David A.R. White s-a mutat la Los Angeles la 19 ani, în căutarea unui rol care să-i aducă succesul. A obţinut un rol într-un serial TV cu Burt Reynolds şi în mai multe producţii cu tematică religioasă, iar în 2005 a cofondat Pure Flix Entertainment, o companie de producţie de film centrată pe o astfel de tematică. A petrecut aproape un deceniu producând filme pentru piaţa de filme religioase, dar nu a reuşit să aibă succes la box-office.

Totul s-a schimbat acum doi ani, când, în 2014, White a produs şi a jucat în filmul God’s Not Dead, o dramă creştină care a devenit un hit. A avut încasări de 62 milioane de dolari, iar filmul a fost produs cu un buget de 1,2 milioane de dolari. În rolul principal este Shane Harper, care joacă rolul unui student a cărui credinţă este contestată de un profesor de filosofie. Filmul nu numai că a avut succes, ci a devenit al cincilea cel mai profitabil film din istoria cinematografiei, cu un randament al investiţiei de 2,627%. Mai profitabile decât God’s Not Dead au fost Grease (1978), Peter Pan (1953), The Devil Inside, iar cel mai bănos a fost Paranormal Activity, care a avut încasări de peste 89 mil. de dolari la un buget de producţie de 450.000 de dolari.

God’s Not Dead face parte dintr-un val de filme de acest gen din acel an, iar succesul său a garantat producţia unei continuări. Pe 1 aprilie filmul God’sNotDead 2 a fost lansat şi spune povestea unei profesoare care intră în bucluc după ce dă un răspuns la o întrebare despre Iisus. Potrivit Box Office Mojo, filmul a avut încasări (la data de 10 aprilie) de 14 milioane de dolari, cu un buget de 5 milioane de dolari. Nu a fost un succes la fel de mare ca primul film din serie, dar este o producţie profitabilă. Un alt exemplu este Miracles from Heaven, lansat pe 16 martie, cu un buget de 13 milioane şi încasări de 59 milioane de dolari. Iar cu o lună în urmă a fost lansat filmul Risen, care cu cheltuieli de 20 milioane de dolari a avut încasări de peste 44 milioane de dolari. Filmele au depăşit în topul încasărilor producţii importante precum The Witch, Race, (film biografic al atletului Jesse Owens) sau 10 Cloverfield Lane, produs de J.J. Abrams.

„Există un public pentru asemenea filme, un public care a fost marginalizat. În trecut filmele cu teme religioase se adresau unui public de nişă, dar nu mai este cazul în prezent“, spune Paul Dergarabedian, analist media la comScore, pentru NBC News. Dacă publicul agreează acest gen de filme, fapt susţinut de încasări, criticii de film nu le apreciază. Notele de pe site-urile de specialitate ca Metacritic sau Rottentomatoes nu depăşesc procentul de 40%.

Filmele cu teme biblice nu sunt ceva nou, pelicula The Ten Commandments regizată de Cecil B. DeMille a fost nominalizată la categoria cel mai bun film şi este al şaselea în topul filmelor cu cele mai mari încasări din Statele Unite (ajustat la inflaţie). În 1977 Jesus of Nazareth a fost un succes pe micul ecran, iar The Last Temptation of Christ (1988), regizat de Martin Scorsese, a stârnit multe controverse, dar a reuşit să aducă şi un profit studioului. Însă Hollywoodul a uitat, în mare parte, de aceste filme, până când în 2004 The Passion of the Christ, regizat de Mel Gibson, a înregistrat încasări, doar în primul weekend, de 83 milioane de dolari, ajungând în final la suma de 611 milioane de dolari. Nemaîntâlnit pentru un film cu temă biblică.

„Dintr-o dată toată lumea era interesată“, spune David White. Studiourile de filme au început să scoată pelicule comerciale cu teme religioase alegorice (The Chronicles of Narnia, 2005), tradiţionale (The Nativity Story, 2006) sau inspiraţionale (The Blind Side, 2009) plus multe altele. Dar nu toate au avut succes, două exemple în acest sens fiind The Last Sin Eater sau The Ultimate Gift, filme care nici măcar nu şi-au recuperat bugetul din încasări.

Cel mai de succes film cu temă religioasă din ultimii ani a schimbat modul în care Hollywoodul tratează acest gen de peliculă. Vedetele au trecut pe bancheta din spate, mesajul aflându-se, în mod clar, la conducere. Mulţi dintre actorii filmului God’s Not Dead, printre care Kevin Sorbo, Dean Cain sau Melissa Joan Hart, au fost vedete, dar în anii ’90.

Producători de filme independente, cum este White, au identificat căi aparte de a-şi promova creaţiile. EchoLight Studios, un alt producător de astfel de filme, a experimentat cu un model de distribuţie în care peliculele ajung mai întâi în comunităţi religioase şi abia apoi în cinematografe. „Până la urmă vrem ca filmele noastre să fie disponibile imediat, unei audienţe cât mai mari“, a spus JeffSheets, preşedintele EchoLight, pentru Bloomberg. „Există un public care nu este neapărat religios şi urmăreşte acest gen de film“, spune şi Nowrasteh, regizorul filmului The Young Messiah.