Conceptul care stă la baza Downsizing nu e neapărat unul nou: creşterea consumului distruge planeta, iar mai mulţi cercetători ajung la concluzia că singura metodă de a opri acest fenomen este micşorarea oamenilor. Plecând de la această idee, Alexander Payne explorează starea actuală a societăţii americane printr-un filtru al satirei, mult exagerat. Pentru Paul (Matt Damon) şi soţia sa, Audrey (Kristen Wiig), tentaţia de a putea avea mult mai multe lucruri la un preţ mult mai mic este suficient de mare pentru a ignora eventualele efecte adverse.

Evident, călătoria spre o viaţă în miniatură nu merge aşa cum era planificat, iar de aici apar tot felul de aventuri inedite.

Distribuţia, completată de Cristoph Waltz, Jason Sudeikis sau Neil Patrick Harris, este una extrem de talentată.

Regizorul pare însă a nu fi decis asupra cărui aspect să-şi îndrepte atenţia; Payne explorează prea multe lucruri, prea multe straturi ale societăţii şi pare pe alocuri reţinut în a critica lăcomia oamenilor. Downsizing pune multe întrebări, dar oferă prea puţine răspunsuri; cum ne putem simplifica vieţile? Ce valori ar trebui să îmbrăţişăm? Filmul nu oferă explicaţii şi nu lasă spectatorii nici cu dorinţa de a medita asupra temelor prezente.

E greu de spus dacă Alexander Payne vrea să transmită că e momentul să schimbăm ceva sau că e prea târziu pentru a mai schimba ceva; prima parte a filmului oferă un cadru amplu asupra lumii, în vreme ce partea a doua se concentrează pe ceva foarte exact, foarte redus - atât ca dimensiuni, cât şi ca perspectivă.

Downsizing are momente bune, fără îndoială, dar majoritatea par a avea rolul de a încurca spectatorii. E greu să anticipezi în ce direcţie se îndreaptă povestea - un element pe care îl apreciez în mod normal, dar care în Donwsizing devine destul de obositor.

O surpriză neplăcută este interpretarea lui Matt Damon: este unul dintre cei mai constanţi actori din generaţia sa, dar rolul din Downsizing nu i se potriveşte deloc. Inspirată însă alegerea lui Christoph Waltz, care aduce la viaţă un personaj extrem de enigmatic, dar în aceeaşi măsură amuzant.

Pentru scenariu, Alexander Payne a lucrat alături de Jim Taylor; cei doi au mai semnat scenariile pentru Sideways, Election, About Schmidt sau Citizen Ruth.

Mesajul pe care producătorii filmului vor să îl transmită este unul cât se poate de simplu: poţi să fugi de probleme, dar în cele din urmă acestea te vor prinde. Nu contează că ai 174 de centimetri sau 17, atât timp cât oamenii din jurul tău trăiesc sub aceleaşi coordonate.

N-aş spune că Downsizing e un film rău, dar nici că e unul excepţional; se încadrează, mai curând, în media filmelor care încearcă să exploreze teme de actualitate dar se împiedică în propriile ambiţii, de cele mai multe ori supralicitate.

Nota: 7/10