Bogdan Speteanu este unul dintre ei mai cunoscuţi bancheri din România, cu experienţă de 22 de ani în servicii financiare, dintre care 19 ani în grupul BCR. După o carieră în zona corporatistă, în 2023 părăseşte sectorul bancar şi merge pe cont propriu, lansând alături de trei parteneri Moov Leasing, companie de leasing operaţional evaluată anul trecut la 50 milioane euro. 

Interviu: Cristian Hostiuc 

Viaţa ta e un business

Dacă ar fi să aleg din nou, probabil că tot ca bancher aş începe. Acum 20-30 de ani, era un job aspiraţional. Acum nu mai este. Dacă ne uităm la tinerii de astăzi, sunt foarte puţini care îşi doresc să devină bancheri. Sunt multe alte profesii astăzi care au o prioritate. Dar e un job foarte frumos”, a povestit Bogdan Speteanu la emisiunea „Viaţa ta e business” de la Aleph Business. Cu background în zona de audit, el a deţinut mai multe roluri de management de-a lungul carierei, coordonând printre altele procesul de integrare a BCR după preluarea de către austriecii de la Erste, dar şi managementul BCR Leasing, timp de nouă ani.

A absolvit ASE în 2001 şi are un EMBA Asebuss Bucureşti, precum şi numer-oase cursuri de perfecţionare profesională.

Atractivitatea sectorului bancar a fost cu siguranţă zdruncinată la criza din 2008-2009, când imaginea bancherilor în faţa clienţilor a avut mult de suferit, iar apetitul tinerilor de a lucra în bancă s-a temperat. „Atunci au fost foarte multe credite neperformante şi mulţi clienţi au simţit, cel puţin în perspectiva lor, că banca îţi ia umbrela când plouă afară. Şi cred că şi acele bailouturi făcute de guvernare n-au ajutat prea mult. Pentru că, evident, populaţia a zis că oricum bancherii au salarii mari şi acei bani vin tot de la contribuabili.”  

Pentru Bogdan Speteanu, călătoria prin sectorul bancar a început imediat după terminarea facultăţii, în 2001, la Raiffeisen Bank, cu o scurtă oprire în asigurări, unde făcuse un internship. Îşi aminteşte şi acum că primul salariu era de aproape 900 de lei, sumă care i se părea foarte mare la acele vremuri tânărului absolvent. „Mai ales că fiind şi tânăr, evident, nu aveam foarte multe obligaţii familiale acasă.” Peste ani, el a ajuns să refuze o ofertă financiară de 20.000 de dolari, în principal pentru că ar fi implicat plecarea din ţară, pe alt continent, dar şi pentru că a considerat mereu că e de lucru şi în România şi nu trebuie să caute în altă parte. În plus, şi latura emoţională a avut un cuvânt de spus, „noi ca naţie fiind foarte ataşaţi de familie, prieteni şi aşa mai departe”.

După trei ani la Raiffeisen Bank, fostul bancher se mută la BCR, pe zona de audit. Trecerea nu a fost neapărat lină, de la o organizaţie privată la una care era încă apropiată de stat la acel moment, şi la doar trei săptămâni după angajare şi-a scris demisia. „Am avut parte de un şef cu experienţă, de la care am învăţat multe, Nicolae Dănilă, preşedintele BCR, care mi-a spus că lucrurile se vor schimba, că mă susţine. Dânsul m-a şi angajat, când eram foarte tânăr.” 

În timp, a învăţat să nu acţioneze din impuls atunci când ia decizii legate de carieră şi, deşi au mai fost momente în care a vrut să renunţe, lucrurile s-au reaşezat cumva în final. A ajutat probabil şi sfatul primit la un moment dat şi care l-a călăuzit apoi mereu în carieră: întotdeauna nu este doar despre obiectiv, ci şi despre drum, cum ajungi la ce ţi-ai propus. 

Privind retrospectiv, ar putea părea că drumul spre antreprenoriat a durat destul de mult, dar Bogdan Speteanu nu vede lucrurile aşa, căci şi în viaţa corporatistă el tot un fel de antreprenor se simţea. „Nu am stat pe aceeaşi funcţie foarte mult. Şi întotdeauna m-am ocupat de proiecte foarte interesante, pro-iecte la care, pe lângă că aveam bugete şi echipă, aveam şi destul de multă autonomie.” 

În final, acest switch spre antreprenoriat nu a fost o decizie dificilă când s-a întâmplat. N-a fost un plan prestabilit, ci a simţit că are sens, după peste 20 de ani de banking. Şi, analizând prin prisma experienţei acumulate acum de ambele părţi ale mediului de afaceri, recomandă tinerilor care se gândesc la un afacere proprie să îşi facă mai întâi ucenicia într-o corporaţie sau o firmă mai mică. „Recomand cu tărie să câştige experienţă înainte de a începe businessul propriu. Nu înseamnă că nu poţi avea şansa la reuşită chiar dacă începi exact din şcoală. Dar experienţa e greu să o înveţi din cărţi. De fapt, e imposibil, ştim cu toţii.” În cazul lui, experienţa căpătată în bancă în cei 20 de ani nu ar fi putut să o deprinde în ni-cio şcoală, din nicio carte sau MBA. 

Deşi toată cariera sa de până acum s-a legat într-un fel sau altul de zona financiară, Bogdan Speteanu se declară fascinat în particular de industria IT şi de antreprenorii români care au făcut businessuri de suc-ces în acest domeniu. „Am fost întotdeauna fascinat de stilul lor de a gândi şi de a pune în practică afacerile, care cumva e diferit faţă de modul tradiţional pe care eu îl ştiam ca şi bancher.” În plus, se gâ-ndeşte uneori cum ar fi fost să investeacă în Apple, de exemplu acum 20 de ani, fiind clar că industria de tehnologie, în ultimii cel puţin zece, dacă nu 20 de ani a bifat cele mai mari victorii. 

În schimb, un avantaj al muncii în bancă a fost că a avut acces la înţelegerea unor businessuri extrem de variate, unele de succes, altele cu probleme, fiecare din ele fiind lecţii utile pentru mai târziu. „Toate aceste poveşti de succes, pe care le vezi din acea postură de bancher, îţi dau de gândit. Şi nu numai poveştile de succes, dar de multe ori şi greşelile pe care le fac. Pentru că uneori ţi se pare că ai fi putut face mai bine sau ai fi ştiut mai bine. Dar evident că până nu te loveşti tu cu capul, e greu să-ţi dai seama exact de toate aspectele.”

Chiar dacă încrederea în sine este în general o calitate de dorit, Bogdan Speteanu o pune în lista lui de defecte, prin prisma problemelor pe care i le-a creat de-a lungul anilor: „De multe ori să nu-mi ascult in-terlocutorul, am impresia că ştiu tot”, spune el. Pe locul doi este tendinţa de a fi un om foarte direct, lu-cru care poate deranja uneori, plus că „e bine să ştii să-ţi vinzi povestea, să împachetezi ideea, să o vinzi”. Ceea ce din nou, spune el, nu e punctul lui forte. Şi, nu în ultimul rând, răbdarea. „Mi s-a întâmplat de câteva ori să regret că am pierdut persoane valoroase, pentru că deja aveam o impresie formată şi s-a dovedit că era greşită”, povesteşte Bogdan Speteanu.

Cumva, lista de defecte este legată şi de ceea ce crede el că ar fi cea mai proastă decizie pe care a luat-o vreodată şi anume faptul că nu a ascultat şi a pierdut nişte colaboratori valoroşi. I-ar angaja acum, dacă ar putea? „Fără nicio rezervă.” 

Chiar dacă nu mai activează în domeniul bancar, Bogdan Speteanu se întoarce cu gândul la această parte a carierei lui atunci când vine vorba de povestea lui profesională, al cărei titlu ar fi „Ce greşeli să nu faci ca bancher”. Nu neapărat cum să devii un bancher de succes, ci mai degrabă cum să nu repeţi anu-mite greşeli, pe care ai tendinţa să le uiţi, rezumă antreprenorul.   

Dialog Cristian Hostiuc - Bogdan Speteanu

În locul lui Erste, ai fi cumpărat BCR în 2005, pentru 5 miliarde de euro? 

Întotdeauna retrospectiv e mult mai uşor să răspunzi. După ce Erste a cumpărat BCR pe aceşti bani, la foarte scurt timp, la doar trei ani, a venit criza. Dar, la acel moment, în zona noastră, BCR era singura bancă independentă, cea mai mare, într-o ţară cu potenţial. Şi atunci, fără doar şi poate, a fost decizia corectă. 

Câţi bani ai investit tu în Moov Leasing? 

Aproximativ 800.000 de euro. 

Eşti pregătit să-i pierzi pe toţi? 

Absolut. Altfel, nu făceam acest pas. Pregătit în sensul de asumat. Trebuie să fii foarte focusat, adică încăpăţânat, în a crede în o idee. Tocmai de aceea am făcut acest pas. Cred că e important, când faci un astfel de pas, să cântăreşti cât se poate, mai ales că deja la un moment în viaţă, nu e doar despre tine, este şi despre viitorul familiei, copii şi aşa mai departe. Niciun business nu vine fără risc.

Dacă cineva ar veni şi ar oferi un preţ pe Moov Leasing care, cel puţin pentru tine, ar însemna dublarea banilor, ai vinde? 

Nu. Poate părea lipsă de modestie, dar acel preţ l-am avut, mai mult decât dublarea banilor în acest moment. Şi am spus nu. Pentru că e mult prea devreme. Mai avem multe de făcut, putem dezvolta destul de mult. Cred că primul pas va fi piaţa de capital.

Care sunt principale calităţi ale antreprenorilor români?  

Curajul, în primul rând. Există un risc, de a superanaliza, de multe ori. Şi atunci, dacă intri în această spi-rală de a încerca să acoperi toate scenariile, nu mai iei niciodată nicio decizie şi nici nu faci pasul. Şi încăpăţânarea, pentru că mulţi antreprenori, care n-au reuşit de prima oară, după o lună, două, trei s-au ridicat şi au continuat.

Care este întrebarea pe care ţi-o pui şi la care nu ai un răspuns? 

Întrebarea la care poate că nu am un răspuns acum este dacă şi când noi, ca ţară, ne vom atinge po-tenţialul. Întotdeauna discutăm de potenţial, ce putem face, dar de cele mai multe ori vorbim doar la viitor. Chiar dacă ne îndreptăm într-o direcţie pozitivă, ritmul nu este cel pe care îl aşteptăm cu toţii.