♦ România este un importator net de alimente, consumatorii mâncând anual lactate, mezeluri sau dulciuri din Germania, Polonia ori Italia în valoare de 4 mld. euro ♦ Deşi industria alimentară este un domeniu cheie pentru economie, având cea mai mare valoare adăugată, în România se închid an de an facilităţi de producţie, pe când investiţiile noi în domeniu pot fi numărate pe degete.

Cel puţin 30 de mari fabrici din in­dus­tria alimentară au pus lacătul pe uşă în ultimii 15 ani, astfel fiind şterse cu buretele circa 5.000 de locuri de muncă. Chiar şi în ultimii ani marcaţi creşterea consumului şi de o evoluţie bună a economiei au avut loc astfel de închideri, cele mai multe fiind operate de companii multinaţionale care au venit local pre­luând businessuri româneşti, iar după ce şi-au stabilizat prezenţa în piaţă au operat în­chideri şi restructurări. Cel mai recent şi con­clu­dent exemplu este cel al gigantului francez Lactalis care în 12 ani a operat şase închideri de fabrici, ultimele două în acest an.

„E o mică dramă ce se întâmplă în indus­tria alimentară din România. Putem lua exem­plul com­parativ al Poloniei şi României la mo­men­tul de aderare la UE al fiecăreia, în 2004 şi res­pectiv 2007. Ambele erau state agricole, România având focus pe producţia vegetală, iar Polonia pe zootehnie. Ce s-a întâmplat după aderare e că toa­te fondurile europene atra­se de Polonia au mers către industria alimentară, pe când în Ro­mâ­nia s-au orientat către producţie primară, res­pec­tiv cereale“, spune un executiv cu experienţă în domeniu. În acest context, Polonia are o ba­lan­ţă comer­cia­lă net favorabilă de 10 mld. euro, pe când în Ro­mânia există un deficit de 2,5 mld. euro, importurile de produse alimentare fiind de 2,6 mai mari decât exporturile.

„E vorba de viziune. Polonia a investit în echipamente, a înzestrat fabrici, multe autohtone, nu multinaţionale. Cârnaţii mâncaţi astăzi de nemţi sunt produşi în Polonia, pe când noi exportăm oi şi cereale“, mai spune aceeaşi sursă.

Industria alimentară este evaluată la circa 50 mld. lei (10 mld. euro), ea având potenţial să crească puternic, ba chiar se dubleze la 100 mld. lei (20 mld. euro), însă doar cu investiţii masive din partea actorilor economici. Analiştii spun că pandemia şi criza economică ar putea fi o şansă pentru ca fiecare ţară să îşi dezvolte producţia proprie de lactate, panificaţie, ulei, mezeluri sau zahăr, pentru a depinde cât mai puţin de importuri.

„E necesară o organizare pe verticală a industriei alimentare, e nevoie ca materia primă să fie procesată local şi firmele româneşti să aducă valoare adăugată“, spune Jean Valvis, unul dintre cei mai puternici şi cunoscuţi antreprenori din industria alimentară din România. El a fondat brandurile LaDorna (lactate) şi Dorna (apă minerală), pe care apoi le-a vândut unor giganţi străini, respectiv grupului Lactalis şi către Coca-Cola. Acum el are în portofoliu marca de apă minerală Aqua Carpatica, precum şi producătorul de vinuri Domeniile Sâmbureşti.