Premiat cu un Palme d’Or la Cannes 2005, "L’Enfant", pelicula fratilor Jean-Pierre si Luc Dardenne, a devenit unul dintre cele mediatizate filme ale anului trecut in Europa. In stilul binecunoscut al fratilor belgieni, filmul spune povestea unui cuplu care traieste in vesnica lume a temporarului si a instabilului, o lume in care totul are un pret, inclusiv un copil.

Bruno (Jérémie Renier) are 20 de ani, iar Sonia (Déborah François) 18. Bruno conduce o banda de hoti de buzunare si traieste de pe azi pe maine, avand cartierul general intr-o baraca dezafectata de pe malul unui rau. Vietile lor se vor schimba pentru totdeauna atunci cand Sonia naste un baietel, Jimmy. Daca la inceput Bruno promite si chiar incearca sa se schimbe si sa devina un tata responsabil, in scurt timp va realiza ca fiul sau ar putea reprezenta o sursa neasteptata de venituri. Incapabil sa-si  asume rolul de parinte, Bruno il vinde pe Jimmy unui amic care ii promite ca va gasi o familie adoptiva. "Ce mare branza, facem altul...", spune Bruno.

"L’Enfant" este un film plin de scene aparent inutile (calatorii interminabile cu autobuzul, traversari de strada, plimbari pe malul raului), dar care-i confera un aer de realitate dura, dar si de provizorat, de agitatie si freamat, amplificat de miscarile bruste ale camerei. Fara muzica, cu replici putine, cu personaje care trezesc in spectator sentimente ce penduleaza intre compatimire si dezgust, "L’Enfant" respira un tragism simplu, epidermic, de fiinta pentru care nu exista viitor indepartat, nici maine, nici ieri, ci doar un prezent expandat, vesnic.

Jucandu-se la granita dintre realism si naturalism, echipa Dardenne, ajutata de interpretarile extraordinare ale actorilor Jérémie Renier si Déborah François, reuseste un lucru aproape inimaginabil: sa faca spectatorul sa inteleaga si chiar sa simta contradictiile din sufletul unui vagabond care-si vinde propriul copil, dar apoi este cuprins de remuscari. Pelicula care pare filmata "in direct", "L’Enfant" nu spune neaparat povestea nou-nascutului Jimmy; baietelul a fost jucat de 21 de copii diferiti si chiar ar fi putut sa lipseasca din distributie. "L’Enfant" este de fapt Bruno, este de fapt Sonia, este Steve, adolescentul din banda de hoti a lui Bruno, este aproape fiecare personaj al filmului. Fratii Dardenne cresc acesti copii si-i fac sa se maturizeze de-a lungul a 100 de minute.

Juriul prezidat de regizorul bosniac Emir Kusturica a considerat ca filmul fratilor Dardenne este o realizare mai valoroasa decat celelalte filme aflate in competitie anul trecut la Cannes. Si concurenta nu a fost deloc nesemnificativa: "Manderlay" al lui Lars von Trier, "Broken Flowers" al lui Jarmusch, "Caché" al lui Haneke sunt doar cateva dintre filmele care ar fi putut castiga Palme d’Or.

Dar se pare ca juriile de la Cannes au dezvoltat o afinitate pentru peliculele care se invart in universul copilariei: cinci dintre ultimele opt filme care au castigat Palme d’Or au ca personaje principale copii sau adolescenti. Nu-i deloc de mirare ca fratii Dardenne sunt niste adevarati abonati ai marelui trofeu al festivalului: toate filmele lor au ca subiect copilul sau adolescentul. Din cele trei filme realizate in ultimii zece ani, doua ("Rosetta" - 1999, "L’enfant" - 2005) au castigat Palme d’Or, iar al treilea, "Le fils" (2002), a castigat "doar" premiul pentru cel mai bun actor (Oliver Gourmet). "Etichetele nu sunt bune niciodata, si cu aceasta problema se confrunta si realizatorii de film care vor sa faca arta: nu trebuie sa te supui niciodata unui tipar, lucru pe care speram sa nu-l facem niciodata. Etichetele pot fi practice uneori, dar speram ca filmul nostru sa fie mai presus de ele", au declarat Jean-Pierre si Luc Dardenne la ridicarea trofeului Palme d’Or, dedicat jurnalistei franceze Florence Aubenas.

Fratii Dardenne au mania fidelitatii: actiunea din filmele lor are loc in acelasi oras, Seraing, si distribuie cam aceiasi actori. Recordmenul este Olivier Gourmet, care a jucat cate un rol principal in ultimele patru filme ale celor doi regizori belgieni. Nici Jérémie Renier nu e la prima colaborare cu echipa Dardenne: primul lui rol principal a fost in "La Promesse" (1996). Iar Fabrizio Rongione, care suporta efectul ambitiilor Rosettei la "o viata normala" in filmul din 1999, joaca in "L’Enfant" rolul celui care ii intermediaza lui Bruno vanzarea lui Jimmy.