Cu buni ani in urma, Mircea Dinescu - stiind ca, pe vremea aceea, numele Mircea Dinescu nu poate, el singur, sa-i vanda cartile - a pornit temerar pe litoral, din plaja-n plaja, cu ultimul sau volum (cred ca era vorba de "O betie cu Marx"), straduindu-se sa-i faca reclama si sa plaseze cat mai mult din tiraj.

Astfel de ostenitoare turnee nu constituie, din pacate, la noi un obicei. De altfel, intreaga activitate editoriala romaneasca se resimte de pe urma lipsei de incredere in puterea reclamei si in forta promovarii inteligente si agresive a produselor culturale. Autorii nostri, cunoscuti sau nu, ies la rampa cu prilejul targurilor sau al lansarii cartii, imediat dupa aparitie. Dau 20 de autografe si gata, campania a luat sfarsit. Motivele posibile sunt multe: complexul potrivit caruia sacrosanctul har scriitoricesc nu poate fi maculat de indeletniciri minore, modestia, timiditatea sau, in fine, teama de esec.

M-am dus cu gandul la toate acestea, vrand, de fapt, sa vorbesc despre succesul de librarie al unui foarte tanar prozator american, Neil Gaiman, care s-a lansat ca autor al scenariilor unei benzi desenate intelectuale, foarte apreciata de adulti, ce a facut inconjurul lumii: "The Sandman". Pornit repede pe calea romanului, Gaiman reuseste sa-si statorniceasca si aici prestigiul ("Neverwhere" - 1997 sau "Stardust" - 1999). Viziunile sale tulburatoare, lunecand la fruntariile dintre SF-ul liric si fairy tale, ating apogeul prin "American Gods" ("Zei americani").

Condus cu abilitatea unui thriller, romanul incepe cu iesirea din puscarie a Umbrei, care afla ca sotia sa si prietenul sau cel mai bun au murit intr-un accident de masina si ca devenisera, in vremea intemnitarii sale, amanti. Incercand sa-si gaseasca niste repere, accepta ajutorul unui cetos avatar al zeului Odin si se trezeste in mijlocul unui razboi mitic a carui miza este supravietuirea stravechilor divinatati aduse de emigrantii care au invadat America. Zeii Vaii Nilului, cei din Panteonul nordic sau din Olimpul grecesc se afla aici, in Lumea Noua, si supravietuiesc cata vreme mai are cine sa-i slaveasca. Dupa ce au invadat inconstientul colectiv american prin intermediul comics-urilor, au fost siliti sa se retraga in fata divinitatilor moderne: tehnologia, filmul si internetul. Sireti fiind, nu au acceptat sa sucombe definitiv. Unii s-au tupilat in orasele pierdute, altii si-au deschis negoturi legate de activitatile lor legendare.

Inspirat, probabil, de Anubis (care, de  pilda, face in roman bani buni din ceea ce stie mai bine - adica deschizandu-si un magazin de pompe funebre) sau de Hermes, zeul comertului si al calatoriilor, Neil Gaiman a facut timp de sase luni dupa aparitia cartii (in 2002) turul Americii, din New York pana in Los Angeles, si apoi un turneu canadian, din Toronto pana in British Columbia.

A dat mii de dedicatii, a strans maini, a rostit discursuri. Intre timp, a intrat de cateva ori pe zi pe site-ul dedicat cartii sale si a purtat discutii online cu cititorii, largind uluitor ceea ce specialistii in marketing editorial numesc fan-base. Desi Neil este arhicunoscut si foarte bine vandut, el stie ca statutul de best-seller se construieste cu multa truda, scrasnind din dinti si acceptand legile dure ale comertului. Nu stand cu mainile in san si asteptand pronia divina.         

Neil Gaiman, Zei americani, Editura Tritonic, Bucuresti, 2006

STEPHEN KING: "Neil Gaiman este un tezaur de povesti; suntem norocosi ca il avem"