În schimb, iranienii ar obţine o relaxare rapidă a unor sancţiuni economice dure care le paralizează economia şi o anulare parţială a embargoului ONU asupra armamentului convenţional.

Un acord asupra programului iranian de îmbogăţire a uraniului ar reprezenta un pas major către acordul final cu privire la limitarea activităţilor nucleare ale Republicii islamice.

Părţile depun eforturi intense să ajungă, până la 31 martie, la un acord asupra cadrului acordului final - al cărui termen limită este sfârşitul lui iunie -, în pofida unor presiuni pe care Congresul le exercită asupra administraţiei lui Barack Obama cu scopul de a împiedica orice acord, ceea ce riscă să permită Iranului să devină o putere nucleară.

Potrivit oficialilor citaţi, proiectul de acord impune, pentru o perioadă de cel puţin zece ani, noi limitări ale numărului de centrifuge pe care Iranul le poate opera în vederea îmbogăţirii uraniului, un proces care poate conduce la producerea de uraniu îmbogăţit ce poate fi folosit în scopuri militare. Părţile vizează un plafon de 6.000 de centrifuge, au declarat ei pentru AP, inferior faţă de un plafon de 6.500 de centrifuge despre care s-a vorbit în ultimele săptămâni.

Plafonul este sub cele 10.000 de centrifuge pe care Teheranul le operează în prezent, dar depăşeşte cu mult cele 500 până la 1.500 de centrifuge pe care Washingtonul voia să le impună iniţial ca plafon. Oficiali americani propuneau în urmă cu un an un plafon de 4.000 de centrifuge.

Însă oficialii americani insistă asupra faptului că o concentrare a negocierilor asupra numărului centrifugelor pierde din vedere esenţialul. Prin restricţionarea nivelului de îmbogăţire a uraniului şi tipurilor de centrifuge pe care Teheranul le poate folosi, Washingtonul apreciază că poate prelungi perioada de care iranienii au nevoie pentru a produce arma nucleară cu cel puţin un an.

În prezent, Iranul are nevoie de doar două sau trei luni ca să fabrice suficient uraniu îmbogăţit pentru a fabrica o bombă.

Preşedintele Barack Obama s-a adresat în mod direct poporului iranian, într-un mesaj cu ocazia Nowruz, Anul Nou persan.

"Negociatorii noştri au făcut progrese, dar există în continuare divergenţe", afirmă el joi, într-un mesaj video postat online.

"Dacă liderii iranieni pot să ajungă la un acord rezonabil, acest lucru poate conduce la o cale mai bună - o cale a unor oportunităţi mai mari pentru poporul iranian", promite preşedintele american.

Însă Congresul continuă să exercite presiuni intense asupra administraţiei în dosarul nuclear iranian. Preşedintele Comisiei pentru Politică Externă din Senat a anunţat că va continua demersurile în vederea adoptării unor prevederi care să le ofere congresmenilor posibilitatea de a-şi spune cuvântul cu privire la orice acord în domeniul nuclear.

De asemenea, aproximativ 360 de republicani şi democraţi din cadrul Camerei Reprezentanţilor - mai mult decât suficienţi pentru a anula orice vot de veto al preşedintelui - i-au trimis o scrisoare lui Obama în care afirmă că, în cazul în care se va ajunge la un acord cu Iranul, Congresul este cel care va decide anularea sancţiunilor pe care le-a impus.

"Este necesar ca membrii Congresului să fie convinşi că prevederile (acordului) exclud orice cale către (obţinerea unei) bombe (atomice) şi abia atunci Congresul va putea să analizeze anularea sancţiunilor", afirmă congresmenii în această scrisoare.

Republicanul Eliot Engel din New York şi liderul democrat din cadrul Comisiei pentru Politică Externă a Camerei Reprezentanţilor le-au spus joi, într-o audiere, unor oficiali din cadrul administraţiei că Legislativul nu poate să fie marginalizat şi că "orice încercare de ocolire a Congresului va întâmpina rezistenţă din ambele tabere".

Răgazul de un an a devenit un termen pe care administraţia Obama este reticentă să-l extindă în cadrul unor negocieri extrem de tehnice, iar acest prag ar fi menţinut timp de zece ani, potrivit proiectului de acord. După această perioadă, restricţiile urmează să fie anulate gradual. Astfel, acordul ar urma să se desfăşoare, în total, pe o perioadă de 15, eventual 20 de ani.

Potrivit acordului, sancţiunile economice americane extrem de dure urmează să fie eliminate treptat. Obama are autoritatea să elimine anumite sancţiuni imediat, iar altele urmează să fie suspendate pe măsură ce Iranul confirmă că respectă acordul, în timp. Anumite sancţiuni urmează să fie menţinute până în ultimii ani ai perioadei prevăzute în acord, iar alt set necesită modificarea unor legi de către scepticul Congres american.

Calendare, plafoane ale numărului de centrifuge şi foi de parcurs cu privire la anularea sancţiunilor au mai fost discutate, în trecut, însă informaţiile divulgate de către oficiali sunt noi. Ei au solicitat protecţia anonimatului, deoarece nu au fost autorizaţi să vorbească în mod public despre negocieri.

Iranul insistă asupra faptului că programul său nuclear are scopuri exclusiv paşnice - medicale şi de cercetare -, însă numeroase guverne cred că Teheranul are scopuri militare.

Este neclar cât de complet este proiectul de acord, notează AP. De asemenea, instalaţia subterană iraniană de îmbogăţire a uraniului rămâne o problemă, au declarat aceşti oficiali. Washingtonul cere ca destinaţia uzinei să fie schimbată, în timp ce Teheranul insistă ca aceasta să poată să opereze sute de centrifuge. Iranul susţine că vrea să utilizeze aceste centrifuge în scopuri de cerecetare ştiinţifică, însă americanii se tem că acestea pot fi uşor modificate în vederea îmbogăţirii uraniului.

Un reactor destinat producerii de apă grea urmează să fie reproiectat să producă o cantitate de plutoniu mai redusă decât cea avută în vedere iniţial, diminuând astfel temeri că ar putea reprezenta o alternativă în obţinerea bombei nucleare.

Orice eventual acord-cadru obţinut la sfârşitul lui martie este puţin probabil să restricţioneze programul de rachete iranian, despre care Statele Unite cred că ar viza, în ultimă instanţă, furnizarea vectorilor unor focoase nucleare. Potrivit unor diplomaţi, negocierile în acest sens se apropie de un termen-limită, iar iranienii continuă să insiste că limitarea acestui program nu intră în discuţie.

Secretarul de Stat american John Kerry şi ministrul iranian de externe Mohammad Javad Zarif s-au întâlnit joi, în a patra zi consecutivă de negocieri.

"Depunem eforturi în privinţa unor probleme dificile", a declarat Kerry după o reuniune joi dimineaţa. "Dar am făcut progrese", a adăugat el.

Negocierile au loc între Iran şi cele şase mari puteri, însă Kerry şi Zarif au depus eforturi importante în ultimele luni, notează AP.

În cazul ajungerii la un acord, diverse niveluri ale sancţiunilor impuse de ONU Iranullui urmează să fie relaxate, potrivit unor oficiali. Între acestea s-ar afla şi părţi din embargoul impus de ONU în domeniul armamentului, pe care Rusia şi China le doresc relaxate în câteva săptămâni după obţinerea unui acord final. Însă anumite restricţii, ca de exemplu în privinţa transferului tehnologiei rachetelor, urmează să rămână în vigoare.

După expirarea perioadei prevăzute în acord, Iranul poate, teoretic, să reia îmbogăţirea uraniului la orice nivel şi volum doreşte.

Iranienii ar putea deja să producă echivalentul unei cantităţi de uraniu îmbogăţit necesare fabricării unei arme cu centrifugele pe care le deţin în prezent.