„Esteja alerta para as regras dos três. Sunt primele secunde ale unei reprezentatii muzicale indelung asteptate de fanii trip-hop, continuate cu aceeasi voce masculina care vorbeste in portugheza. “O que você dá retornará para você/Essa lição você tem que aprender/Você só ganha o que você merece” - “Teme-te de regula celor trei/Ceea ce daruiesti se va intoarce la tine/Aceasta lectie trebuie sa o inveti/Primesti numai ceea ce meriti.”

Asa incepe noul album, dar si unul din primele concerte ale formatiei britanice Portishead, la Paris, dupa o pauza de mai bine de zece ani. P-ul de pe ecran este inlocuit de cinelul care vibreaza in bataile tobarului, iar dupa aproximativ doua minute intra in scena si Beth Gibbons, cea care scrie atat versurile, cat si partea instrumentala a melodiilor formatiei.

Cu un sunet curat - aproape identic cu cel din studio, fara inflorituri muzicale sau vocale - interpretarea primelor doua piese ale albumului “Third”, cel mai nou al trupei, se sfarseste cu un “Bonsoir, Paris”. De altfel, criticii ar putea spune ca partea de comunicare cu publicul a fost minima, Beth Gibbons rezumandu-se doar la formula de salut, la un omagiu adus colegilor de pe scena si la multumirile de final, completate de ridicarea celui de al doilea pahar de bere consumat pe durata concertului.

Show-ul Portishead nu este dat insa de jocuri de lumini sau de o prezenta scenica foarte puternica, ci de elementele muzicale folosite, tipice trip-hop-ului (eticheta muzicala pe care, in treacat fie zis, formatia nu o accepta) si de vocea inconfundabila a solistei Gibbons, care a ramas neschimbata dupa aproape un deceniu in care a avut si cateva tentative solo.

Reprezentatia live a continuat cu melodii de pe primele doua albume, “Dummy” si “Portishead”, titlurile alese fiind mult mai apropiate de genul care a facut formatia cunoscuta. Jazzul amestecat cu downtempo, specific unor melodii ca “Glory Box” sau “Roads”, rasarind din lumini rosii si albastre, a fost aplaudat de public, a carui manifestare s-a rezumat de altfel la miscari din cap abia sesizabile si la aplauze dupa fiecare melodie.

La fel de bine primite au fost si inter¬pretarile pieselor de pe “Third”, diferenta de stil dintre acesta si primele albume fiind accentuata de lumina alba puternica de pe scena si de imaginile de pe ecran cu corzile chitarelor vibrand - spre deosebire de cele cu linii geometrice sau cu copii jucandu-se, folosite pentru piesele mai lente.

“Third” este intr-adevar destul de diferit de primele doua discuri Portishead; sunetele ascutite si melodiile taiate brusc sunt doar cateva elemente prin care formatia incearca sa se adapteze la atmosfera muzicala a momentului. 2008 se anunta de altfel un an important pentru trip-hop, alte doua trupe mari de profil, Massive Attack si Tricky, fiind asteptate cu noi albume in perioada urmatoare.

Portishead vine insa cu avantajul unei perioade de pauza foarte mare dupa doua albume de succes, pauza care a facut ca al treilea album sa fie foarte asteptat. In plus, este primul disc nou al uneia din cele trei trupe, toate originare din Bristol.

Albumului “Third” ii lipseste, de altfel, o piesa cu succes instantaneu cum au fost “Glory Box”, “Only You” sau “All Mine”, dar primul single, “Machine Gun”, a fost primit bine de catre publicul britanic. “Third” a fost din prima saptamana de la lansare al doilea album in clasamentul britanic de profil, in urma “Hard Candy” semnat de Madonna. Caracteristica pentru stilul ultimului album al trupei, nu la fel de usor de digerat ca primele doua discuri, “Machine Gun” a fost una din ultimele piese interpretate de Portishead in concertul de la Paris.

Interpretarea clasicului “Roads” pe un fundal rosu a pus capat unui concert care a durat putin peste o ora. Urmeaza Barcelona la finalul lunii mai. Si o noua pauza la capitolul concerte noi, care poate va dura de aceasta data mai putin de zece ani.