Deja sunt discuţii legate de primele date dezvăluite prin câteva sondaje. Conform celui mai important ziar economic american, The Wall Street Journal, care citează o firmă de cercetare, cea mai mare diferenţă este în retail, unde un CEO câştigă de 669 de ori mai mult decât câştigul mediu al angajaţilor lui.

Urmează industria alimentară, de băuturi şi tutun, cu o diferenţă de 233 de ori, industria de echipamente, cu o diferenţă de 175 de ori, şi industria de sănătate, cu o diferenţă de 175 de ori.

Pe medie, directorii din energie sunt plătiţi ”cel mai prost“, cu o diferenţă de câştiguri de 72 de ori; un CEO din asigurări câştigă de 139 de ori mai mult decât un subaltern al său.

Acum două săptămâni, în Business Magazin a fost un articol pe tema diferenţelor salariale dintre CEO şi un muncitor în diferite state, conform unui studiu al Harvard Business Review, cea mai cunoscută revistă de strategii de business din lume.

Conform studiului  revistei, cel mai ”prost plătiţi“ CEO sunt în Polonia, unde diferenţa faţă de câştigul angajaţilor lor este de 28 de ori (560.000 de dolari pe an vs. 20.000 de dolari pe an), urmează Austria, cu un multiplu de 36 de ori (1,5 milioane de dolari pe an vs. 43.500 de dolari pe an), şi Danemarca, cu un multiplu de 48 de ori (2,1 milioane de dolari pe an vs. 45.000 de dolari pe an).

Cel mai bine plătiţi sunt directorii din Statele Unite (să trăiască piaţa bursieră, pentru că acolo câştigurile directorilor sunt legate de evoluţia acţiunilor, iar salariul nici nu mai contează), unde diferenţa este de 354 de ori (12,2 milioane de dolari pe an vs. 34.600 de dolari pe an la un muncitor).

Dacă privim altfel aceste date statistice, vom vedea că în Austria câştigul unui muncitor este mai mare decât în Statele Unite şi chiar peste nemţi (43.500 de dolari pe an vs. 34.000 de dolari pe an vs. 40.000 de dolari pe an).

Sper să nu fie o greşeală, dar interesant este că în Cehia câştigul unui director general este de 2,1 milioane de dolari anual, peste câştigul unui CEO din Austria, adică 1,5 milioane de dolari pe an.

În Germania, cea mai puternică economie din Europa, un CEO câştigă anual 5,9 milioane de dolari, faţă de 40.000 de dolari cât ia un muncitor, deci un multiplu de 147.

Nu ştiu cum este în România în sistemul privat, dar cred că diferenţa dintre câştiguri este între 20 şi 100.

Nu sunt foarte mulţi CEO care câştigă peste 2 milioane de dolari pe an, mai ales că aceste câştiguri nu pot fi multiplicate prin evoluţia la bursă a companiei pe care o conduc. Adică nu sunt foarte multe companii listate la bursă.

Ce ştim este că salariul mediu în România este de 2.600 de lei net, adică 4.600 de lei brut pe lună, adică 55.200 de lei pe an, adică 15.000 de dolari pe an brut.

Spre exemplu, dacă vă ajută să visaţi, guvernatorul BNR are vreo 350.000 de euro brut pe an, adică 420.000 de dolari brut pe an.

Cât ar trebui să câştige un CEO?

Singura certitudine este că salariul unui CEO nu are legătură cu munca depusă sau cu câştigul general.

Mariana Gheorghe, CEO al Petrom, a obţinut în 2014 cel mai mare profit pentru o companie din România, 1 miliard de euro. Dar sigur în piaţă au fost directori generali care au câştigat mai mult în acel an decât a câştigat Mariana Gheorghe, deşi au obţinut profituri mult mai mici, poate chiar au avut şi pierderi.

Salariul şi câştigul unui CEO depind de multe lucruri tangenţiale jobului lui: industria în care activează, cine sunt acţionarii companiei -  austriecii, spre exemplu, sunt mai puţin darnici decât americanii sau britanicii, câţi candidaţi valabili sunt în piaţă care ar putea ocupa poziţia de CEO (uitaţi-vă la CEC, unde Ministerul Finanţelor, adică statul, încearcă de peste trei ani să găsească un CEO care să treacă de BNR, dar cei propuşi se retrag unul câte unul de bunăvoie, deşi salariul anual este în jur de 300.000 de euro net), de influenţa head-hunterilor care recrutează oameni pentru poziţiile de CEO, de dorinţa unei firme de a avea un anumit director în funcţie, de situaţia economică a companiei. De pildă, când trebuie să facă restructurări, directorul general poate să câştige mai bine, pentru că nu sunt foarte mulţi oameni dispuşi să taie în carne vie şi să dea oameni afară.

Salariul nu prea are legătură cu studiile directorului general, ci mai mult poate cu imaginea pe care cineva şi-o creează în lumea corporaţiilor.

Marile companii preferă să ”piardă“ pe mâna unor CEO cunoscuţi, cu background, decât pe mâna unui director necunoscut. 

Oricum, dacă vreţi să visaţi la un pachet salarial mare, gândiţi-vă că lui Elon Musk, creatorul Tesla, i s-a propus un pachet salarial de 50 de miliarde de dolari (repet, miliarde de dolari!) dacă-şi îndeplineşte aumite ţinte, începând cu creşterea valorii companiei de 10 ori.

Când vă duceţi la negocieri, daţi şi acest exemplu, ca să aveţi un reper.

Până una alta, lumea corporaţiilor din America se pregăteşte de revolta angajaţilor faţă de cât de bine sunt plătiţi directorii generali comparativ cu cât câştigă ei.

Merită sau nu un CEO banii pe care îi câştigă? Niciodată nu se pune acest lucru în discuţie.