat în Miami, dar nu a renunţat niciodată la rezidenţa cubaneză. „Arătăm statului că este posibil să se facă lucrurile într-un alt mod”, a spus el în timp ce cerceta mulţimea înghesuită pentru prânz în restaurantul cu 136 de locuri care serveşte preparate tradiţionale cubaneze. „Şi suntem complet privaţi.”