Canal TV de navigatie, canal pentru vegetarieni, pentru expatii din Sudan ori Vietnam, pentru amatorii de filme horror care nu ajung niciodata in cinematografe ori pentru pokeristi. Televiziunea pe Internet se dezvolta in sute de directii, captand audiente mici, dar extrem de fidele.

Exasperarea il cuprindea pe Andy Steward - un consultant IT londonez de succes si mare amator, in acelasi timp, de curse de navigatie - de cate ori incerca sa afle de la televizor ce s-a mai intamplat in lumea sportului sau preferat. Existau, e adevarat, cateva rezumate de jumatate de ora ale unora dintre competitiile importante, dar intotdeauna erau programate noaptea tarziu.

Asa ca Steward s-a gandit sa faca un canal de navigatie pe serviciul de satelit Sky din Marea Britanie, dar ideea s-a inecat repede. Ar fi trebuit sa plateasca 85.000 de lire sterline (aproape 150.000 de dolari) pentru a porni canalul si costuri de productie lunare de 40.000 de lire sterline pe luna. O gramada de bani pentru un concept netestat inca.

Dar in ianuarie a lansat, totusi, un canal de navigatie - unul care se populeaza rapid cu talk-show-uri specializate, prezentari de produse, tehnici si programe de navigatie si, cel mai important, care acopera curse de mica anvergura ce nu reusesc sa intre in programele televiziunii traditionale.

Noul canal nu va fi insa disponibil in eter. Nu va fi disponibil nici prin cablu, nici prin satelit - cel putin nu deocamdata. Canalul - Sail.tv - este difuzat exclusiv prin Internet, care permite emisiunilor sa ajunga la un numar mult mai mare de oameni, la costuri initiale mult mai mici decat cele pe care le presupune un canal prin satelit. Pentru ca "n-aveam nici cea mai vaga idee cat de mare va fi audienta", Steward si-a propus sa-si mentina costurile la cel mai scazut nivel posibil. "Televiziunea pe Internet este o investitie in care ne putem dezvolta", spune el.

In ultimele sase luni, companiile majore de media au beneficiat de atentie tocmai pentru ca au inceput sa-si mute online unele programe, fie ca a fost vorba de spoturi video descarcabile pentru iPod-uri sau de transmisiuni in direct care pot fi urmarite prin conexiuni la Internet de mare viteza.

Dar poate ca mai interesanti - si mai importanti, desi asta ramane discutabil - sunt miile de producatori ale caror programe nu vor ajunge niciodata in prime-time, dar care au audiente mici si fidele. Este un fenomen care ar putea fi denumit "silvercasting". In 2004, revista Wired a popularizat sintagma "the long tail" (coada lunga - n.r.), pe care a folosit-o pentru a vorbi de numarul mare de oferte specializate care se adreseaza, fiecare, unui numar mic de oameni, dar care impreuna reprezinta o piata mare ce poate fi agregata pe Internet.

Intr-adevar, capacitatea Internetului de a face selectii dupa un numar aproape infinit de criterii il face extrem de atractiv: oamenii pot gasi aici lucruri care nu se vand intr-atat de bine incat sa merite un raft in magazinul de muzica din cartier sau in centrul de inchiriat filme - ganditi-va la cartile obscure de pe Amazon.com. Usurinta cu care poate fi conceputa o productie video digitala si ubicuitatea conexiunilor Internet de mare viteza isi trimit "the long tail" in living-urile din intreaga lume, live si in culori.

"Urmatorul val de media va descatusa abilitatea de a deservi interesele specifice ale oamenilor", spune John Hendricks, directorul executiv de la Discovery Communications, care dezvolta o serie de productii video specializate. "De fiecare data cand intru intr-o librarie Borders petrec o groaza de timp uitandu-ma la raftul cu reviste - pentru ca de acolo se zgaiesc la tine toate pasiunile Americii. Mireasa care tocmai se marita are o revista special pentru ea. Si pentru cel care e un pic mai in varsta exista reviste de calatorii si de petrecere a timpului liber."

Deja exista servicii video specializate in sute de domenii, incluzand pokerul, ciclismul, fotografia, gastronomia vegetariana, vinurile fine, filmele de groaza, sitcom-urile obscure si anime-urile japoneze. Exista, de asemenea, o piata in crestere pentru webcast-urile de stiri locale si divertisment din fiecare tara si in fiecare limba, care au ca target expatii. "Deschidem cate doua sau trei canale pe saptamana", spune Iolo Jones, directorul executiv de la NarrowStep, o companie din Londra care distribuie tehnologie si asistenta pentru webcast-urile specializate. Printre clientii sai e si Sail.tv, despre care spune ca a atras 70.000 de vizitatori in prima luna.

In urma cu 15 ani, cand inceputurile cablului digital faceau posibila receptia a 500 de canale, multi s-au aratat sceptici, intrebandu-se daca vor putea fi create suficiente programe care sa le ocupe pe toate. Dar au inceput sa apara, dupa aceea, si producatorii specializati - inclusiv Speed Channel (pentru fanii curselor auto), Military Channel si postul Casa si Gradina -, iar acum sistemele de cablu si satelit sunt acum in mare parte ocupate.

"A devenit aproape imposibil pentru un canal sa-si creasca distributia prin metodele traditionale", spune Lauren Zalaznick, presedintele Bravo si Trio, doua canale de cablu detinute de NBC Universal. "Pentru a obtine distributie e nevoie de mult efort si negocieri. Trebuie sa dai foarte mult ca sa obtii foarte putin". Intr-adevar, dupa ce DirecTV a surclasat Trio, un canal dedicat, printre altele, culturii pop, Zalaznick a decis sa-l mute de pe sistemul pay-TV pe Internet. "Ca sa supravietuim, trebuia sa gasim o cale noua", spune ea. Noua cale, si-a dat ea repede seama, putea ajuta Trio, in acelasi timp, sa-si rezolve criza de identitate - canalul amesteca documentarele despre cultura pop, programele muzicale originale, reluarile unor show-uri TV obscure cu o serie de emisiuni pentru telespectatorii gay.

Mutarea pe Internet i-a permis lui Zalaznick sa "sparga" Trio in trei site-uri distincte care vor fi lansate anul acesta. Unul, numit TrioTV.com, va avea emisiuni de muzica si cultura pop. Altul, BrillianButCancelled.com, va difuza vechile show-uri TV. Si al treilea, OutZone.com, va transmite emisiunile pentru homosexuali si lesbiene create in colaborare cu PlanetOut, o companie media si de entertainment orientata spre aceasta audienta. 

Discovery Communications, care a creat 15 canale de cablu diferite, inclusiv Animal Planet si Discovery Health, se gandeste acum la nise si mai inguste pe Internet. Un canal, care tocmai a fost lansat la tariful de 9,95 dolari pe luna, ofera 30.000 de videoclipuri din arhiva sa de documentare si programe educationale care ii ajuta la teme pe elevi. Alte servicii vor oferi continut pe teme specifice de calatorii, stiinta si sanatate.

Exista, desigur, si sceptici. "Niciodata nu am crezut ca trebuie sa facem canale pentru toate nisele, de exemplu pentru voleiul de plaja", spune John Skipper, senior vicepresedinte la ESPN, o divizie a Walt Disney Company.

"Pur si simplu nu ies cifrele. Pentru ca daca ai 12.000 de telespectatori, nu-ti permiti sa o faci. Si daca nu-ti permiti sa o faci, nici nu poti face bani din asta." Unul dintre motivele pentru care ESPN s-a tinut departe de acest gen de programe de nisa, spune el, este ca brandul sau trimite la un nivel de productii de inalta calitate vizuala pe care canalele mici si le-ar permite cu greu. Intr-adevar, ESPN a investit milioane de dolari pentru a produce programe in formate de inalta definitie. Dar rezervele unor giganti media le permit producatorilor independenti sa exploreze tot felul de nise.

Marie Oser, o scriitoare vegetariana pasionata de gatit, a produs programe pentru retelele de cablu mai multi ani. Acum, ea lucreaza la dezvoltarea unui site, VegTV.com, care contine 160 de clipuri, in special demonstratii de gastronomie, dar aco-pera si evenimente ca festivalul Tofu din Los Angeles, difuzand si interviuri pe teme vegetariene cu celebritati ca Jane Goodall si Daryl Hannah. Orele de audienta maxima sunt, deloc surprinzator, in timpul pranzului si inainte de cina. 

In timp ce publicitatea pe site-urile video mici a fost sporadica pana acum, multe companii spun ca vad totusi o oportunitate de a favoriza "intalnirea" dintre spoturile publicitare si audienta specializata, asa cum face Google cu cautarile pe Internet si paginile web. "Televiziunea pe Internet se aseamana cu adevarat nu cu televiziunea traditionala, ci cu publishing-ul de reviste", spune Jones de la NarrowStep. "Publicatiile de nisa pot obtine profituri foarte mari."

In orice caz, companiile care s-au dezvoltat vanzand prin posta DVD-uri specializate, adesea prin dealeri oarecare, se indreapta acum spre Internet. O companie, Brain Damage Films - care produce si distribuie filme horror prea obscure pentru a fi difuzate in cinematografe -, a inceput sa-si inchirieze productiile prin Akimbo, un serviciu care foloseste Internetul pentru distributia de programe video.

Darrin G. Ramage, directorul executiv al Maxim Media Marketing, care detine Brain Damage, spune ca firma nu are alternativa la distributia online. "Cel mai important este ca, pentru fanii filmelor horror independente - persoane intre 18 si 25 de ani -, Internetul este chiar locul in care ei isi petrec timpul", spune el. "Tot ce vor sa afle pe Internet cauta. Daca vor un film, pe Internet intra." Distributia online aduce acum 10% din veniturile Brain Damage, spune el, si compania are de gand sa inceapa vanzarea de versiuni descarcabile ale filmelor sale direct de pe site-ul propriu.

Filmele educationale devin de asemenea disponibile pe web. TotalVid, detinuta de Landmark Communications, parintele canalului meteo Weather Channel, ofera spre descarcare 2.300 de emisiuni din care poti invata, de exemplu, cum sa canti la chitara sau care sunt cele mai bune tehnici tae kwon do.

Printre audientele de nisa considerate atat numeroase cat si atractive pentru broadcasterii pe Internet sunt comunitatile de imigranti si expati care cauta stiri si stiri din tarile lor. Dar sa inchei intelegeri trans-frontaliere, in special cu tari mai slab dezvoltate, poate fi dificil, complicat si cateodata traumatizant.

Kaleil Isaza Tuzman a aflat asta luna trecuta, cand cineva i-a furat ceasul in vreme ce facea dus intr-o baie comuna din capitala statului Sudan, Khartoum. Cu toate acestea, Kaleil Isaza Tuzman crede ca vizita sa la  Khartoum a fost un succes, pentru ca a reusit sa obtina pentru compania sa, JumpTV, dreptul de a retransmite emisiunile postului national de televiziune, Sudan TV.

JumpTV, care are sediul in Toronto, ofera expatilor din toata lumea transmisiuni live pe Internet ale televiziunilor din mai mult de 60 de tari. Printre canalele cu care are intelegeri se numara VTV4 din Vietnam, Channel 10 din Grecia, Amazon Sat din Brazilia si, poate cel mai important, Al-Jazeera in versiunea originala araba.

Traducerea si adaptarea de Mihai Mitrica

* Acest articol a fost publicat in The New York Times si este reprodus de BUSINESS Magazin printr-un partaneriat intre cele doua publicatii

* Articolul poate fi preluat partial/integral numai cu acordul scris al The New York Times

* Copyright 2006 New York Times News Service