Prin strategii de consolidare a pieţei şi în contextul unui schimb de generaţii cu provocări pentru mediul antreprenorial românesc, grupul cu origini maghiare Hodler Capital vizează poziţionarea ca un jucător de top în sectorul avicol. Cum funcţionează „corporatizarea” într-o industrie mai ales antreprenorială?

„Cred că există extrem de mult potenţial în România în domeniul agricol şi cel alimentar - cred că orice se produce local în România are un potenţial foarte bun şi este extrem de mult loc de dezvoltare. Unde avem import este loc pentru capacităţi de producţie. Pe de altă parte, noi vorbim acum despre un schimb de generaţii, care oferă întotdeauna oportunităţi”, descrie Dénes Laczkó, CEO al Poultry Investment, felul în care grupul pe care îl reprezintă se poziţionează la industria agro-alimentară românească.

Anul trecut, compania românească producătoare de carne de pasăre Oprea Avi Com, cu o istorie de 30 de ani pe piaţa locală, şi holdingul de investiţii în industria agricolă şi alimentară Hodler Capital, cu sediul în Ungaria, au anunţat oficial un joint venture. Structura actuală a acţionariatului este de 51% -  49%, procentul majoritar fiind deţinut de Hodler Capital.

Holdingul maghiar deţine poziţii de acţionariat în peste 20 de companii din regiunea Europei Centrale şi de Est, având o prezenţă importantă în agricultura românească prin traderul de cereale East Grain şi producă­torul de integraţie în agricultură, logistică, depozitare şi trading de cereale (East Group), furaje (UBM Feed România). De ce orientarea înspre capacităţi de producţie de carne de pui? Modelul de business al holdingului maghiar presupune acoperirea întregului lanţ de producţie, după cum explică Dénes Laczkó: de la furaje (UBM Feed este cea mai mare fabrică de furaje din ţară din punctul de vedere al capacităţii) – până la magazine proprii (cele mai multe magazine ale Poultry Investment sunt în judeţul Mureş, dar mai au câteva şi în judeţele limitrofe - Cluj, Harghita, Bistriţa, Alba, Braşov).

Abator Codlea, judeţul Braşov

Până acum, Hodler Capital deţinea traderul de cereale şi un integrator – East Grain – care comercializează peste 600.000 de tone de cereale: „Practic modelul este ca în centrul Ardealului, în această zonă, să integrăm fermierii şi să avem cerealele asigurate, atât pentru consum propriu, cât şi pentru trading, fiind un jucător important în acest domeniu”.

Următorul element din lanţ este fabrica de furaje – UBMFeed România – inaugurată în urmă cu patru ani, în 2019, şi care este, potrivit lui Dénes Laczkó, cea mai mare fabrică independentă din punctul de vedere al capacităţii din ţară. „Ne-am dat seama la un moment dat că este foarte frumos tradingul de cereale, dar trebuie să avem şi valoare adăugată şi atunci am mers la integrare în agricultură, pe de o parte, iar pe de altă parte, în pro­cesare, înfiinţând fabrica de furaje, în parteneriat cu liderul pieţei de furaje din Ungaria, deţinem toate recordurile în ceea ce priveşte creşterea şi nutriţia animală: avem un avantaj competitiv foarte mare – am înfiinţat fabrica cu care aproape că am atins capacitatea – în 2023 am ajuns la 150.000 de tone de furaj produs şi vândut, iar în 2024 ţintim 220.000 de tone, care este capacitatea fabricii, iar acum doi ani ne-am dat seama că este foarte frumos să avem tot lanţul de la cereale şi până la furaje, dar ar cam trebui să intrăm şi în zootehnie, să existe şi un consumator de furaje, următoarea verigă în lanţ”.

Oprea Avi Com este o companie cu o experienţă de 30 de ani în creşterea puilor de carne, o afacere de familie construită şi clădită de mai multe generaţii din familia Oprea pornind în judeţul Mureş, la Crăieşti. Producătorul deţine brandul Puiul de Crăieşti, care reuneşte o gamă largă de sortimente de carne de pui, dezvoltând noi produse anual, inclusiv o gamă de produse de tip ‘’ready to eat’’.  60% din producţia din judeţul Mureş se vinde sub brandul Puiul de Crăieşti, care este brandul principal din portofoliu (alături de acesta, comercializează carne de pui şi sub brandurile Puiul Secuiesc şi Puişorul Avicod, cât şi private label al marilor retaileri).

Astfel, de anul trecut, în lanţ s-a alăturat oficial şi Grupul Poultry Investment, în care una dintre părţi este reprezentată de grupul Hodler Capital, iar acţionarul minoritar este familia Oprea, fondatorul companiei Oprea Avicom şi fondatorul brandului Puiul de Crăieşti. Cunoscând foarte bine piaţa ca furnizor de furaje, reprezentanţii grupului maghiar au decis să  folosească în avantajul lor tendinţele de pe această piaţă: schimbul de generaţii, lucru general valabil în businessurile româneşti, prin care ştafeta se predă, iar acest lucru pare a fi o provocare ce generează schimbări masive.

Un alt aspect pe care l-au observat este că piaţa din România este foarte fragmentată – există câţiva producători mari, dar circa 50-60% din piaţă se împarte între producătorii mai mici. „Există, dacă nu mă înşel, 24 de abatoare de păsări în România, iar multe dintre acestea deservesc doar câteva judeţe – bineînţeles că nevoia şi tendinţele nu sunt acestea – nevoia retailerilor mari este să aibă un furnizor mare – pe plan naţional dacă se poate – unul stabil, care, şi din punctul de vedere al calităţii, şi al cantităţii, să fie stabil – şi am observat şi această tendinţă de consolidare a pieţei.”

Ei previzionează ca în termen de doi ani să se desfăşoare consolidarea pieţei – în prezent acest proces fiind la început. Astfel, odată cu decizia de a intra pe această piaţă, din urmă cu doi ani, au achiziţionat Avicod SA din Codlea, jud. Braşov (în vara anului 2022), precum şi câteva active de la Sam Mills, în Satu Mare (fostul producător de carne Ave Impex), iar în 2023, la finalul trimestrului I, au intrat în acţionariatul Oprea Avicom. „Cunoaştem familia Oprea de 20 de ani – ei au fost acţionari şi sunt acţionari în fabrica de furaje – împreună avem un trecut comun şi am decis să nu fim competitori pe piaţa avicolă – aşa s-a creat un joint venture; noi am intrat în Oprea Avicom, iar ei au intrat în acţionariatul grupului Poultry Investment.”

Abator Sânpaul, judeţul Mureş

Practic, Poultry Investment este o companie prezentă astăzi în trei judeţe – Satu Mare, Mureş şi Braşov. „Avem capacităţile necesare pornind de la fabrica de furaje, care asigură cel mai impor­tant input şi anume furajul; cu aceasta există o legătură directă şi ca acţionariat, între Poultry Investment şi UBM – dar legătura mai sunt şi eu – fiind CEO şi la UBM Feed, şi la Poultry Investment.  Cele două companii trăiesc în simbioză, având în vedere că furajul este cel mai important input, care asigură 50% din costurile cărnii de pui.” Astfel, în lanţul lor există fabrica de furaje – două ferme de reproducţie, două staţii de incubaţie, 13 ferme de creştere, două abatoare, cel din Sânpaul, judeţul Mureş, şi unul în Codlea, judeţul Braşov, 40 de magazine proprii.

Modelul de integrare completă, pe care îl aplică şi ei, poate fi mai eficient din punctul de vedere al costurilor, oferind eficienţă atât în materie de calitate, cât şi de cantitate, observă CEO-ul. „Dacă vrem să încheiem un contract mai lung cu un retailer, ştim că dacă am fixat preţul, putem să fixăm şi inputurile, fiind vorba de producţie proprie, iar acest avantaj oferă oarecum o stabilitate –  în plus, ce am învăţat din ultimii ani este că nimic nu este sigur, pot exista volatilităţi extrem de mari, cum ar fi dublarea preţurilor în materie de cereale, pot veni foarte multe surprize, iar aceste lucruri pot fi controlate dacă avem producţia internă. Nu mai vorbim despre epidemii în domeniu – biosecuritatea este crucială, lucrând cu cantităţi foarte mari de pui. Ca să existe stabilitate, tot ce înseamnă medicina veterinară trebuie să fie ţinută sub control.” Ei au pariat astfel pe mode­lul de integrare totală – însă pe piaţă există şi modelul unor abatoare mai mari care cumpără puii de pe piaţă de la fermieri independenţi. „Noi suntem 100% integraţi deocamdată, având planuri foarte mari de creştere pe viitor, probabil vom avea o soluţie hibrid, în care să integrăm  şicâţiva fermieri, dar fermieri foarte apropiaţi, pentru care suntem furnizori de furaje; ne-am propus să lucrăm cu parteneri strategici.”

Ce urmează? Grupul Hodler are venituri de aproximativ 480 de milioane de euro – în total – dintre care UBM Feed Romania şi Poultry Investment generează câte 60 de milioane de euro fiecare. „În 2024 va fi o creştere semnificativă în ambele businessuri – Poultry Investment va ajunge la peste 80 de milioane de euro. Am făcut câteva investiţii, în valoare totală de 10 milioane de euro; după ce am făcut cele trei achiziţii am început să investim, astfel că inaugurăm la începutul acestui an una dintre cele mai mari ferme de reproducţie din ţară, în judeţul Satu Mare, aceasta va fi şi una dintre cele mai moderne; am mai modernizat ferme de reproducţie şi de creştere, am modernizat abatorul de la Codlea, care este un abator mai vechi, iar acolo am investit şi am modernizat aducându-l la standardele noastre, acesta are acum şi certificare IFS, care este importantă în domeniul nostru. Grupul Poultry Investment, în forma actuală, s-a născut la începutul anului 2023 - investiţia iniţială a familiei Oprea în înfiinţarea abatorului de la Sânpaul a fost de 12 milioane de euro – iar în prezent ne concentrăm aici pe creşterea capacităţii acestei unităţi de producţie.”

Ce urmează? Când au făcut joint venture-ul, primul lucru pe care l-au stabilit a fost o strategie pe cinci ani: „Avem un material de 150 de slide-uri, unde am precizat cu exactitate în următorii cinci ani unde şi cât trebuie să investim pentru ca la finalul acestei perioade strategice să avem un jucător de top. Deşi avem  un lanţ integrat, întotdeauna pornim din piaţă şi ştim de ce are nevoie piaţa - de furnizori stabili, naţionali, de carne de pui. Viitorul este retailul modern - vrem să clădim tot lanţul acesta încât să îi deservim pe ei foarte eficient”, spune CEO-ul Poultry Investment, fără să ofere detalii referitoare la poziţia ţintită în piaţa unde topul a rămas neschimbat de ani buni. Nu exclude însă posibilitatea expansiunii prin noi achiziţii în continuare. „Ce am cumpărat până acum ne oferă o bază solidă - şi locaţiile sunt foarte bune, precum şi capacităţile, dar urmărim oportunităţile şi în materie de achiziţii. În ultimii 30 de ani, nu prea s-a întâmplat nicio achiziţie semnificativă în domeniul acesta - noi suntem primul grup internaţional care a intrat în domeniul producţiei de carne de pui, suntem deocamdată singurii jucători internaţionali. Nu excludem alt pas important.” Pentru anul în curs, şi-au propus o triplare a volumelor: astfel că dacă anul acesta produc undeva la 25.000 de tone de carne de pui – (iar vechii jucători integraţi, dacă i-am lua la un singur loc pe toţi, atunci undeva la 19.000 de tone au produs), în 2024, planul lor pentru care au deja toate capacităţile existente, este de 35.000 de tone de pui. Şi-au propus să continue şi investiţiile: „Este o perioadă foarte bună pentru investiţii fiindcă apar fondurile europene, tot felul de alte fonduri - noi suntem categoria care oricum avea pregătite proiectele de investiţie, dar momentul fiind unul foarte oportun, dacă apar aceste programe de finanţare atunci participăm.

Ferme Creştere Dumbrăviţa, jud. Braşov

Ştim în următorii ani, valoric, aş putea spune că în fiecare an vrem să investim zeci de milioane de euro.” În prezent, vând prin intermediul magazinelor proprii în zona Ardealului, în HoReCa; exporturile reprezintă sub 10% din vânzări şi şi-au propus ca în 2024 să crească acest procent la 20%, precum şi în hipermarketuri precum Kaufland, Carrefour, Profi, Auchan –„Suntem în discuţii cu majoritatea - obiectivul este să intrăm peste tot”. De asemenea, unul dintre obiectivele lor este popularizarea brandului fanion pentru compania din judeţul Mureş, respectiv brandul Puiul de Crăieşti: „Vom investi foarte mult în marketing, avem o strategie în acest sens, vrem ca brandurile noastre să se dezvolte, în special brandul Puiul de Crăieşti”.

Corporatizarea. Cum poţi să integrezi un business românesc într-o structură corporatistă? „Nu e uşor, mai ales că şi noi la nivel de grup am fost obişnuiţi cu un număr mai redus de colegi - dacă luăm compania producătoare de furaje, depăşim milionul de euro ca cifră de afaceri/angajat”, explică Dénes Laczkó. „Având trei companii achiziţionate, prima dată am creat o structură organizaţională comună - practic în 2023 aceasta a fost ţinta, să creăm bazele pentru o creştere în anii următori, este un management comun şi, bineînţeles, ne-am implicat şi în cultura organizaţională. Cred că transferul valorilor din companii se întâmplă cumva natural şi firesc, metoda aceasta se transferă, nu se poate realiza forţat – noi încercăm să le arătăm colegilor prin puterea exemplului cum facem noi lucrurile. Partenerii noştri, familia Oprea, a creat un mediu foarte bun de lucru, foarte compatibil cu valorile noastre, altfel nici nu cred că s-ar fi putut face un joint venture.” De altfel, fiii fondatorilor sunt în continuare implicaţi în business: Emanuel Oprea este COO şi răspunde de producţie, iar Ovidiu Oprea este medic veterinar ca profesie şi conduce tot ce înseamnă fermele de incubaţie, reproducţie şi creştere. Astfel, în joint venture, fiecare ştie ce  are de făcut, potrivit CEO-ului: „Avem o afacere de familie cu 30 de ani istoric, care vine cu know-how-ul industrial, iar noi, ca Hodler, am venit cu know-how de management, cu network internaţional şi cu cealaltă parte a lanţului integrat - dincolo de aspectul acesta profesional, şi valorile trebuie să se potrivească, altfel nu s-ar fi născut acest joint venture”.

Ca în cadrul oricărui grup internaţional, un aspect important în dezvoltarea viitoare a noii entităţi ţine de cultură organiz­a­ţi­­o­nală. În Poultry Investment lucrează peste 800 de angajaţi, iar în fabrica de furaje lucrează 45 – fiind totul automatizat în cadrul acesteia. Compania are un birou central în Cluj, unde lucrează o echipă restrânsă, formată mai mult din managementul economic şi financiar, precum şi un birou în judeţul Mureş, unde lucrează alţi colegi din conducere. „Cred că în prezent nu mai contează locul - unde te duci la birou. Eu personal, deşi am un birou, cred că o zi în două săptămâni dacă sunt fizic în birou; la nivel de management, noi nu punem accent pe programul de lucru, nu angajăm un manager pentru o responsabilitate atât de mare de la 9 la 5. Când ne întreabă cineva la un interviu de angajare programul de lucru, deja eu îmi pierd încrederea.”

Mulţi dintre angajaţii companiei sunt foarte tineri -  chiar şi cei aflaţi în poziţii de management - CEO-ul Poultry pentru investment are 35 de ani, de pildă, CFO-ul, 28 de ani, iar directorul de controlling, 26. „Avem mulţi colegi mai în vârstă, foarte experi­mentaţi, dar oferim şansa şi tinerilor şi avem încredere în ei, aşa cum şi acţionarii grupului au avut de exemplu încredere în mine, care n-am avut niciun fel de experienţă în producţia de furaje - de la zero am creat acest business şi această investiţie - aşa avem şi noi încredere în tineri.” „Pentru mine personal, de zece ori mai mult contează dorinţa de a face ceva şi dorinţa de a învăţa ceva decât CV-ul. Acel tânăr manager de top, într-o companie cu sute de angajaţi şi manageri de level 2, 1, cu o vârstă foarte fragedă, cu siguranţă că va greşi, se loveşte de probleme, dar trebuie să înveţe pe propria piele.

NTV-ul - Net Present Value - considerăm că este mult mai mare pentru un tânăr în care noi credem; el apreciază această încredere şi suntem mult mai dinamici. Ceea ce am putea spune, având şi echipă de management relativ tânără, este că suntem mult mai dinamici decât media pieţei, care cred că contează destul de mult în activităţile zilnice”, descrie el felul în care se poziţionează faţă de noile generaţii de angajaţi. De altfel, încă de acum 15 ani, au decis să meargă proactiv către viitorii potenţiali angajaţi – încă din perioada studiilor lor:  în urmă cu 15 ani, fondatorul grupului a înfiinţat Business Consulting Club în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Economice de la Cluj, unde, de altfel, l-a întâlnit şi el pe acest om de afaceri.

Hodler Capital este un holding de investiţii în industria agricolă şi alimentară cu sediul în Budapesta, care deţine poziţii de acţionariat în peste 20 de companii din regiunea Europei Centrale şi de Est, având o prezenţă importantă în agricultura românească prin traderul de cereale East Grain şi producătorul de furaje UBM Feed Romania. Prima investiţie a grupului Hodler în domeniul avicol din România s-a realizat prin fondul privat de investiţii, gestionat de Hodler Asset Management Ltd. în iulie 2021, prin preluarea integrala a acţiunilor companiei Avicod SA din judeţul Braşov. A doua investiţie Poultry Integration Farms SRL a fost marcată în luna mai, 2022, prin preluarea activelor fostului producător Ave Impex din Satu Mare, de la Grupul Sam Mills. După cele două achiziţii de pe piaţa locală, grupul a încheiat parteneriatul, un joint venture cu Oprea Avi Com. Noua entitate va deţine integral lanţul vertical de producţie - în acest parteneriat, companiile vor transforma constructive contribuţia lor la industria de producatoare de carne de pasăre şi vor reprezenta împreună o voce mai puternică.

Acum cinci ani, la rândul lui, Dénes Laczkó a înfiinţat şi el un Agro Consulting Club la USAMV Cluj: „Avem o viziune că vrem să fim unul dintre cei mai importanţi jucători din agricultură şi industria alimentară din Europa Centrală şi de Est - dar suntem conştienţi că nu putem face asta singuri, ci doar cu o echipă bună, aşa că trebuie să câştigăm şi viitori lideri în domeniul nostru”. În cadrul celor două programe, în fiecare an selectează studenţi pe care îi aduc mai aproape de domeniu prin diferite activităţi – „nu sunt neapărat cei care învaţă bine şi au note de 10, dar cei care vor să facă ceva în plus - din ambele facultăţi alegem 15-20 de studenţi, cu ei avem diverse activităţi de care ne ocupăm noi personal, conducerea companiilor”. Au însă parteneriate şi cu alţi antreprenori care îi primesc pe aceşti studenţi pentru diferite tipuri de activităţi – cum ar fi cea de „shadowing”: „Le oferim studenţilor şansa de a vedea viaţa o zi din viaţa unui manager de top - de la cafeaua de dimineaţă până la încheierea programului şi am ajuns ca pentru studenţii noştri de la Facultatea Economică să avem şi cămin propriu - ca să le oferim şansa să se implice şi mai mult în activităţi. Ţinta nu este neapărat să îi angajăm, deşi la final foarte mulţi ajung şi la noi - dar nu au nicio obligaţie; chiar vrem să contribuim la dezvoltarea profesională şi practică a studenţilor, cumva şi eu înţelegând ce am primit: când am ieşit de la facultate, aveam şi eu deja o experienţă practică şi aş vrea să oferim acelaşi lucru studenţilor”.

În timp ce la Facultatea de Ştiinţe Economice pregătirea este orientată înspre business, la USAMV Cluj este mai mult orientată înspre practică. Cât priveşte atractivitatea industriei cu care lucrează, din punctul de vedere al lui Dénes Laczkó, acesta este secundar, dacă mediul organizaţional este unul bun, primitor, unde oamenii se simt bine, iar valorile lor sunt apreciate. „Că vindem telefoane mobile sau carne de pui, în cele din urmă este un produs, avem un sistem foarte bun de motivare - cred că trebuie inventate soluţii ca să atragem tinerii.”

Cum devii dublu CEO la 35 de ani? „Eu am văzut tot timpul oportunităţile şi probabil că mi s-au arătat şi exemple locale - nu aveam de gând să plec - şi aceasta este una dintre ţintele noastre, să ţinem tinerii acasă”, spune Dénes Laczkó, pe care am putea să îl numim dublu CEO, având în vedere că în prezent intră în responsabilitatea lui coordonarea a două dintre companiile din grupul Hodler Capital – alături de Poultry Investment, conduce şi UBM Feed.

Este originar din Gheorgheni, judeţul Harghita, şi a studiat managementul la Facultatea de Ştiinţe Economice Universitatea Babeş Bolyai din Cluj, pe care l-a completat cu un program masteral în domeniul financiar. Încă din perioada liceului a lucrat însă la companii locale şi a fost atras de oportunităţile din mediul de afaceri: „Încă din timpul liceului făceam web design, materiale promoţionale - cumva am avut tot timpul spiritul antreprenorial - apoi, imediat după liceu, am început universitatea”.

După absolvire, în paralel cu masterul, a început să lucreze în domeniul pieselor auto, în cadrul unei companii de distribuţie de anvelope. „Am lucrat acolo ca analist financiar, iar după jumătate de an am devenit director de controlling şi am avut ocazia să văd cum se face trecerea unei companii fără structuri sofisticate de mana­gement, fără cifre şi analize; apoi am trecut la partea comercială şi am condus o divizie - compania avea sediul în Târgu-Mureş, dar sediul central în Bucureşti, aşa că m-am mutat în Bucureşti.

A lucrat în domeniul pieselor auto timp de cinci ani, apoi s-a mutat la Cluj, unde a devenit parte a echipei Hodler Group. „Acolo am început cu înfiinţarea unei divizii, care astăzi este o companie separată în grup, partea de distribuţie de inputuri agricole şi, în paralel au venit, odată cu creşterea activităţii grupului, şi alte provocări - înfiin­ţarea fabricii de furaje de la zero, alte investiţii greenfield baze de cereale - am gestionat aceste lucruri şi astăzi mă ocup de conducerea UBM Feed România care este un producător important de furaje, în plus, provocarea aceasta de a intra pe piaţa agricolă tot pe mine a căzut, aşa că eu conduc şi Poultry Investment - dublu CEO. Aceste două companii sunt foarte strict legate, aşa că este eficient să văd ce se întâmplă în ambele companii.”

Chiar dacă mediul în care a ales să îşi dezvolte cariera nu este unul antreprenorial, spune că se bucură de încrederea acţionarilor: „Avem un climat în care toţi dintre managerii din companiile noastre se gândesc la dezvoltare şi vor să contribuie la dezvoltarea grupului - nu suntem o corporaţie mare în care să priim din afară şabloanele - noi venim cu idei, inclusiv legate de dezvolta­rea greenfield sau de achiziţii - şi noi învăţăm practic din mers domeniile.”   

Ferma de reproducţie rase grele Botiz, jud. Satu Mare

3 întrebări şi răspunsuri din interviul cu Dénes Laczkó, CEO al Poultry Investment

Cum vedeţi poziţia României în industria agro-alimentară europeană?

România este un exportator de materii prime şi un importator de valoare adăugată. Această narativă este destul de des întâlnită pe piaţă, iar noi am văzut acest lucru deja când am investit în fabrica de furaje - când am observat că România exportă zeci de milioane de tone de cereale, deşi este unul dintre principalii producători de porumb, pe locul patru în grâu, principalul exportator de floarea soarelui. În acelaşi timp, înainte să avem fabrica, noi importam furajul din Ungaria până în mijlocul ţării astfel că 400 - 500 de kilometri plimbam marfa – or,  nu mai există aşa ceva în Europa: erau cazuri când au ajuns cheltuielile de logistică la 15% din valoarea furajului - care este 50% ca element de cost din carnea de pui, de exemplu. De asemenea, România se numără printre cele mai ieftine ţări din Europa în materie de producţie de carne de pui, doar Polonia are astăzi carne mai ieftină decât noi – aşadar este loc din perspectiva geografiei şi pieţei de materii prime.

Dacă privim din direcţia cealaltă - şi anume a consumului - şi acolo suntem încă rămaşi în urmă: În Europa, un cetăţean consumă, în medie, 28 de kilograme de carne de pui, suntem consumatori de carne roşie, porcul fiind undeva la 35 de kilograme. În Europa, media este la peste 32 de kilograme, dar nu trebuie să mergem deja foarte departe - în Ungaria este de 33 de kilograme. Aici vedem o oportunitate: o carne mai sănătoasă, cea mai ieftină sursă de proteine şi carne pentru oameni. În Statele Unite, consumul total de carne este de 120 de kilograme, comparativ cu noi, care, în total, consumăm 76 de kilograme de carne într-un an. Eu cred că asta vine odată cu dezvoltarea pieţelor, cu puterea de consum, dacă mergem mai departe, pe lângă carnea crudă, apar şi alte segmente interesante, cum ar fi faptul că tinerii nu iubesc neapărat să gătească acasă sau stilul de viaţă nu le permite acest lucru - suntem pregătiţi şi pentru aceste tendinţe, avem şi o gamă ready to eat - la o scară destul de mică acum - dar suntem pregătiţi pentru acest segment. Vedem un potenţial foarte mare şi ca ţară, ca poziţie, dar şi ca piaţă de consum.

Se vede criza prin prisma consumului de carne?

Da, oarecum, în ultimii doi trei ani, aproape la fiecare jumătate de an ne-a lovit câte o criză: pandemia, care a afectat consumul şi lanţul de aprovizionare, criza energetică, inflaţia, impactul finanţărilor, toate acestea se văd; finanţarea este mult mai scumpă, puterea de consum este afectată, este mult mai sensibilă la preţ şi vedem oarecum un schimb în sortimente, în modul de consum - de exemplu reducerea valorii coşului de cumpărături, migrarea către produse mai ieftine: în loc de piept de pui dezosat, oamenii cumpără pulpe de pui de exemplu, iar aceste lucruri se văd şi în cifrele noastre şi, discutând şi cu alţi producători, şi ei văd asta; ne pregătim pentru o poveste care va fi de durată şi pe termen foarte lung - eu sunt aproape convins că vor exista provocări şi în anii următori.

Unde ajung studenţii cu care lucraţi?

Foarte mulţi studenţi, dacă vorbim despre ştiinţe economice, de exemplu, au parte de o provocare când vine vorba despre alegerea primului loc de muncă - foarte mulţi nu au şansa să cunoască domeniile; noi le oferim şansa să vadă ce presupune munca în anumite domenii şi să întâlnească  persoane care pot fi exemple de viaţă pentru ei. 100% dintre studenţii noştri, după ce termină facultatea, imediat se angajează, iar 60% dintre ei sunt middle manageri - dar şi foarte mulţi top manageri undeva în lume.