Hotarat lucru, folkul nu e tocmai genul de muzica despre care sa spui ca e "cool". Pana si simpla etimologie a cuvantului (popor, oameni simpli), iti evoca imaginea unor indivizi  barbosi, de varsta mijlocie, care dau din cap in semn de aprobare, in timp ce asculta un individ cel putin la fel de barbos, cantand despre balauri si fecioare. Asa sa fie?

Cum este un gen muzical ce pare mai degraba indreptat spre trecut decat spre viitor, te-ai putea astepta sa ii lipseasca inovatia si ai fi inclinat sa crezi ca e la fel de la moda ca un pulover tricotat de bunica. Nimic mai fals! Pentru ca, in momentul de fata, din lumea folkului razbate o muzica dintre cele mai inovatoare si incitante. Si mai surprinzator, toti tinerii "cool" par sa asculte acest gen de muzica. Cum nouazeci la suta dintre jurnalistii de muzica sunt in secret fani ai acestui gen (chiar si eu), presa vorbeste de vreo cativa ani de "revenirea folkului". Mi-aduc aminte ca, prin 1998, am luat un exemplar din revista The Face, care prezicea cu mandrie revenirea folkului.

Folkul, dupa cum scria revista in cauza, era pe cale sa redevina un gen dominant, asa cum se intamplase in cazul primei reveniri din anii ‘60, propulsat de nume ca Bob Dylan in Statele Unite ale Americii si The Pentangle in Marea Britanie. Chiar daca The Face au prezis ca acest lucru se va intampla acum opt ani, se pare ca folkul este muzica de ascultat in ziua de azi (sau, cel putin, muzica pe care trebuie sa fii vazut ascultand-o). Pentru a va indruma pe terenul minat al folkului v-am pregatit un "Scurt ghid al noului folk", care sa va ajute sa evitati momentele jenante atunci cand faceti conversatie la vreo petrecere.

Joanna Newsome: Artista cea mai indreptatita sa revendice titlul de "Regina Noului Folk", Newsome nu numai ca stie sa cante la un instrument destul de straniu (harpa), dar are si o voce oarecum ciudata care sa intregeasca ansamblul. Stilul sau vocal incantator este absolut unic, caci aminteste de o fetita de sapte ani crescuta de zane in fundul gradinii. Albumul ei, "The Milk Eyed Mender" este fara indoiala una dintre cele mai bune aparitii ale acestui an. Suna ca The Incredibile String Band, niste ciudati ai folkului britanic din anii ‘60, care cantau pe niste voci stranii despre arici vorbitori si luau LSD in cantitati industriale.

Devendra Banhart: Dupa ce s-a invartit in aceleasi cercuri din San Franscisco ca si Newsome, cei doi au intrat in atentia publicului larg cam in acelasi timp. Daca vreti sa va dati mari la urmatorul dineu, atunci puteti denumi scena care s-a format in jurului lui Newsome si al lui Barnhart "noua miscare America Ciudata". Suna ca Nick Drake, dureros de timidul cantautor al anilor ‘60, ce a dus la perfectiune un stil minimalist chitara-voce, mai ales pe ultimul album inregistrat inainte de moartea sa ("Pink Moon"), cauzata de o supradoza de antidepresive.

Coco Rosie: Surori pariziano-americane al caror album de debut "La Maison de mon reve" merita ascultat. Suna ca Melanie, o cantareata cu voce tremuratoare, care compunea cantece despre cum nu trebuie sa mananci animale. De la ea a pornit nebunia cu lumanarile aprinse din public, mai precis de la recitalului sau la Woodstock, in 1969.

Patrick Wolf: Interpret si compozitor (22 de ani), reuseste sa mentina un echilibru intre folk si electronica. Impresionati-va prietenii, descriindu-l drept "folktronica". In adevaratul spirit folk, Patrick canta la toate instrumentele de pe cel mai recent LP al sau "Wind in the Wires", alaturi de tatal si sora lui. Suna ca Nic Jones, nume al scenei folk britanice din anii ‘70, celebru pentru frumoasele sale transpuneri ale cantecelor populare britanice.

Andy Votel: Alaturi de Badly Drawn Boy, Votel este principalul om din spatele Twisted Nerve Records si colectionar avid de adidasi, graphic designer, producator si DJ. Numele lui nu este de obicei asociat cu scena folk, fiind pasionat de funk psihedelic si groove. Si totusi, Votel a alcatuit de curand o compilatie fantastica de folk psihedelic britanic, sub titlul de "Folk Is Not A Four Letter Word", probabil cel mai bun titlu de compilatie. Tot el a alcatuit o selectie de piese de-ale legendarului interpret folk Don Cooper pentru relansarea LP-ului intitulat "Howling at the Moon". Pasiunea sa pentru muzica folk a avut o contributie deloc neinsemnata la entuziasmul actual pentru acest gen. Respectele noastre, Andy!