Corvoada bagajelor. Lungul drum spre plajă. Boală. Pentru unii oameni, nu puţini, acesta este tiparul multor vacanţe de vară. Uneori nici nu trebuie să fie concediul pentru mers la mare. Boala poate veni într-un simplu weekend de relaxare după o săptămână agitată de muncă. O păţeşte de când se ştie Pilita Clark, editorialist la Financial Times. Într-o după-amiază de vineri din iarna anului trecut, imediat după ce a terminat paragraful final al unei poveşti tastate frenetic în avion pe drumul spre casă dintr-o excursie epuizantă de muncă în străinătate, Pilita s-a trezit că îi curge nasul. Pe la ora 10 seara, toate speranţele pentru un final de săptămână înviorător erau spulberate. Au fost ucise de guturai, de febră şi tuse. Jurnalista a stat bolnavă la pat până luni. Mai recent, însă, cu vacanţa de vară apropiindu-se, le-a mărturisit câtorva colegi că ar putea încerca să cerceteze dacă există vreo bază ştiinţifică pentru ceea ce ar putea fi boala vacanţei.

„Fă-o!" i-au cerut colegii, adăugând că lor li se întâmplă tot timpul. Vestea s-a răspândit. În mai puţin de o oră, un alt coleg din partea cealaltă a clădirii a abordat-o în bucătăria redacţiei şi i-a spus că a fost încântat să audă că ea investighează o afecţiune de care suferă frecvent el însuşi. Având în vedere toate acestea, Pilita a avut o surpriză când l-a descoperit pe amabilul psiholog-cercetător olandez creditat cu inventarea termenului de „boală a timpului liber” cu mai bine de 20 de ani în urmă, dar şi când a găsit că afecţiunea s-ar putea să nu existe. „Unii oameni nu sunt de acord că este cu adevărat o afecţiune”, a spus profesorul Ad Vingerhoets în ceea ce s-a dovedit a fi prima dintre cele două revelaţii şocante. Înainte de a ajunge la a doua, merită spus că cercetările lui Vingerhoets sugerează că boala timpului liber este o afecţiune reală care ar trebui luată în serios, dar şi una care produce confuzie, deoarece simptomele variază considerabil de la om la om, de la caz la caz.

Când el şi colegii săi au chestionat peste 1.800 de persoane despre această problemă, au descoperit că aproximativ 3% din ei au avut-o. Unii s-au îmbolnăvit chiar înainte de weekend, alţii chiar în primele zile ale vacanţei. Simptomele comune includ dureri de cap, oboseală, dureri musculare şi greaţă. Răceli şi simptome asemănătoare celor ale gripei afectau cel mai adesea oamenii aflaţi în vacanţă. Un studiu mai recent realizat de cadre universitare din Austria a descoperit probleme ale urechii. Vingerhoets a început să studieze fenomenul după ce şi-a dat seama că atunci când se îmbolnăvea el însuşi era adesea în vacanţa de Crăciun şi de Anul Nou. Alteori, afecţiunile de sănătate începeau într-o după-amiază de vineri şi dispăreau până luni. Şi-a dat seama că problema era mai răspândită atunci când a dat peste o rudă la o adunare de familie care se simţea mereu rău la începutul vacanţei de vară. Cercetările sugerează o serie de cauze. Organismul poate avea o rezistenţă mai mare la boli atunci când este sub stres acut în unele cazuri, aşa că poate că omul muncitor se îmbolnăveşte odată ce stresul de la locul de muncă scade.  Pot fi observate suferinţe şi dureri când omul începe să se  relaxeze, acestea având un impact mai mic în perioada de muncă. Până la urmă, durerile şi mâncărimile se simt mai puternic când corpul este relaxat în timpul somnului. 

CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL