REACŢIILE POLITICIENILOR, ALE OAMENILOR DE AFACERI, analiştilor şi presei la promisiunea premierului britanic David Cameron de a convoca peste patru ani un referendum privind apartenenţa Marii Britanii la Uniunea Europeană au fost diverse, trecând de la pro la contra prin toate nuanţele de gri. Singura opinie acceptată, aparent în unanimitate, de părţile interesate este că posibilitatea unei decizii unilaterale a Regatului Unit de a ieşi din UE este un motiv serios de incertitudine, pe care Europa nu şi-l poate permite în timpul unei crize economice.

Cu şomaj în creştere şi stagnare economică, Marea Britanie, cea mai mare economie europeană din afara zonei euro, are de asemenea nevoie de investiţii şi, astfel, de cât mai multă stabilitate şi vizibilitate pe termen mediu şi lung. Peste jumătate din exporturile britanice au avut ca destinaţie în anul 2011 Uniunea Europeană, iar guvernul susţine că peste 3 milioane de locuri de muncă din Marea Britanie depind de comerţul cu celelalte state membre.

Cameron a anticipat această interpretare şi a calculat riguros mesajul pe care l-a transmis prin discursul de miercuri, 23 ianuarie. Mai întâi, premierul a promis convocarea unui referendum în anul 2017, pro sau contra apartenenţei Marii Britanii la UE. Prima condiţie pentru îndeplinirea acestui proiect este câştigarea alegerilor generale din 2015 de către conservatori, consilierii primului-ministru considerând aparent, notează The Independent, că perspectiva unei astfel de alegeri va asigura voturile de care are nevoie partidul. Aceasta într-o ţară care nu a văzut niciodată cu ochi buni elementele de strânsă integrare politică ale proiectului european, care a acceptat cu greu cedarea unor puteri către instituţii străine şi a făcut-o doar de dragul pieţei unice şi prosperităţii promise de comerţul liber.

Apoi, liderul conservator nu s-a pronunţat ferm pentru vreuna dintre opţiuni, arătând că va încerca să negocieze împreună cu celelalte 26 de state ale UE "o nouă înţelegere" pentru Marea Britanie şi pentru Europa, vizând finalizarea proiectului pieţei unice libere şi repatrierea către Londra a unor puteri cedate anterior către UE.Astfel, referendumul lui Cameron ar fi atât un instrument menit să-i potolească pe eurosceptici şi să atragă capital electoral, cât şi o încercare de reformă a Uniunii Europene, aflată în criză de identitate după turbulenţele economice şi sociale din ultimii ani.

"Vreau ca Europa să fie un succes. Nu sunt izolaţionist. Nu vreau decât o înţelegere mai bună pentru Marea Britanie. Vreau o înţelegere mai bună şi pentru Europa", a afirmat premierul britanic în discursul pomenit.El şi-a nuanţat şi mai puternic poziţia a doua zi, la reuniunea anuală a Forului Economic Mondial, care a avut loc săptămâna trecută la Davos, Elveţia. În încercarea de a împacheta situaţia într-un ambalaj mai atractiv pentru UE, Cameron a avut întâlniri în spatele uşilor închi-se cu cancelarul german Angela Merkel, premierul italian Mario Monti şi prim-miniştrii din Irlanda, Olanda şi Danemarca.

LIDERUL BRITANIC A ARĂTAT, la Davos, că o parte dintre revendicările Londrei, precum renunţarea la legislaţia UE care limitează numărul orelor de lucru sau diluarea reglementărilor de mediu, în paralel cu consolidarea proiectului pieţei unice, ar stimula creşterea economică în toată Europa. "Europa este întrecută în materie de competitivitate şi investiţii şi este timpul să o tranformăm într-un motor de creştere, nu o sursă de cheltuieli pentru companii şi de nemulţumire pentru cetăţenii noştri", a afirmat Cameron. Reacţia auditoriului a fost lipsită de entuziasm, ceilalţi lideri europeni părând să vadă mutarea Marii Britanii mai mult ca pe un element care distrage atenţia de la problema mai importantă a supravieţuirii zonei euro, notează Financial Times.

"Argumentele pentru investiţii în Marea Britanie sunt aceleaşi.