Peste 3.000 de observatori din intreaga lume si o armata de ziaristi. Acesta a fost desantul  occidental la Chisinau, in ziua alegerilor. Explicatia: gustul pentru revolutii portocalii in fostii sateliti ai Moscovei. A fost o revolutie? Sau doar intrarea intr-un Triunghi al Bermudelor din care Chisinaul este obligat sa iasa?

Presa occidentala s-a grabit sa traga concluzii spectaculoase: Moldova a devenit cea de-a treia fosta republica sovietica ce intoarce spatele Rusiei, in decurs de 18 luni, au scris, aproape in aceeasi termeni, publicatii precum The Times, The Independent sau The New York Times, in vreme ce Le Figaro a titrat ca, "la Chisinau, ca si la Kiev sau la Tbilisi, Europa are vant din pupa". 

Dincolo de entuziasmul occidental usor fortat, raman cifrele: Partidul Comunistilor, PCM, a castigat detasat alegerile din Republica Moldova, asa cum era anticipat, obtinand 56 de mandate, din 101 (in legislatura trecuta avusese 71). A rezultat un parlament tricolor alcatuit din deputatii acelorasi trei partide din legislatura 2001-2005,  Blocul Moldova Democrata - BMD (35) si Partidul Popular Crestin Democrat - PPCD (11). Un triunghi al Bermudelor, dupa cum l-a denumit liderul PPCD Iurie Rosca. 

Deocamdata, lucrurile sunt clare doar in ceea ce priveste guvernul: comunistii au suficiente voturi incat sa-l numeasca de unii singuri. Le lipsesc insa cinci voturi ca sa aleaga presedintele. Pentru a le obtine, deci control asupra tuturor puterilor din stat, comunistii au doua variante: fie sa faca o alianta cu BMD sau PPCD, fie sa negocieze direct si neoficial cu cativa deputati. Prima varianta este respinsa categoric de toata lumea. BMD si PPCD au exclus orice colaborare cu comunistii. Cat despre acestia, liderul lor, Vladimir Voronin, a dat o declaratie enigmatica: "Aceste lucruri pot fi rezolvate, pur si simplu, din motive cetatenesti, de responsabilitate fata de interesul tarii". Anumiti deputati ai opozitiei ar putea fi convinsi sa voteze cu noi, a mai spus el, aducand aminte ca in legislatura recent incheiata, jumatate din deputatii Aliantei Braghis, parte componenta a Blocului, au trecut de partea comunistilor. 

In acelasi timp, BMD si PPCD refuza sa ia in calcul si colaborarea intre ele. Si chiar daca s-ar alia, tot n-ar reusi sa adune mai multe voturi decat PCM. "A fi prieteni impotriva comunistilor este interesant, dar neproductiv", a declarat Rosca. E adevarat, cele 46 de voturi insumate ale opozitiei n-ar fi suficiente nici pentru presedintie, nici pentru guvern.  Prin urmare, exista doua solutii pentru iesirea din criza: fie tradarea procomunista, fie consecventa proanticipate. Cel putin la nivel declarativ, atat BMD cat si PPCD merg pe cea de a doua. "Numai prin organizarea alegerilor parlamentare repetate, rezultatele vor fi devastatoare pentru partidul de guvernamant", a declarat Serafim Urechean, liderul BMD. Este solutia cea mai potrivita, a afirmat si Rosca. Pare si cea mai avantajoasa pentru partidele din opozitie. Un nou scrutin s-ar desfasura in cu totul alte conditii decat cel de la 6 martie.

Majoritatea observatorilor au spus ca ziua alegerilor a fost OK, dar ca rezultatul scrutinului a fost influentat de o campanie electorala incorecta. Practic, comunistii au controlat discretionar mass-media din Basarabia, au avut parte de vizibilitate maxima in mediul rural si in micile orase, blocand, totodata, accesul partidelor din opozitie. "Posturile publice de radio si televiziune au functionat practic pentru un singur candidat", a declarat Cristian Parvulescu, presedintele Asociatiei Pro Democratia, care a avut numerosi observatori in Moldova. Pozitii similare au adoptat si reprezentantii OSCE, care au punctat toate neregulile si au cerut remedierea lor in campaniile viitoare. Oricum, UE isi va numi in aceste zile, in premiera, un trimis special in Republica Moldova.

Cu atatia ochi atintiti pe Chisinau, este de presupus ca, la capatul ei, scorul electoral sa fie cu mult mai echilibrat. Mai ales ca exista presiuni europene puternice, inclusiv din partea Consiliului Europei si a OSCE, privind coborarea pragului electoral, unul dintre cele mai ridicate din Europa. Un  prag mai scazut ar duce la un parlament mai divers, deci la mai multe variante de obtinere a unei majoritati.

Dar moldovenii ce vor? In primul rand, ei vor sa traiasca mai bine. Cum se poate ajunge la asta? Via Moscova sau via Bucuresti si Bruxelles? Aici, raspunsul omului de rand e mai greu de dat. Lipsa de informare de la Chisinau face ca orice concluzie sa fie mai degraba superficiala. Se poate spune ca electoratul moldav este, mai degraba zapacit si confuz. Este foarte dificil de defalcat cati dintre cei care au votat cu comunistii au facut acest lucru pentru schimbarea radicala a discursului, dintr-unul vadit prorus intr-unul prooccidental, si cati din inertie si pentru ceea ce stiu ei ca inseamna un partid comunist. Stim doar ca partidele care au intrat in parlament au avut platforme prooccidentale si ca acelea care n-au trecut pragul electoral au obtinut in total 15% din voturi. Si stim ca ponderea cea mai mare din aceste voturi s-a dus catre partide declarat rusofone. Dar atat. Restul e confuzie. Confuzia va creste, cu siguranta, de vreme ce PCM e gata sa-si schimbe numele si sa se declare de orientare social-democrata cu filiatie europeana. 

Atunci cum s-ar putea orienta mai precis alegatorii? Care e turnesolul de aplicat fortelor politice de la Chisinau? Cea mai simpla cale de a afla ce hram poarta fiecare e sa vezi cum se raporteaza fata de Bucuresti si fata de Moscova, cele doua puncte cardinale concrete. Or, aici lucrurile sunt destul de clare. Orice ar face si oricum s-ar reboteza, comunistii raman comunisti. Ei sunt cei care au introdus notiunea de limba moldoveneasca, ei sunt cei care au vrut ca limba rusa sa fie limba oficiala la Chisinau si cei care au castigat, in 2001, cu o platforma care promitea alaturarea de Uniunea Rusia-Belarus.

Acum, razvratirea lui Voronin poate fi considerata doar ceva conjunctural. Cat despre relatia cu Bucurestiul, liderul comunistilor a declarat ca "Romania este o tara vecina, iar vecinii nu se aleg, sunt de la Dumnezeu si noi suntem obligati sa avem relatii bune cu ei". BMD ar putea sa nu se comporte ca un bloc politic unitar, intrucat reuneste forte de orientari diferite. Dominant ramane insa liderul Serafim Urechean, despre care exista informatii si suficiente lucruri in trecut care il pot plasa, alaturi de aliatii sai Dumitru Diacov si Dumitru Braghis, in directa sfera de influenta a Moscovei. De altfel, imediat dupa alegeri, Urechean avea o declaratie interesanta: "Relatiile cu Rusia trebuie sa fie prioritare pentru Republica Moldova, pentru ca cele doua popoare sunt partenere de sute de ani". 

In sfarsit, "triunghiul Bermudelor" este completat de PPCD, care a luptat, de la inceputurile sale, impotriva imperialismul sovietic si care s-a manifestat constant in favoarea valorilor europene. Potrivit lui Rosca, in actualul context, formatiunii sale ii e greu sa faca vreo alianta cu vreuna dintre celelalte doua: "Alegerea e limitata intre Voronin si Putin, fara a putea sti care este mai nociva pentru Moldova". Pana la urma, important ramane trendul portocaliu, din care Moldova n-a iesit. Iar daca  la Chisinau vor fi alegeri anticipate, atunci lucrurile se vor colora si mai mult in oranj. Vrand-nevrand, "alegatorii celei mai sarace tari din Europa doresc legaturi mai puternice cu Romania, fie si numai pentru ca va intra in Uniunea Europeana in 2007".  Entuziasmul din The Times ar putea sa nu fie acoperit in realitate. Dar de multe ori, realitatea primeste provocari inclusiv de la ziaristi. Cu cat mai occidentali, cu atat mai bine.