Undeva aproape de jumătatea distanţei dintre Râmnicu Vâlcea şi Piteşti, pe aglomeratul drum E81, care leagă estul de vestul ţării, se află micuţa localitate Deduleşti, care, în mod normal, ar fi fost perfectă pentru a fi trecută cu vederea, la fel ca multe dintre vecinele sale precum Aldeşti, Drăganu-Olteni sau Linţeşti. Şi totuşi, acest sat de nici 500 de locuitori s-a transformat într-un loc de pelerinaj pentru români datorită unui produs devenit deja emblematic la nivel naţional – micul.

De-a lungul a trei decenii, pe parcursul a două generaţii, „imperiul” micilor de la Deduleşti a fost construit cărămidă cu cărămidă, mic cu mic, astfel că astăzi nouă firme fac afaceri de 12 milioane de lei din acest produs care a devenit motiv obligatoriu de popas pe Valea Oltului. Deşi toată lumea îi ştie gustul şi mirosul, BUSINESS Magazin a vrut să afle şi povestea micului de la Deduleşti şi reţeta succesului lui.

„Am petrecut anul nou în Maramureş. La dus, pe drum, am făcut vreo 10 ore, cu tot cu popasul de la Deduleşti. La întors, am ajuns în Bucureşti în doar opt ore, deşi am oprit iar la Deduleşti pentru mici. Doar că era noaptea şi am mâncat rapid, pentru că acolo lucrurile se întâmplă la foc continuu”, îmi povestea recent Cristi, un prieten care, la fel ca mulţi alţii, a transformat localitatea argeşeană în loc obligatoriu de popas cu ocazia oricărei călătorii în zonă. Micii de la Deduleşti nu mai au nevoie de nicio prezentare.

Deşi nu a devenit încă un produs înregistrat şi protejat la nivelul UE, aşa cum e cazul salamului de Sibiu sau al magiunului de prune de Topoloveni, micul de la Deduleşti are pe plan local o notorietate similară cu a acestor produse. Francezii au şampania, spaniolii au jamonul, austriecii au şniţelul vienez, iar românii au micul. Dar nu oricare, de Deduleşti. Notorietatea localităţii din judeţul Argeş e atât de mare, încât denumirea „mic de Deduleşti” e acum folosită şi în alte zone din ţară, chiar pe Transfăgărăşan, în creierii munţilor. Similar însă, şi salamul de Sibiu se produce astăzi şi în alte zone decât în centrul ţării. Dar revenind la micii de la Deduleşti, deşi toată lumea îi cunoaşte, puţini sunt cei care le ştiu povestea. Cum au devenit ei emblematici? În timp, în aproape 30 de ani. De altfel, unele dintre afacerile din zonă sunt deja la cea de-a doua generaţie. Dar reţeta a rămas aceeaşi.

Între primele 3 cele mai aglomerate drumuri din România este E81, zona Valea Oltului, acolo unde se află restaurantele de la Deduleşti

„Părinţii mei au pornit businessul de la Deduleşti în 1994, după ce tatăl meu lucrase anterior în industria cărnii. Aşa i-a venit ideea de a dezvolta o afacere de vânzare de mici. Când am venit noi în zonă, mai existau două terase, dar acestea aveau mici de dimensiuni mai reduse, noi am fost primii care au mizat pe mici de 80-90 de grame, cât au şi astăzi de altfel. Încă de la început şi până astăzi, noi ne-am păstrat aceeaşi reţetă cu condimente tradiţionale”, povesteşte Constantin Sibiceanu, singurul acţionar al companiei SC Sibiceanu Junior SRL, fondată în 1994 de părinţii săi. Firma are afaceri de 1,7 mil. lei în 2021 (cele mai recente date publice disponibile), aproape duble faţă de 2020. Avansul vine şi în contextul în care în 2020, primul an de pandemie, industria HoReCa a avut câteva luni în care n-a funcţionat, plus alte luni de restricţii. Constantin Sibiceanu este astăzi acţionar şi într-un alt business la Deduleşti, în timp ce părinţii săi deţin şi firma SC Sibiv Rapid SRL din aceeaşi localitate. Aceasta din urmă are afaceri de 1,4 mil. lei (17,8%) şi 20 de salariaţi. „În tot acest timp (din 1994 până astăzi – n.red.), eu am fost implicat în acest business alături de părinţii mei, le-am fost alături. Recent, am deschis alături de Constantin Gheţea, un prieten foarte bun, un alt restaurant aici, cu mai multe produse, doar că pe partea dreaptă a drumului, lângă ciupercă. În acest local, mergem cu mici de 180 de grame (vită-oaie-porc), credem noi, cei mai mari din România”, adaugă antreprenorul. Zona Deduleşti a început să se contureze ca un pol comercial la începutul anilor ’90, când oameni cu spirit de observaţie şi, totodată, cu spirit antreprenorial au remarcat potenţialul de business. Localitatea este amplasată pe drumul E81, zona Valea Oltului, unul dintre cele mai aglomerate trei drumuri din România. La început, comercianţii au mizat pe un portofoliu mai vast, de la îngheţată la vată pe băţ şi de la mici la băuturi răcoritoare, încercând să convingă trecătorii să facă o oprire în drumul lor spre ori dinspre Bucureşti sau litoral. De altfel, acest drum este cu atât mai aglomerat vara, când călătoriile din estul spre vestul ţării sau invers sunt mai dese ca oricând. Dincolo de românii în căutare de relaxare şi vacanţă, printre clienţii afacerilor de la Deduleşti – care şi-au concentrat atenţia în ultimii ani pe un produs fanion şi anume micul – se numără şi şoferii camioanelor de marfă.  Unii dintre ei sunt clienţii aceluiaşi restaurant de mai bine de 20 de ani, spune o sursă din zonă. „De teamă să nu piardă aceşti clienţi fideli, care astfel s-ar putea orienta către un restaurant concurent, localurile din zonă nu îşi permit să închidă nici măcar o zi.” Mai mult decât atât, unele dintre ele au program nonstop.

Nu e loc de extindere

În localitatea Deduleşti, comuna Morăreşti, funcţionează nouă unităţi de alimentare publică - în zona „tradiţională” de comercializat mici la grătar, spun reprezentanţii Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA). Această instituţie este cea însărcinată să acorde autorizaţiile de funcţionare ale localurilor HoReCa – printre altele, aşa că ştie cel mai bine cine face business în domeniu. Cele nouă firme menţionate de ANSVSA sunt toate afaceri antreprenoriale româneşti, fondate în perioada 1993-2022. Cel mai recent proiect este businessul San Restaurant al lui Constantin Sibiceanu şi Constantin Gheţea. Cumulat, restaurantele din Deduleşti au avut afaceri de 12 milioane de lei în 2021, cu un total de 124 de salariaţi, potrivit calculelor Business Magazin ce au la bază informaţii de pe platforma de business confidas.ro. Cel mai important jucător după cifra de afaceri este SC Beby SRL, o firmă înfiinţată în 1993 şi care a ajuns la vânzări de 2,8 mil. lei în 2021. „Ca evoluţie, numărul acestora (al firmelor din Deduleşti – n.red.) a rămas constant în timp, iar asta din cauza spaţiului limitat alocat construcţiilor. Au fost modificări doar în ceea ce priveşte proprietarii unităţilor”, spun reprezentanţii ANSVSA. Un exemplu în acest sens este chiar cel al firmei Comdivers SRL, una dintre cele mai mari ca cifră de afaceri, cu 2,4 milioane de lei în 2021. Acasta este deţinută astăzi de familia Buşcă, mai exact de Elena Amalia şi de Vasile Buşcă. „Noi am preluat afacerea în 2012, dar apoi am închis restaurantul pentru a-l renova, aşa că am revenit doi ani mai târziu. Am redeschis în 2014, suntem printre cei mai noi actori din Deduleşti”, spune Elena Amalia Buşcă. Antreprenoarea mai adaugă că businessul a fost cumpărat de la primul antreprenor care a pus bazele imperiului cu mici de la Deduleşti, acesta fiind nevoit să se retragă acum mai bine de un deceniu din motive personale. Noii proprietari afirmă că acest business nu este unul facil, existând mai multe momente de cumpănă de-a lungul timpului. „Când a venit pandemia, a fost groaznic, dar au mai fost şi alte momente grele”, explică antreprenoarea. Restaurantul familiei Buşcă funcţionează momentan pe timpul zilei, dar proprietarii se gândesc ca în sezonul cald să treacă la program nonstop, aşa cum fac alţi jucători din zonă. Traficul este intens în localitate tot timpul anului, deşi odată cu vremea caldă numărul de maşini care trec prin dreptul restaurantelor de la Deduleşti creşte. „Din cauza valorilor mari de trafic care se înregistrează în special în zilele de vineri şi duminică, în intervalul orar 14:00-22:00, acţionăm cu echipaje de poliţie pentru fluidizare”, spune reprezentanţii Inspectoratului de Poliţie Judeţean Argeş. Ei menţionează că traficul se aglomerează în zona Morăreşti-Deduleşti (km 149) şi în zona comunei Bascov (Km 120Ă500 m), la trecerea la nivel cu calea ferată industrială. Totuşi, reprezentanţii Inspectoratului de Poliţie Judeţean Argeş nu au răspuns solicitării Business Magazin privind numărul de autovehicule care trec zilnic prin localitatea Deduleşti, afirmând că aceste informaţii sunt deţinute de administratorul drumului, Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR). În cele mai multe cazuri, este coadă de maşini la Deduleşti, mai ales în weekend. Similar, adesea, e coadă şi în intrarea la parcarea din zonă. Şi, nu în ultimul rând, sunt pline restaurantele ce vând mici.

Doar 9 firme figurează la ANSVSA ca având activitate de tip restaurant în zona Deduleşti, cunoscută pentru micii săi

Chiar şi aşa, cifrele de afaceri ale localurilor din localitate nu sunt comparabile cu cele ale unor restaurante bune din Bucureşti, spre exemplu. În Capitală sunt multe exemple de businessuri HoReCa ce au vânzări anuale de peste 5 mil. lei. Nu sunt puţine nici cele ce ajung să depăşească 10 mil. lei încasări anuale. Spre comparaţie, la Deduleşti, cel mai bun restaurant are afaceri de 2-4 ori mai mici. O explicaţie poate fi şi faptul că preţurile sunt pe pe măsură. Spre exemplu, un mic de 90 de grame costă 6 lei.

Un secol de istorie

Povestea micului românesc a început să se scrie în urmă cu peste 100 de ani, legenda spunând că primul mic a fost mâncat în Centrul Vechi al Capitalei, fiind inventat dintr-o întâmplare, scrie Adevărul.ro. Mai exact, un cârciumar al vremii, cunoscut pentru reţeta sa de cârnaţi la grătar, a rămas într-o zi fără maţele care înveleau carnea tocată. Cum cererea din partea clienţilor era mare, bucătarul a decis să pregătească la grătar doar carnea. Cum rezultatul a fost pe gustul consumatorilor, noul produs a fost introdus în meniul restaurantului şi apoi în gastronomia locală. Dar povestea micilor româneşti nu se opreşte aici şi nu este nici una lipsită de evenimente. În 2013, acest produs culinar era pe cale de dispariţie din cauza unei directive europene care interzicea folosirea în compoziţia preparatelor de carne procesată a unor aditivi alimentari care se folosesc şi la realizarea micilor.

Soluţia găsită atunci era ca micul românesc să fie declarat produs tradiţional, fapt ce i-ar fi permis să fie preparat în continuare după aceeaşi reţetă. „Micul românesc este salvat, ca să spun aşa”, afirma atunci ministrul agriculturii de la acea vreme, Daniel Constantin. Pe site-ul Ministerului Agriculturii apare astăzi în Registrul Naţional al Produselor Tradionale (RNPT) o listă lungă de peste 700 de firme care realizează produse tradiţionale. Mai bine de 300 dintre acestea sunt produse din carne, micii numărându-se printre ele. Niciuna dintre firmele menţionate în acest document nu este din Deduleşti, locul pe care mulţi au ajuns să îl asocieze cu acest aliment atât de popular pe plan local. Totuşi, micul românesc e necunoscut dincolo de graniţele ţării. România are în total circa 80 de produse agricole, alimentare şi băuturi tradiţionale recunoscute sau în curs de recunoaştere în UE, arată portalul eAmbrosia al Uniunii Europene, unde sunt reunite aceste articole din toate ţările membre şi nu numai. eAmbrosia este un registru juridic al denumirilor produselor agricole şi alimentare, al vinurilor şi băuturilor spirtoase înregistrate şi protejate în întreaga UE, scrie pe site-ul Ministerului Agriculturii. Acesta oferă acces direct la informaţii cu privire la indicaţiile geografice înregistrate, inclusiv cu privire la instrumentele juridice de protecţie şi la caietele de sarcini ale produselor, conform aceleiaşi surse. Din totalul celor circa 80 de produse româneşti înscrise pe eAmbrosia, 12 articole sunt alimentare, pe când restul – de departe cele mai multe – sunt băuturi alcoolice, vinuri mai ales, dar şi tării. Necunoscut internaţional, dar recunoscut pe plan local, micul este un produs alimentar consumat atât în piaţa Obor, unde există o serie de terase fanion în faţa cărora se face coadă, mai ales în weekend, cât şi la Deduleşti. Pe lângă aceste localuri „dedicate”, micul îşi găseşte loc în meniurile multor restaurante autohtone unde se găteşte şi serveşte mâncare românească. Prin ce se deosebeşte micul de Deduleşti de toate celelalte produse similare? În primul rând prin notorietatea zonei şi prin faptul că aici s-a creat un pol de atracţie. Unele dintre restaurantele din localitate au chiar un business integrat, cu divizie proprie de abator şi procesare de carne, fapt ce le permite un mai bun control al afacerii şi un mai bun control al reţetei. „În timp, s-a constatat o diversificare a sortimentelor servite clienţilor şi o îmbunătăţire a condiţiilor sanitar-veterinare de funcţionare”, confirmă reprezentanţii ANSVSA. Unele restaurante servesc felurite preparate la grătar. Altele au introdus chiar şi salatele în meniu. Într-o lume care este în perpetuă schimbare, în care termeni precum sănătate şi bunăstare sunt atotprezenţi, sunt românii dispuşi să renunţe la tradiţionalul mic pentru ceva mai sănătos? Unele voci spun că nu. Rămâne însă de văzut.  

Nouă firme fac regulile. Cine sunt companiile care operează afacerea micilor de la Deduleşti?

Notă: Conform datelor confidas.ro, în localitatea Deduleşti, din judeţul Argeţ, mai este înregistrată şi firma Satbos Junior SRL. Ea are CAEN-ul Restaurante, dar este înfiinţată în 2021, aşa că nu are date financiare publice. În aceeaşi localitate, cu acelaşi CAEN, figurează şi Titi Cinca-Ciupercuta SRL, dar aceasta nu are date financiare publice din 2012 încoace.

SursE: ANSVSA, confidas.ro