Conceptele de bază din mecanică – viteză, acceleraţie sau decelaraţie – erau folosite în mod creativ pentru a construi un model, în care printre parametrii utilizaţi era şi dinamica Produsului Intern Brut (PIB). În urmă cu două săptămani, după istoria abracadabrantă cu Institutul Naţional de Statistică (INS) şi datele oficiale statistice privind indicatorul macroeconomic PIB, premierul Victor Ponta a postat pe Facebook un mesaj în care afirma că este ca şi când România mergea cu maşina cu 130 kilometri la oră şi acum merge cu 100 kilometri la oră, dar merge „tot înainte!“.

Această afirmaţie mirobolantă aduce zâmbetul pe buze din două direcţii: prima ar fi partea referitoare la reducerea semnificativă a vitezei, iar cea de-a doua ar fi partea străvechiului şi nemuritorului îndemn comunist. Nu trebuie să fii un geniu pentru a înţelege că postul de prim-ministru nu presupune automat şi o înţelegere minimă la nivelul bunului simţ a fenonemelor macroeconomice. Dar consider că un elev de şcoala primară poate înţelege faptul că şeful executivului trebuie să aibă priceperea de a coopta în echipa sa oameni cu o expertiză tehnică indubitabilă necesară în administrarea unui guvern.

Prin reducere la absurd, să presupunem că domnul Ponta are dreptate când afirmă că viteza iniţială de deplasare a economiei României este de 130 km/h, iar cea finală de 100 km/h. Cum viteza este raportul dintre variaţia de spaţiu parcurs şi variaţia de timp, să alegem două unităţi de timp: perioada anuală şi perioada trimestrială. Dacă ar fi să judecăm după ritmul de creştere anual al PIB, România a înregistrat un ritm de +0,6% în 2012 şi un ritm de +3,5% în 2013. Similar, Germania a înregistrat o creştere a PIB de 0,7% în 2012 şi de 0,4% în 2013. Prin comparaţie, îmi vine foarte greu să cred că economia României atinge viteza sunetului în comparaţie cu cea a Germaniei.

Dacă ar fi să judecăm după ritmul de creştere trimestrial al PIB, România a înregistrat un ritm de -0,2% în T1 şi un ritm de -1,0% în T2. Matematic vorbind, viteza este prima derivată a spaţiului în raport cu timpul, iar acceleraţia este a doua derivată a spaţiului în raport cu timpul. Un elev de liceu poate concluziona că economia României înregistrează o deceleraţie puternică, şi asta în contextul în care ritmul de creştere a PIB nu putea atinge cote stelare într-o perioadă extrem de scurtă imediat după criza din 2009-2010.

În ceea ce priveşte sensul de deplasare a economiei şi judecând în termeni absoluţi, valoarea PIB-ului la 30 iunie 2014 este inferioară celei înregistrate la 31 martie 2014. Un copil de grădiniţă ştie că 2 mere sunt mai puţine decât 3 mere, aşa că realitatea arată că economia României la finele T2 este în urma celei de la începutul anului. Conform logicii domnului prim-ministru, chiar şi în contextul unei recesiuni, economia merge „înainte“. Să înţelegem că atât în mai vechea falimentară Grecie cât şi în noua falimentară Argentina cetăţenii ies fericiţi pe stradă scandând în unanimitate „Tot înainte!“? Nu prea cred.

În universul Wall Street şi nu numai, se spune că în viaţă este bine să ai „common sense“. Dacă îl posezi s-ar putea să îţi fie de folos, dar dacă nu îl posezi este posibil să ai probleme majore.

de TONI IORDACHE (antreprenor)